PUTUROS, -OASĂ, puturoși, -oase, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care miroase urât, care răspândește un miros neplăcut; p. ext. murdar, neîngrijit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) leneș, trândav. 3. S. f. (Bot.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu inflorescență deasă; (reg.) cerențel, ridichioară (Diplotaxis tenuifolia). – Putoare + suf. -os.

PUTUROS, -OASĂ, puturoși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care miroase urât, care răspândește un miros neplăcut; p. ext. murdar, neîngrijit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) leneș, trândav. 3. S. f. (Bot.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu inflorescență deasă; (reg.) cerențel, ridichioară (Diplotaxis tenuifolia). – Putoare + suf. -os.

PUTUROS, -OASĂ, puturoși, -oase, adj. 1. Care miroase urît, care răspîndește un miros neplăcut; p. ext. vechi, murdar, neîngrijit. În tot satul nu era apă mai în nici o fîntînă, decît numai mocirlă rea și puturoasă. RETEGANUL, P. I 26. Începu să iasă din răni o gîrlă de sînge negru și puturos. POPESCU, B. II 21. Ne-am lepădat de toate acele instituții vechi... ca de o haină puturoasă. KOGĂLNICEANU, S. A. 99. 2. (Despre oameni) Leneș, trîndav. Umblă brambura, fiindcă e puturos. PAS, Z. I 253. Mai bine zdrențăros, decît puturos. ◊ (Substantivat) Sudalme și blesteme pentru toți trîntorii și puturoșii. GALAN, Z. R. 174. Fata moșneagului era foarte frumoasă și harnică. A babei însă era o slută ș-o puturoasă, de nu mai avea păreche. ȘEZ. V 65.

puturos (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. puturoși; adj. f., s. f. puturoasă, pl. puturoase

puturos (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. puturoși; adj. f., s. f. puturoasă, pl. puturoase

puturos adj. m., s. m., pl. puturoși; f. sg. puturoasă, pl. puturoase

PUTUROS adj., s. 1. adj. v. neplăcut. 2. adj. v. viciat. 3. adj., s. v. leneș.

PUTUROS adj., s. 1. adj. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, rău, respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv. și pop.) scîrnav, (înv.) scîrbavnic, scîrbelnic. (O duhoare ~.) 2. adj. infect, împuțit, viciat, rău-mirositor, (livr.) fetid, pestilențial. (Aer ~.) 3. adj., s. indolent, leneș, trîndav, trîntor, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trînd, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)