NESUFERIT, -Ă, nesuferiți, -te, adj. 1. Care este greu de suportat sau care depășește puterile, rezistența cuiva, care nu poate fi suferit; insuportabil; p. ext. cumplit. 2. (Adesea substantivat) Care displace, care repugnă; p. ext. urâcios; detestabil, odios. – Pref. ne- + suferit.

nesuferit, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 169^r/1 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + suferit] 1 a Care este greu de suportat. 2 a Care depășește puterile, rezistența cuiva Si: insuportabil. 3 a Care nu poate fi suportat. 4 a (Pex) Cumplit. 5 a (Îvr; spc; d. prețuri, costul unor mărfuri) Exagerat. 6 a (Înv) Care nu este permis. 7 a (Înv) Care nu poate fi îngăduit, permis. 8-9 smf, a (Om) care displace Si: antipatic, urâcios. 10-11 smf, a (Om) odios.

NESUFERIT, -Ă, nesuferiți, -te, adj. 1. Care este greu de suportat sau care depășește puterile, rezistența cuiva, care nu poate fi suferit; insuportabil; p. ext. cumplit. 2. (Adesea substantivat) Care displace, care repugnă; p. ext. urâcios; detestabil, odios. – Ne- + suferit.

NESUFERIT, -Ă, nesuferiți, -te, adj. Care nu poate fi suferit, greu de suportat; insuportabil, intolerabil. Cînd veneau căldurile nesuferite ale verii, patronii de la «Timpul» plecau toți pe la băi. VLAHUȚĂ, O. A. 237. Nu mai pot duce această nesuferită sarcină! CREANGĂ, P. 100. Ajunse a fi cel mai nesuferit și mai negrijitor subprefect. NEGRUZZI, S. I 111. ◊ (Adverbial) Se poartă cu dînsa din ce în ce mai nesuferit. C. PETRESCU, C. V. 310. ◊ Loc. adj. De nesuferit = insuportabil, plictisitor. Era torturat de sentimentul unei ofense de nesuferit. BART, E. 216. Ah! de nesuferit este acest Robinson. DRĂGHICI, R. 6.

NESUFERIT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (negativ de la suferit) Care trezește antipatie; urâcios. * De ~ care nu poate fi suferit; insuportabil. /ne- + suferit

nesuferit a. ce nu se poate suferi.

nesuferít, -ă adj. Care nu maĭ poate fi suferit, intolerabil, insuportabil: om, jug nesuferit. Adv. Un drum nesuferit de lung.

nesuferit adj. m., pl. nesuferiți; f. nesuferită, pl. nesuferite

nesuferit adj. m., pl. nesuferiți; f. nesuferită, pl. nesuferite

nesuferit adj. m., pl. nesuferiți; f. sg. nesuferită, pl. nesuferite

NESUFERIT adj. 1. v. neplăcut. 2. v. antipatic. 3. imposibil, insuportabil, (înv.) nesuferibil, nesufericios. (Ești un om ~!)

NESUFERIT adj. 1. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, puturos, rău, respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv. și pop.) scîrnav, (înv.) scîrbavnic, scîrbelnic. (O duhoare ~.) 2. antipatic, dezagreabil, neplăcut, respingător, scîrbos. (Un om ~.) 3. imposibil, insuportabil, (înv.) nesuferibil, nesufericios. (Ești un om ~.)

Le moi est haïssable (fr. „Eul e vrednic de ură”, sau „e de nesuferit”) – Această cugetare a lui Blaise Pascal, din cartea sa Pensées, servește acelora care vor, invocînd autoritatea ilustrului gînditor francez, să combată pe individualiști, egoiști și egocentriști. lată și „expunerea de motive” care însoțește cugetarea: „Eul e de nesuferit… pentru că e nedrept în sine și se socoate buricul pămîntului; e incomod pentru alții prin aceea că vrea să și-i aservească, căci fiecare Eu este dușmanul și ar vrea să fie și tiranul tuturor celorlalți”. FIL.