TRÂNDAV, -Ă, trândavi, -e, adj. (Pop.; despre oameni sau despre firea lor; și substantivat) Care se mișcă și lucrează încet și în silă; căruia îi place să lenevească; leneș, molatic, inactiv. [Acc. și: trândav] – Cf. sb. truntav.

trândav², ~ă [At: MUMULEANU, ap. GCR II, 247/24 / V: (reg) ~ntav, ~dov / A și: (reg) ~dav / Pl: ~i, ~e / E: ns cf srb truntav] 1-2 smf, a (Pop) (Persoană) care lucrează încet și în silă Si: leneș, (pop) trândăvit² (1), (îvr) trândăvos (1), (reg) trând³ (1), trândos² (1), trânduș (1). 3-4 smf, a (Pop) (Persoană) căreia îi place să lenevească Si: leneș, (pop) trândăvit² (2), (îvr) trândăvos (2), (reg) trând³ (2), trândos² (2), trânduș (2). 5 a (Pop; pex) Lipsit de voiciune. 6 a (Pop) Care exprimă lene. 7 a (Reg; d. oameni) Care este moleșit Si: (reg) toropit¹ (1). 8 a (Mol; d. pâine) Care nu este bine coaptă Si: (reg) trând³ (3), trândăvit² (3), trândos² (3). 9 a (Reg; d. alimente) Stricat. 10 a (Reg; d. lemne) Umed.

trândav¹ s [At: TETRAEV. (1574), 117 / Pl: ? / E: ns cf trând¹] (Med; înv) Hidropizie.

TRÂNDAV, -Ă, trândavi, -e, adj. (Pop.; despre oameni sau despre firea lor; și substantivat) Care se mișcă și lucrează încet și în silă; căruia îi place să lenevească; leneș, molatic, inactiv. [Acc. și: trândav] – Cf. scr. truntav.

TRÂNDAV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care trândăvește; care nu vrea să muncească; leneș; lenos; puturos. /cf. sl. truntav

trândav a. care zace fără a fi bolnav. ║ m. om foarte leneș. [Vechiu-rom. și dial. trând, umflătură și trândav = slav. TRÕDU, colică (v. trânji)].

trândov, ~ă a vz trândav²

trântav, ~ă a vz trândav²

TRÎNDAV, -Ă, trîndavi, -e, adj. (Despre oameni și despre firea lor) Care se mișcă greu, care lucrează încet și în silă, căruia îi place să lenevească; leneș, inactiv. Fusese un bărbat înalt, voinic, Radu Ochian, moale, trîndav. STANCU, D. 5. Gusturile-mi stătătoare și trîndava-mi fire nu m-au iertat să deviu vînător. ODOBESCU, S. III 13. Al tău duh este trîndav, produce foarte greu. NEGRUZZI, S. II 218. ◊ Fig. Aci, pe vale, curge Siretul; mai încolo, pe un pestriț prundiș, se leagănă trîndava Moldovă. NEGRUZZI, S. I 193. ◊ (Substantivat) E un leneș... și-l ducem la spînzurătoare, ca să curățim satul de un trîndav. CREANGĂ, P. 330. Am să dezbar eu Roma de-un trîndav desfrînat. ALECSANDRI, T. II 301. – Accentuat și: trîndav.

trîndav (est) și -áv (vest), -ă adj. (d. trînd; sîrb. trunjav, leneș, truntav, greŭ. V. și trîntor. Cp. cu bobletic). Vechĭ. Idropic. Azĭ. Fig. Foarte leneș, sibarit. – În Cov. trîntav.

trândav adj. m., pl. trândavi; f. trândavă, pl. trândave

trândav adj. m., pl. trândavi; f. trândavă, pl. trândave

trândav adj. m., pl. trândavi, f. sg. trândavă, pl. trândave

trândav.

TRÂNDAV adj., s. v. leneș.

Trândav ≠ harnic, muncitor, robaci, truditor

TRÎNDAV adj., s. indolent, leneș, puturos, trîntor, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trînd, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)