7 definiții pentru puturos (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUTURÓS, -OÁSĂ, puturoși, -oase, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care miroase urât, care răspândește un miros neplăcut; p. ext. murdar, neîngrijit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) leneș, trândav. 3. S. f. (Bot.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu inflorescență deasă; (reg.) cerențel, ridichioară (Diplotaxis tenuifolia).Putoare + suf. -os.

PUTURÓS, -OÁSĂ, puturoși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care miroase urât, care răspândește un miros neplăcut; p. ext. murdar, neîngrijit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) leneș, trândav. 3. S. f. (Bot.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu inflorescență deasă; (reg.) cerențel, ridichioară (Diplotaxis tenuifolia).Putoare + suf. -os.

PUTURÓS, -OÁSĂ, puturoși, -oase, adj. 1. Care miroase urît, care răspîndește un miros neplăcut; p. ext. vechi, murdar, neîngrijit. În tot satul nu era apă mai în nici o fîntînă, decît numai mocirlă rea și puturoasă. RETEGANUL, P. I 26. Începu să iasă din răni o gîrlă de sînge negru și puturos. POPESCU, B. II 21. Ne-am lepădat de toate acele instituții vechi... ca de o haină puturoasă. KOGĂLNICEANU, S. A. 99. 2. (Despre oameni) Leneș, trîndav. Umblă brambura, fiindcă e puturos. PAS, Z. I 253. Mai bine zdrențăros, decît puturos. ◊ (Substantivat) Sudalme și blesteme pentru toți trîntorii și puturoșii. GALAN, Z. R. 174. Fata moșneagului era foarte frumoasă și harnică. A babei însă era o slută ș-o puturoasă, de nu mai avea păreche. ȘEZ. V 65.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

puturós (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. puturóși; adj. f., s. f. puturoásă, pl. puturoáse

puturós adj. m., s. m., pl. puturóși; f. sg. puturoásă, pl. puturoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUTURÓS adj., s. 1. adj. v. neplăcut. 2. adj. v. viciat. 3. adj., s. v. leneș.

PUTUROS adj., s. 1. adj. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, rău, respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv. și pop.) scîrnav, (înv.) scîrbavnic, scîrbelnic. (O duhoare ~.) 2. adj. infect, împuțit, viciat, rău-mirositor, (livr.) fetid, pestilențial. (Aer ~.) 3. adj., s. indolent, leneș, trîndav, trîntor, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trînd, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)

Intrare: puturos (s.m.)
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puturos
  • puturosul
  • puturosu‑
plural
  • puturoși
  • puturoșii
genitiv-dativ singular
  • puturos
  • puturosului
plural
  • puturoși
  • puturoșilor
vocativ singular
  • puturosule
plural
  • puturoșilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

puturos, -oasă (persoană) puturoasă

etimologie:

  • Putoare + sufix -os.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX