PUTUROS, -OASĂ, puturoși, -oase, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care miroase urât, care răspândește un miros neplăcut; p. ext. murdar, neîngrijit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) leneș, trândav. 3. S. f. (Bot.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu inflorescență deasă; (reg.) cerențel, ridichioară (Diplotaxis tenuifolia). – Putoare + suf. -os.

puturos, ~oasă [At: ANON. CAR. / V: (reg) puotoros / Pl: ~oși, ~oase / E: putoare + -os] 1 a Care miroase urât Si: (liv) mefitic, pestilențial, (îvr) putos. 2 a Care este acoperit, îmbâcsit, plin de murdărie, de pete Si: jegos, murdar (1), nespălat, soios, slinos, (reg) mârșav, mocicoș, muruit, muscuros, muzgurit. 3 a (Reg; îs) Rachiu ~ Rachiu de calitate inferioară. 4 a (Fig) Mizerabil. 5-6 a, s (Om) leneș. 7 sf (Bot) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu rădăcina pivotantă, groasă, cu tulpini numeroase, ramificate, cu frunze lung pețiolate, adânc penate și cu inflorescență deasă Si: (reg) cerențel, ridichioară (Diplotoxis tenuifolia). 8 sf (Bot; reg; șîs buruiană ~oasă, iarbă ~oasă) Puciognă (1) (Bifora radians). 9 sf (Bot; reg) Mărul¹-lupului (Aristolochia clematitis). 10 sf (Bot; Olt) Mușcată¹ (Pelargonium zonale). 11 sf (Bot; reg) Păpălău (1) (Physalis alkekengi). 12 sf (Bot; înv) Coriandru (Coriandrum sativum). 13 sf (Bot; reg) Ciuboțica-cucului (Primula veris). 14 sm (Zlg; reg) Sconcs (Mephitis mephitis). 15 sn (Mar) Petrol.

PUTUROS, -OASĂ, puturoși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care miroase urât, care răspândește un miros neplăcut; p. ext. murdar, neîngrijit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) leneș, trândav. 3. S. f. (Bot.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu inflorescență deasă; (reg.) cerențel, ridichioară (Diplotaxis tenuifolia). – Putoare + suf. -os.

PUTUROS, -OASĂ, puturoși, -oase, adj. 1. Care miroase urît, care răspîndește un miros neplăcut; p. ext. vechi, murdar, neîngrijit. În tot satul nu era apă mai în nici o fîntînă, decît numai mocirlă rea și puturoasă. RETEGANUL, P. I 26. Începu să iasă din răni o gîrlă de sînge negru și puturos. POPESCU, B. II 21. Ne-am lepădat de toate acele instituții vechi... ca de o haină puturoasă. KOGĂLNICEANU, S. A. 99. 2. (Despre oameni) Leneș, trîndav. Umblă brambura, fiindcă e puturos. PAS, Z. I 253. Mai bine zdrențăros, decît puturos. ◊ (Substantivat) Sudalme și blesteme pentru toți trîntorii și puturoșii. GALAN, Z. R. 174. Fata moșneagului era foarte frumoasă și harnică. A babei însă era o slută ș-o puturoasă, de nu mai avea păreche. ȘEZ. V 65.

PUTUROS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care răspândește putoare; cu miros urât. 2) Care are înfățișare neîngrijită și respingătoare; păduchios. 3) Care nu vrea să lucreze; trândav; leneș; lenos. /putoare + suf. ~os

puturos a. 1. plin de putoare: gunoiu puturos: 2. fam. trândav.

puturós, -oásă adj. (d. putoare). Plin de putoare, care pute: substanțe puturoase, dihoru e un animal foarte puturos. Fig. Fam. Foarte leneș, trîndav: un elev puturos. V. ghiduș și smîrd.

puotoros, ~oasă a vz puturos

puturos (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. puturoși; adj. f., s. f. puturoasă, pl. puturoase

puturos (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. puturoși; adj. f., s. f. puturoasă, pl. puturoase

puturos adj. m., s. m., pl. puturoși; f. sg. puturoasă, pl. puturoase

PUTUROS adj., s. 1. adj. v. neplăcut. 2. adj. v. viciat. 3. adj., s. v. leneș.

PUTUROS adj., s. 1. adj. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, rău, respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv. și pop.) scîrnav, (înv.) scîrbavnic, scîrbelnic. (O duhoare ~.) 2. adj. infect, împuțit, viciat, rău-mirositor, (livr.) fetid, pestilențial. (Aer ~.) 3. adj., s. indolent, leneș, trîndav, trîntor, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trînd, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)

Puturos ≠ robaci, sârguincios

BURUIANĂ-PUTUROASĂ s. v. iarbă-puturoasă, puciognă.

CIUPERCĂ PUTUROASĂ s. v. băloșel.

GÂNDAC-PUTUROS s. v. mamornic.

GRINGOAȘE-PUTUROASĂ s. v. mamornic.

ROMANIȚĂ PUTUROASĂ s. v. romaniță neadevărată, romaniță nemirositoare.

ROMANIȚĂ-PUTUROASĂ s. (BOT.; Anthemis cotula) (reg.) momoriță, mărariul-câinelui.

VIȚĂ PUTUROASĂ s. v. viță sălbatică.

buruiană-puturoasă s. v. IARBĂ-PUTUROASĂ. PUCIOGNĂ.

ciupercă puturoasă s. v. BĂLOȘEL.

gîndac-puturos s. v. MAMORNIC.

gringoașe-puturoasă s. v. MAMORNIC.

romaniță puturoasă s. v. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE.

ROMONIȚĂ-PUTUROASĂ s. (BOT.; Anthemis cotula) (reg.) momoriță, mărariul-cîinelui.^[1]

viță puturoasă s. v. VIȚĂ SĂLBATICĂ.