indolent, ~ă a [At: GALACTION, O. A. I, 112 / Pl: ~nți, ~e / E: lat indolens, -ntis, fr indolent, it indolente] 1 Nesimțit. 2 Nepăsător. 3 Apatic. 4 Leneș. 5 Lipsit de energie.

INDOLENT, -Ă, indolenți, -te, adj. Lipsit de energie, nepăsător, nesimțitor, apatic.

INDOLENT, -Ă adj. Lipsit de energie; leneș, nepăsător; apatic. [Cf. fr. indolent].

INDOLENT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de energie; leneș, nepăsător. (< fr. indolent, lat. indolens)

INDOLENT ~tă (~ți, ~te) Care nu este în stare sau evită să facă eforturi; lipsit de energie. /<fr. indolent, lat. indolens, ~ntis

indolent a. lipsit de energie, nesimțitor.

*indolént, -ă adj. (lat. in-dolens, -éntis, pe care nu-l doare nimica, d. dolére, a durea). Nesimțitor, nepăsător, apatic: om, popor indolent. Adv. Cu indolență.

indolent adj. m., pl. indolenți; f. indolentă, pl. indolente

indolent adj. m., pl. indolenți; f. indolentă, pl. indolente

indolent adj. m., pl. indolenți; f. sg. indolentă, pl. indolente

INDOLENT adj., s. 1. adj. v. indiferent. 2. adj. v. bleg. 3. adj., s. leneș.

INDOLENT adj., s. 1. adj. apatic, delăsător, indiferent, lăsător, nepăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriștit, (fig.) rece. (Om ~; atitudine ~.) 2. adj. bleg, lălîu, moale, molatic, molîu, mototol, (reg.) tofolog, (fig.) băligos, mălăieț, mămăligos. (O ființă ~.) 3. adj., s. leneș, puturos, trîndav, trîntor, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trînd, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)

Indolent ≠ robust, viguros, vigoare, muncitor