pestilențial, ~ă a [At: CALENDAR (1855), 127/4 / P: ~ți-al / Pl: ~i, ~e / E: fr pestilentiel, ger pestilenzial] 1 (D. emanații, agenți patogeni etc.) Care răspândește ciumă Si: (liv) pestifer (1), pestilent (1), (îvr) pestilentifer. 2 (Pgn) Contagios. 3-4 Care ține (de ciumă sau) de o altă boală molipsitoare. 5-6 Care are caracteristicile (ciumei sau ale) altei boli molipsitoare. 7 De ciumă. 8 (D. mirosuri) Dezgustător și insuportabil Si: (liv) pestifer (2), pestilent (2). 9 (Pex; d unele lucruri) Care răspândește un astfel de miros.

PESTILENȚIAL, -Ă, pestilențiali, -e, adj. 1. Care are caracterul unei boli molipsitoare grave (ca pesta sau- ciuma). Boală pestilențială. 2. Fig. Dezgustător, infect, nesuferit. Mustăciosul, crescut în școala vremii lui și format în cloaca pestilențială a moravurilor de atunci, era robul cîtorva adevăruri elementare, implacabile. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 356. Larg însă ușa [cafenelei] s-a deschis și într-un miros pestilențial, chintesența mahalalelor. intră făcînd să bată în retragere și cele din urmă pături de oxigen. ANGHEL, PR. 31.

PESTILENȚIAL, -Ă adj. (Liv.) 1. Care are caracteristicile ciumei; care poate infecta cu ciumă; pestilent. 2. (Fig.) Dezgustător, infect (ca miros). [Pron. -ți-al. / cf. fr. pestilentiel].

PESTILENȚIAL, -Ă adj. 1. care are caracterul pestei. 2. care poate infecta cu pestă; pestilent. 3. (fig.) infect, dezgustător. (< fr. pestilentiel)

PESTILENȚIAL ~ă (~i, ~e) 1) (despre boli) Care are proprietatea de a se transmite de la om la om (ca pesta); molipsitor; contagios; infecțios. 2) (despre mirosuri, emanații, aer) Care este foarte neplăcut; respingător în cel mai înalt grad; fetid. [Sil. -ți-al] /<fr. pestilentiel, germ. pestilenzialisch

pestilențial a. contagios: boală pestilențială.

*pestilențiál, -ă adj. (d. pestilență cu sufixu -al; fr. pestilentiel). Care are caracterele pesteĭ: boală pestilențială. Care aduce pestă: emanațiunĭ pestilențiale. Foarte infect și puturos, încĭumat: duhoare pestilențială.

pestilențial (desp. -ți-al) adj. m., pl. pestilențiali; f. pestilențială, pl. pestilențiale

pestilențial (-ți-al) adj. m., pl. pestilențiali; f. pestilențială, pl. pestilențiale

pestilențial adj. m. (sil. -ți-al), pl. pestilențiali, f. sg. pestilențială, pl. pestilențiale

PESTILENȚIAL adj. v. contagios, dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, infecțios, împuțit, molipsitor, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, rău-mirositor, respingător, scârbos, urât, viciat.

pestilențial adj. v, CONTAGIOS. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAȚIOS. GREȚOS. GREU. INFECT. INFECȚIOS. ÎMPUȚIT. MOLIPSITOR. NEPLĂCUT. NESUFERIT. PUTUROS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. SCÎRBOS. URÎT. VICIAT.