15 definiții pentru sanchiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SANCHIU, -IE, sanchii, adj. (Pop.) Tăcut, posac, ursuz; încăpățânat. – Et. nec.

SANCHIU, -IE, sanchii, adj. (Pop.) Tăcut, posac, ursuz; încăpățânat. – Et. nec.

sanchiu, ~ie [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) săn~, tăn~ / Pl: ~ii / E: tc sanki] 1 a (Pop; d. oameni) Tăcut. 2 a (Pop; d. oameni) Prefăcut. 3 a (Pop; d. oameni) Rău. 4 a (Pop; d. oameni) Arțăgos (2). 5 a (Pop; d. oameni) Încăpățânat. 6 a (Fam) Bizar (1). 7 a (Fam) Aiurit2 (2). 8-9 smf, a (Olt) (Om) trândav. corectat(ă)

SANCHIU, -IE, sanchii, adj. Tăcut, posac, ursuz; îndărătnic, încăpățînat. Tu, Darie, îmi spunea mama, ești un om sanchiu, închis. STANCU, D. 345. Iordache Cojocarul, om cu stare, dar sanchiu și nemilos... nu rîdea niciodată și bătea pe calfe de le zvînta. GALACTION, O. I 277. Rău ai nimerit-o! Și satu mic și oamenii sanchii!... STĂNOIU, C. I. 58. ◊ (Adverbial) Maiorul îl privi sanchiu, clătinîndu-și capul. CAMIL PETRESCU, O. II 559. ◊ (Substantivat) Șeful vămii, un sanchiu bătrîn, strașnic de formalist. BART, S. M. 82.

sanchíŭ, -íe adj. (turc. sanki, sakîi, tăcut). Vest. Posac, mocnit, posomorît, hursuz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sanchiu (pop.) adj. m., f. sanchie; pl. m. și f. sanchii

sanchiu (pop.) adj. m., f. sanchie; pl. m. și f. sanchii

sanchiu adj. m., f. sanchie; pl. m. și f. sanchii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SANCHIU adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.

SANCHIU adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, bizar, ciudat, curios, descreierat, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insociabil, insolit, încăpățânat, îndărătnic, morocănos, mut, năstrușnic, nebun, necomunicativ, neobișnuit, neprietenos, nesociabil, original, paradoxal, posac, posomorât, recalcitrant, refractar, singular, smintit, straniu, taciturn, tăcut, țicnit, urâcios, ursuz, zănatic, zăpăcit, zurliu.

sanchiu adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. BIZAR. CIUDAT. CURIOS. DESCREIERAT. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOCIABIL. INSOLIT. ÎNCĂPĂȚÎNAT. ÎNDĂRĂTNIC. MOROCĂNOS. MUT. NĂSTRUȘNIC. NEBUN. NECOMUNICATIV. NEOBIȘNUIT. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. ORIGINAL. PARADOXAL. POSAC. POSOMORÎT. RECALCITRANT. REFRACTAR. SINGULAR. SMINTIT. STRANIU. TACITURN. TĂCUT. ȚICNIT. URÎCIOS. URSUZ. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.

sanchiu adj., s. v. INDOLENT. LENEȘ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sanchiu (sanchie), s. f.1. Tăcut, posac. – 2. Zăpăcit, aiurit. Origine necunoscută. În Munt.

Intrare: sanchiu
sanchiu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sanchiu
  • sanchiul
  • sanchiu‑
  • sanchie
  • sanchia
plural
  • sanchii
  • sanchiii
  • sanchii
  • sanchiile
genitiv-dativ singular
  • sanchiu
  • sanchiului
  • sanchii
  • sanchiei
plural
  • sanchii
  • sanchiilor
  • sanchii
  • sanchiilor
vocativ singular
plural
sănchiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tănchiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sanchiu, sanchieadjectiv

  • 1. popular Posac, tăcut, ursuz, încăpățânat, îndărătnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tu, Darie, îmi spunea mama, ești un om sanchiu, închis. STANCU, D. 345. DLRLC
    • format_quote Iordache Cojocarul, om cu stare, dar sanchiu și nemilos... nu rîdea niciodată și bătea pe calfe de le zvînta. GALACTION, O. I 277. DLRLC
    • format_quote Rău ai nimerit-o! Și satu mic și oamenii sanchii!... STĂNOIU, C. I. 58. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Maiorul îl privi sanchiu, clătinîndu-și capul. CAMIL PETRESCU, O. II 559. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Șeful vămii, un sanchiu bătrîn, strașnic de formalist. BART, S. M. 82. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.