27 de definiții pentru puturos (adj.) puotoros


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUTURÓS, -OÁSĂ, puturoși, -oase, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care miroase urât, care răspândește un miros neplăcut; p. ext. murdar, neîngrijit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) leneș, trândav. 3. S. f. (Bot.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu inflorescență deasă; (reg.) cerențel, ridichioară (Diplotaxis tenuifolia).Putoare + suf. -os.

puturos, ~oa [At: ANON. CAR. / V: (reg) puotoros / Pl: ~oși, ~oase / E: putoare + -os] 1 a Care miroase urât Si: (liv) mefitic, pestilențial, (îvr) putos. 2 a Care este acoperit, îmbâcsit, plin de murdărie, de pete Si: jegos, murdar (1), nespălat, soios, slinos, (reg) mârșav, mocicoș, muruit, muscuros, muzgurit. 3 a (Reg; îs) Rachiu ~ Rachiu de calitate inferioară. 4 a (Fig) Mizerabil. 5-6 a, s (Om) leneș. 7 sf (Bot) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu rădăcina pivotantă, groasă, cu tulpini numeroase, ramificate, cu frunze lung pețiolate, adânc penate și cu inflorescență deasă Si: (reg) cerențel, ridichioară (Diplotoxis tenuifolia). 8 sf (Bot; reg; șîs buruiană ~oasă, iarbă ~oasă) Puciognă (1) (Bifora radians). 9 sf (Bot; reg) Mărul1-lupului (Aristolochia clematitis). 10 sf (Bot; Olt) Mușcată1 (Pelargonium zonale). 11 sf (Bot; reg) Păpălău (1) (Physalis alkekengi). 12 sf (Bot; înv) Coriandru (Coriandrum sativum). 13 sf (Bot; reg) Ciuboțica-cucului (Primula veris). 14 sm (Zlg; reg) Sconcs (Mephitis mephitis). 15 sn (Mar) Petrol.

PUTURÓS, -OÁSĂ, puturoși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care miroase urât, care răspândește un miros neplăcut; p. ext. murdar, neîngrijit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) leneș, trândav. 3. S. f. (Bot.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu inflorescență deasă; (reg.) cerențel, ridichioară (Diplotaxis tenuifolia).Putoare + suf. -os.

PUTURÓS, -OÁSĂ, puturoși, -oase, adj. 1. Care miroase urît, care răspîndește un miros neplăcut; p. ext. vechi, murdar, neîngrijit. În tot satul nu era apă mai în nici o fîntînă, decît numai mocirlă rea și puturoasă. RETEGANUL, P. I 26. Începu să iasă din răni o gîrlă de sînge negru și puturos. POPESCU, B. II 21. Ne-am lepădat de toate acele instituții vechi... ca de o haină puturoasă. KOGĂLNICEANU, S. A. 99. 2. (Despre oameni) Leneș, trîndav. Umblă brambura, fiindcă e puturos. PAS, Z. I 253. Mai bine zdrențăros, decît puturos. ◊ (Substantivat) Sudalme și blesteme pentru toți trîntorii și puturoșii. GALAN, Z. R. 174. Fata moșneagului era foarte frumoasă și harnică. A babei însă era o slută ș-o puturoasă, de nu mai avea păreche. ȘEZ. V 65.

PUTURÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care răspândește putoare; cu miros urât. 2) Care are înfățișare neîngrijită și respingătoare; păduchios. 3) Care nu vrea să lucreze; trândav; leneș; lenos. /putoare + suf. ~os

puturos a. 1. plin de putoare: gunoiu puturos: 2. fam. trândav.

puturós, -oásă adj. (d. putoare). Plin de putoare, care pute: substanțe puturoase, dihoru e un animal foarte puturos. Fig. Fam. Foarte leneș, trîndav: un elev puturos. V. ghiduș și smîrd.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

puturós (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. puturóși; adj. f., s. f. puturoásă, pl. puturoáse

puturós adj. m., s. m., pl. puturóși; f. sg. puturoásă, pl. puturoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUTURÓS adj., s. 1. adj. v. neplăcut. 2. adj. v. viciat. 3. adj., s. v. leneș.

PUTUROS adj., s. 1. adj. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, rău, respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv. și pop.) scîrnav, (înv.) scîrbavnic, scîrbelnic. (O duhoare ~.) 2. adj. infect, împuțit, viciat, rău-mirositor, (livr.) fetid, pestilențial. (Aer ~.) 3. adj., s. indolent, leneș, trîndav, trîntor, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trînd, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)

Puturos ≠ robacii, sârguincios

BURUIANĂ-PUTUROÁSĂ s. v. iarbă-puturoasă, puciognă.

CIUPERCĂ PUTUROÁSĂ s. v. băloșel.

GÂNDAC-PUTURÓS s. v. mamornic.

GRINGOAȘE-PUTUROÁSĂ s. v. mamornic.

ROMANIȚĂ PUTUROÁSĂ s. v. romaniță neadevărată, romaniță nemirositoare.

ROMANIȚĂ-PUTUROÁSĂ s. (BOT.; Anthemis cotula) (reg.) momoriță, mărariul-câinelui.

VIȚĂ PUTUROÁSĂ s. v. viță sălbatică.

buruiană-puturoa s. v. IARBĂ-PUTUROASĂ. PUCIOGNĂ.

ciupercă puturoa s. v. BĂLOȘEL.

gringoașe-puturoa s. v. MAMORNIC.

romaniță puturoa s. v. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE.

ROMONIȚĂ-PUTUROA s. (BOT.; Anthemis cotula) (reg.) momoriță, mărariul-cîinelui.[1]

  1. În Sinonime 2002 cuv. definit apare sub varianta: romaniță-puturoasă LauraGellner

viță puturoa s. v. VIȚĂ SĂLBATICĂ.

Intrare: puturos (adj.)
puturos1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puturos
  • puturosul
  • puturosu‑
  • puturoa
  • puturoasa
plural
  • puturoși
  • puturoșii
  • puturoase
  • puturoasele
genitiv-dativ singular
  • puturos
  • puturosului
  • puturoase
  • puturoasei
plural
  • puturoși
  • puturoșilor
  • puturoase
  • puturoaselor
vocativ singular
plural
puotoros adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puotoros
  • puotorosul
  • puotoroa
  • puotoroasa
plural
  • puotoroși
  • puotoroșii
  • puotoroase
  • puotoroasele
genitiv-dativ singular
  • puotoros
  • puotorosului
  • puotoroase
  • puotoroasei
plural
  • puotoroși
  • puotoroșilor
  • puotoroase
  • puotoroaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

puturos (adj.) puotoros

etimologie:

  • Putoare + sufix -os.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX