4 intrări

school Articole pe această temă:

63 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIERDÚT, -Ă, pierduți, -te, adj. 1. (Despre obiecte, bunuri) Care nu se mai află în posesia proprietarului, care nu mai este la locul lui obișnuit, despre care nu se știe unde se află. ♦ Care nu mai există, care a dispărut. 2. (Despre oameni) Care a plecat din locul unde era și căruia nu i se mai știe de urmă; rătăcit. ♦ Care nu mai trăiește în preajma cuiva, s-a depărtat de cineva; care nu se mai află în viață; mort. 3. Care abia se vede dintre alte obiecte, care nu apare clar din cauza depărtării; șters, estompat. ♦ (Despre culori) Pal, șters. ♦ (Despre sunete) Cu intensitate scăzută, slăbit din cauza depărtării; stins. 4. Absorbit de o activitate, de o problemă; copleșit de gânduri sau de sentimente, stăpânit de o emoție puternică; p. ext. disperat. ♦ (Despre ochi, privire) Ațintit în gol, rătăcit. 5. (Despre oameni) Aflat într-o situație foarte grea, în primejdie de moarte, expus distrugerii (fizice sau morale). ♦ (Despre femei) Care a decăzut din punct de vedere moral; care practică prostituția. 6. (Despre un interval de timp) Care a trecut pentru cineva în zadar, care a fost petrecut fără folos sau cu prea puțin folos. – V. pierde.

pierdut, ~ă [At: PSALT. 267 / Pl: ~uți, ~e / E: pierde] 1 a (Pop; euf) Mort. 2 a (Pop) Care și-a pierdut cunoștința. 3 a Care este aproape de moarte. 4 a Care nu mai trăiește în preajma cuiva. 5 a Care pleacă pentru totdeauna de lângă cineva 6 sm (Trs; în superstiții) Moroi2. 7 a (Cu sens atenuat) Care se află într-o situație extrem de grea, din care nu mai are șanse să iasă. 8 a Care se află în primejdie de moarte. 10[1] Distrus din punct de vedere moral Si: nenorocit, sfârșit. 11 a (Reg; d. oameni) Care este fără căpătâi, fără rost. 12-13 smf, a (Bis) (Persoană) care a încălcat grav normele religioase și care trebuie să îndure chinurile iadului Si: păcătos. 14 af (D. femei) Care a decăzut din punct de vedere moral Si: stricată. 15 a (D. obiecte) Care a fost distrus Si: nimicit. 16 a Care a fost dat uitării. 17 a Care abia se mai vede dintre alte elemente. 18 a Care se zărește neclar, din cauza depărtării sau a ceva care se întrepune Si: estompat, șters. 19 a (Rar; d. culori) Pal2. 20 a Decolorat. 21 a (D. voce, sunete, zgomote etc.) Cu intensitate scăzută la maximum. 22 a (D. bunuri) Care nu se mai află în posesia cuiva. 23 a Care nu mai aparține adevăratului posesor. 24 a (Spc) Irosit. 25 a (D. părți ale corpului, organe etc.) Desprins de corp prin amputare, extirpare, ca urmare a unui accident etc. 26 a (D. părți ale corpului, organe etc.) Care nu mai poate folosi. 27 a (D. unități sau perioade de timp) Folosit altfel decât este util, necesar Si: irosit. 28 a (D. obiecte, bunuri materiale care aparțineau cuiva sau de care răspundea cineva) Despre care nu se mai știe unde se află, unde a fost pus Si: rătăcit. 29 a (Fam; îe) A face (ceva) ~ A se preface că nu știe unde se află un lucru, pentru a și-l putea însuși. 30 a (D. ființe) Care nu mai recunoaște sau nu mai găsește drumul, locul, grupul de care s-a îndepărtat Si: rătăcit. 31 a Care a greșit direcția Si: rătăcit. 32 a (Pex) Căruia nu i se mai știe de urmă Si: rătăcit. 33-34 a (Fig) (Absorbit de o activitate, de o problemă etc., sau) adâncit, cufundat în gânduri Si: absent. 35 Copleșit de un sentiment puternic, de o senzație puternică Si: aiurit, năuc. 36 (D. ochi, privire) Care exprimă starea omului pierdut (35). 37 a (D. ochi, privire) Ațintit în gol Si: fix, rătăcit.

  1. Numerotare incorectă a sensurilor: 10 după 8 LauraGellner

PIERDÚT, -Ă, pierduți, -te, adj. 1. (Despre obiecte, bunuri) Care nu se mai află în posesiunea proprietarului, care nu mai este la locul lui obișnuit, despre care nu se știe unde se află. ♦ Care nu mai există, care a dispărut. 2. (Despre oameni) Care a plecat din locul unde era și căruia nu i se mai știe de urmă; rătăcit. ♦ Care nu mai trăiește în preajma cuiva, s-a depărtat de cineva; care nu se mai află în viață; mort. 3. Care abia se vede dintre alte obiecte, care nu apare clar din cauza depărtării; șters, estompat. ♦ (Despre culori) Pal, șters. ♦ (Despre sunete) Cu intensitate scăzută, slăbit din cauza depărtării; stins. 4. Absorbit de o activitate, de o problemă; copleșit de gânduri sau de sentimente, stăpânit de o emoție puternică; p. ext. desperat. ♦ (Despre ochi, privire) Ațintit în gol, rătăcit. 5. (Despre oameni) Aflat într-o situație foarte grea, în primejdie de moarte, expus distrugerii (fizice sau morale). ♦ (Despre femei) Care a decăzut din punct de vedere moral; care practică prostituția. 6. (Despre un interval de timp) Care a trecut pentru cineva în zadar, care a fost petrecut fără folos sau cu prea puțin folos. – V. pierde.

PIERDÚT, -Ă, pierduți, -te, adj. 1. Care nu se mai găsește în posesiunea cuiva, nu mai este la locul lui obișnuit, nu se știe unde se află. Viața asta-i bun pierdut Cînd n-o trăiești cum ai fi vrut. COȘBUC, P. I 256. 2. (Despre ființe) Care a plecat din locul unde era, căruia nu-i mai știm de urmă; rătăcit. Cad fulgi pe cîmpul gol Și plînge-o rîndunică Pierdută dintr-un stol. COȘBUC, P. I 278. La castel în poartă calul Stă a doua zi în spume, Dar frumoasa lui stăpînă A rămas pierdută-n lume. EMINESCU, O. I 68. ♦ Care nu mai trăiește în preajma cuiva, s-a depărtat de cineva; care nu se mai află în viață, mort. Te duci, ș-am înțeles prea bine Să nu mă țin de pasul tău Pierdută vecinic pentru mine, Mireasa sufletului meu! EMINESCU, O. I 118. ◊ (Substantivat) Cu geana ta m-atinge pe pleoape. Să simt fiorii strîngerii în brațe – Pe veci pierduto, vecinic adorato! EMINESCU, O. I 120. 3. Care abia se vede dintre alte obiecte, care nu apare clar din cauza depărtării; șters, estompat. Printre crengi, pierdute-n ceață Luna-ncet la geam apare. IOSIF, PATR. 45. Departe munții cu fruntea încununată de codri, cu poalele pierdute în văi cu izvoare albe. EMINESCU, N. 49. Și pe-ntinderea pustie fără urme, fără drum, Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum. ALECSANDRI, P. A. 112. ♦ (Despre sunete) Cu intensitate scăzută, slăbit din cauza depărtării; stins. Auzeam, din ce în ce mai pierdute, bătăile ciocanelor. SADOVEANU, O. VI 277. Cu glas pierdut își caută amantul. TOPÎRCEANU, B. 101. Lătrătura lor chelălăită, cînd mai apropiată, cînd apoi pierdută prin atmosfera rărită de ger răsună... la urechile vînătorului. ODOBESCU, S. III 41. ♦ (Despre culori) Palid, decolorat, șters. Ochiurile de un verde palid, pierdut, al parcurilor tinere. STANCU, U.R.S.S. 197. 4. Copleșit de gînduri sau sentimente, stăpînit de emoție puternică; p. ext. desperat. Topită de veghere bunica toarce, toarce, Cu mințile p-aiurea, cătînd la foc, pierdută. IOSIF, V. 42. Pierdută, nemaiștiind ce face, alergă într-un suflet în casă. VLAHUȚĂ, O. A. 125. Pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz. EMINESCU, O. I 82. ◊ (Determinat prin «în gînduri») Umbla pierdut în gîndurile lui. DUMITRIU, N. 60. Voi, pierduți în gînduri sînte, convorbeați cu idealuri. EMINESCU, O. I 35. (Adverbial) Ea n-a mai plîns, pierdut privea La sfetnic, lung, dar nu-l vedea. COȘBUC, P. I 152. ◊ Expr. Cu ochii pierduți = privind în vag, dus pe gînduri. Călărește... cu ochii pierduți în depărtări. SADOVEANU, O. I 566. Stătea în același loc, cu mîna repetînd mereu același gest, cu ochii pierduți după cei plecați. REBREANU, R. II 103. Stătui așa multă vreme cu ochii pierduți în întunerecul șoselei și deodată mi se păru că aud un țipăt dureros pierzîndu-se în liniștea nopții. DUNĂREANU, CH. 124. 5. (Despre persoane) Aflat în primejdie de moarte, expus distrugerii (fizice sau morale). Leahul rîdea, c-o gură mare și știrbă; și-ntr-o clipă de cumpănă, Cantemir-bei se simți pierdut. SADOVEANU, O. VII 13. Ai mei pierduți sînt, pașă, toți, O, mîntuie-i, de vrei, că poți! COȘBUC, P. I 109. Eu poate să mai scap... dar d-ta... d-ta ești pierdut. CARAGIALE, O. I 172. ◊ (Substantivat) Cu vuiet s-a izbit un pas De spaimă-n lături și-a rămas Cu pumnii strînși, fără de glas, Ca un pierdut. COȘBUC, P. I 146. 6. Care n-a fost folosit bine; nevalorificat; irosit. Părintele Antonie se gîndi numaidecît la o viață de om pierdută. SADOVEANU, O. VII 366. Se încăpățîna... să-și cîștige anul pierdut și să se întoarcă la viața pentru care simțise chemare. C. PETRESCU, R. DR. 29. Ziua aceea socotind-o pierdută, o însemna... cu o cruce. DRĂGHICI, R. 153.

PIERDÚT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre culori) Care a devenit palid, șters. 2) (despre persoane) Care este copleșit de frământări lăuntrice. 3) (despre persoane) Care se află într-o situație foarte grea. ◊ Om ~ om decăzut moral. /v. a (se) pierde

pierdut a. 1. ce nu se mai posedă: bani pierduți; 2. rău întrebuințat: timp pierdut; 3. fig. discreditat: un tânăr pierdut; 4. cufundat: pierdut în visuri.

PIÉRDE, pierd, vb. III. I. 1. Tranz. A nu mai ști unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ◊ Expr. A(-și) pierde șirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire). 2. Tranz. A nu mai cunoaște sau a nu mai găsi drumul, locul etc. căutat; a greși direcția. ◊ Expr. A(-i) pierde (cuiva) urma = a nu mai ști unde se află, unde poate fi găsit. A-și pierde (sau, refl., a i se pierde) urma (ori urmele) = a nu mai putea fi găsit; a dispărea. ♦ Refl. A se rătăci de grupul în care se afla. 3. Refl. Fig. A se lăsa absorbit de ceva, a se cufunda în... 4. Refl. Fig. A fi cuprins, copleșit de un sentiment, de o emoție; a nu mai ști ce să facă. II. Tranz. 1. A fi deposedat de..., a rămâne fără..., a nu mai avea; spec. a irosi, a risipi. ◊ Expr. A pierde din mână = a scăpa un prilej favorabil. A pierde pământul de sub picioare = a) a nu-și mai putea păstra echilibrul din cauza unei proaste stări fizice, a unui pas greșit etc.; b) a fi pe punctul de a pierde o anumită situație materială sau socială. A-și pierde viața = a muri; a fi omorât. A-și pierde cunoștința (sau simțirea) = a leșina. A-și pierde cumpătul (sau răbdarea) = a nu se mai putea stăpâni, a se enerva. ♦ A rămâne fără o parte a corpului, fără un organ, fără o facultate fizică sau intelectuală, a nu se mai putea folosi de o parte a corpului, de o facultate. ◊ Expr. A pierde sânge = a avea hemoragie. A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le înceta secreția laptelui (într-o perioadă când aceasta ar trebui să fie normală). A-și pierde mințile = a înnebuni. ♦ (Despre plante) A i se usca (și a-i cădea) frunzele, rodul etc. 2. (Pop.; despre femei) A avorta. 3. A fi lipsit (pentru totdeauna) de o ființă dragă; a rupe relațiile (de prietenie) cu cineva, a fi părăsit. 4. A fi învins într-un război, într-o întrecere; a nu câștiga un proces etc. 5. A sosi prea târziu, a nu ajunge sau a nu face ceva la timp. 6. A folosi timpul în mod nerațional, irosindu-l sau profitând insuficient de el. ◊ Expr. Fără a (mai) pierde vremea = imediat, repede, neîntârziat. ◊ Compus: pierde-vară s. m. și f. = om care își irosește timpul, care nu muncește și umblă fără niciun rost. III. 1. Tranz. (Pop.) A ucide, a omorî. ♦ Refl. A muri. ♦ Tranz. și refl. A(-și) cauza un mare rău, neajuns etc.; a pune sau a se afla într-o situație extrem de grea. 2. Tranz. (Înv. și pop.) A distruge, a nimici (popoare, țări, așezări, bunuri materiale etc.). 3. Tranz. (Pop.) A face să dispară, să piară; p. ext. a compromite. 4. Refl. A ieși din câmpul vizual, a nu se mai vedea; a dispărea. ♦ Fig. A trece neobservat, neluat în considerație. ♦ Tranz. A nu mai putea urmări cu privirea pe cineva sau ceva, a nu mai vedea. ◊ Expr. A pierde (pe cineva) din ochi = a iubi foarte mult. 5. Refl. (Despre sunete, voci, zgomote) A-și diminua treptat intensitatea, a deveni din ce în ce mai slab; a se stinge. – Lat. perdere.

pierde [At: PSALT. HUR. 121r/1 / Pzi: pierd, (îrg) pierz / Par și: (reg) piert / Grz: ~rzând / E: ml perdere] 1 vt (Bis; euf; predomină ideea de ucidere, de nimicire, de dispariție) A ucide. 2 vr (Înv) A se sinucide. 3 vr A muri1. 4-5 vtr (Cu sens atenuat) A(-și) provoca un mare rău, o nenorocire Si: a (se) nenoroci. 6-7 vtr A (se) pune într-o situație extrem de grea Si: a (se) nenoroci. 8 vt (Bis; îoc mântui; subiectul este Dumnezeu) A condamna la chinurile iadului pentru păcatele săvârșite. 9 vr (D. oameni) A-și atrage pedeapsa divină, osânda veșnică pentru păcatele săvârșite. 10 vt (Îvp; c. i. colectivități umane, popoare, țări, orașe, bunuri materiale etc.) A distruge. 11 vt (Îvp) A ruina. 12 vt (C. i. abstracte) A face să dispară, să ia sfârșit Si: a anula. 13 vt A șterge din amintire. 14 vt (Pex) A compromite. 15 vr A ieși din câmpul vizual al cuiva, a nu se mai zări din cauza depărtării sau a ceva care se întrepune Si: a dispărea. 16 vt A trece neobservat, neremarcat. 17 vt A nu fi luat în considerație. 18 vt (De obicei întărit prin „din ochi”, „din vedere”) A nu mai putea urmări cu privirea pe cineva sau ceva din cauza depărtării sau a ceva care se întrepune. 19 vt (Îe) A ~ pe cineva (din ochi) (de drag) A se uita cu mult drag la cineva. 20 vt (Îae) A manifesta o afecțiune puternică pentru cineva. 21 vt (Îe) A ~ pe cineva (sau ceva) din vedere A omite. 22 vr (D. voce, sunete, zgomote etc.) A-și diminua treptat intensitatea, a deveni din ce în ce mai slab, până la dispariție. 23 vr A se stinge. 24 vt (Predomină ideea de lipsă, eșec, pagubă; ccd) A fi deposedat de... 25 vt A rămâne fără... 26 vt A nu mai fi stăpân pe... 27 vt (Spc) A irosi. 28 vt (Îe) A-și ~ pâinea A fi concediat. 29 vt (Îe) A ~ (pe cineva sau ceva) din mână A scăpa de sub influență. 30 vt (Îe) A ~ teren A-și mări distanța față de cineva mai avansat. 31 vt (Îe) A ~ pământul de sub picioare A-și pierde echilibrul din cauza unei proaste stări fizice sau din cauza unui pas greșit. 32 vt (Îae) A fi pe punctul de a pierde o anumită situație materială, socială. 33 vt (Îae) A nu mai fi sigur de poziția sa. 34 vt (Îe) A-și ~ viața (ori, rar, zilele) sau (rar, vr) A se ~ viața cuiva A muri. 35 vt (Îae) A fi omorât. 36 vt (Înv; îe) A ~ viața cuiva A omorî pe cineva. 37 vt (Reg; îe) A-și ~ sufletul A muri. 38 vt (Bis; îae) A-și atrage, prin păcate, osânda la chinurile iadului. 39 vt (Bis; îae) A nu mai avea dreptul la viața veșnică. 40 vt (Bis; îae) A nu se mai putea mântui. 41 vt (Înv; îe) A ~ sufletul cuiva A omorî pe cineva. 42 vt (Bis; subiectul este Dumnezeu; îae) A osândi pe cineva la chinurile iadului, la pierderea sufletului, pentru păcatele săvârșite. 43 vt (îe) A(-și) ~ cunoștința (sau simțirea, înv, simțirile) A ajunge în starea de inconștiență Si: a leșina. 44 vt (îe) A-și ~ firea sau a se ~ cu firea A se zăpăci. 45 vt (îe) A-și ~ piuitul A nu mai avea replică. 46 (Îe) A-și ~ sărita A se enerva. 47 vt (Îe) A(-și) ~ cumpătul (sau răbdarea) A nu-și mai putea păstra calmul, stăpânirea de sine Si: a se enerva. 48 vt (Spc; c. i. părți ale corpului unei ființe, organe, facultăți ale sale etc.) A rămâne fără, prin amputare, extirpare, în urma unei boli, a unui accident etc. 49 vt (Îae) A nu se mai putea folosi de... 50 vt (Îe) A-și ~ capul A se fâstici. 51-52 vtr (Îe) A(-și) ~ mintea sau mințile (cuiva) (A face să înnebunească sau) a înnebuni. 53 vt (Îlv) A ~ sânge A avea hemoragie Si: a sângera. 54 vt (D. femelele unor mamifere; îe) A ~ laptele (sau reg, rodul) A le scădea sau a le înceta complet secreția laptelui într-o perioadă când această secreție ar trebui să se producă. 55 vt (Spc; d. plante, vegetație; c. i. părți ale lor) A se usca și a cădea. 56 vt (Pop; fșa; d. femei) A avorta. 57 (C. i. ființe dragi, foarte apropiate) A fi despărțit pe vecie, prin moarte de... 58 vt A rupe relațiile de prietenie cu cineva. 59 vt A fi părăsit. 60 vt A nu mai avea aproape pe cineva. 61 vt (Îoc câștiga; războaie, bătălii, procese, întreceri sportive etc.) A fi învins, înfrânt. 62 vt (C. i. ora plecării unui vehicul, momentul unei întâlniri, al ivirii unei ocazii etc.) A sosi prea târziu, a nu ajunge sau a nu face la timp Si: a scăpa. 63 vt (C. i. timpul ori unități, perioade de timp) A folosi altfel decât trebuie, a irosi în zadar sau cu un folos prea mic. 64 vt A întârzia. 65 vt A consuma. 66 vt A ocupa cu... 67 vt (Îe) Fără a (mai) ~ vreme(a) Repede. 68-69 vi (Fam; îc) ~-vară sau (reg) ~-vremea Persoană (care își irosește timpul degeaba, căreia nu-i place să muncească sau) care umblă fără nici un rost Si: gură-cască. 70 vi (Fam; îac) Om fără căpătâi Si: golan, haimana, vagabond, (reg) pierdere-de-vară, târâie-brâu, vântură-cenușă. 71 vt (Îoc găsi, afla; c. i. obiecte, bunuri materiale care aparțineau subiectului sau de care acesta răspundea) A nu mai ști unde a fost pus sau unde se află Si: a rătăci. 72 vt (Îe) A-și ~ busola A nu ști pe ce drum să o ia. 73 vt (Îe) A-și ~ calendarul (sau șirul zilelor) A fi dezorientat în privința timpului calendaristic în care se află. 74 vt (Pex; îae) A se încurca în socoteli. 75 vt (Îe) A-și ~ șirul (vorbelor) A nu mai avea continuitate. 76 vt (Îae) A se încurca. 77 vt (Îae) A se întrerupe din vorbit. 78 vt (Îe) A-și ~ papucii A fugi repede. 79 vt (C. i. drumuri, cărări, locuri etc.) A nu mai cunoaște. 80 vt A nu mai găsi. 81 vt A greși direcția, a se orienta greșit Si: a rătăci. 82 vt (Îe) A(-i) ~ urma (ori, reg, de știre cuiva sau la ceva) A nu mai ști unde se află cineva sau ceva. 83 vt (Îae) A nu mai avea nici o informație despre cineva sau despre ceva. 84 vr (Îe) A-și ~ (ori a i se ~) urma (ori urmele sau, reg, de urmă) A se face nevăzut. 85 vr (Fig; udp „în”) A se lăsa absorbit de o activitate, de o problemă, de un gând etc. 86 vr A se cufunda, a se adânci în... 87 vr (Fig) A fi cuprins, copleșit de emoție, de dragoste etc., a nu mai ști ce să facă de emoție Si: a se fâstâci, a se zăpăci.

PIÉRDE, pierd, vb. III. I. 1. Tranz. A nu mai ști unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ◊ Expr. A(-și) pierde șirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire). 2. Tranz. A nu mai cunoaște sau a nu mai găsi drumul, locul etc. căutat; a greși direcția. ◊ Expr. A(-i) pierde (cuiva) urma = a nu mai ști unde se află, unde poate fi găsit. A-și pierde (sau, refl., a i se pierde) urma (ori urmele) = a nu mai putea fi găsit; a dispărea. ♦ Refl. A se rătăci de grupul în care se afla. 3. Refl. Fig. A se lăsa absorbit de ceva, a se cufunda în... 4. Refl. Fig. A fi cuprins, copleșit de un sentiment, de o emoție; a nu mai ști ce să facă. II. Tranz. 1. A fi deposedat de..., a rămâne fără..., a nu mai avea; spec. a irosi, a risipi. ◊ Expr. A pierde din mână = a scăpa un prilej favorabil. A pierde pământul de sub picioare = a) a nu-și mai putea păstra echilibrul din cauza unei proaste stări fizice, a unui pas greșit etc.; b) a fi pe punctul de a pierde o anumită situație materială sau socială. A-și pierde viața = a muri; a fi omorât. A-și pierde cunoștința (sau simțirea) = a leșina. A-și pierde cumpătul (sau răbdarea) = a nu se mai putea stăpâni, a se enerva. ♦ A rămâne fără o parte a corpului, fără un organ, fără o facultate; a nu se mai putea folosi de o parte a corpului, de o facultate. ◊ Expr. A pierde sânge = a avea hemoragie. A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le înceta secreția laptelui (într-o perioadă când aceasta ar trebui să fie normală). A-și pierde mințile = a înnebuni. ♦ (Despre plante) A i se usca (și a-i cădea) frunzele, rodul etc. 2. (Pop.; despre femei) A avorta. 3. A fi lipsit (pentru totdeauna) de o ființă dragă; a rupe relațiile (de prietenie) cu cineva, a fi părăsit. 4. A fi învins într-un război, într-o întrecere; a nu câștiga un proces etc. 5. A sosi prea târziu, a nu ajunge sau a nu face ceva la timp. 6. A folosi timpul în mod nerațional, irosindu-l sau profitând insuficient de el. ◊ Expr. Fără a (mai) pierde vremea = imediat, repede, neîntârziat. ◊ Compus: pierde-vară s. m. invar. = om care își irosește timpul, care nu muncește și umblă fără nici un rost. III. 1. Tranz. (Pop.) A ucide, a omorî. ♦ Refl. A muri. ♦ Tranz. și refl. A(-și) cauza un mare rău, neajuns etc.; a pune sau a se afla într-o situație extrem de grea. 2. Tranz. (Înv. și pop.) A distruge, a nimici (popoare, țări, așezări, bunuri materiale etc.). 3. Tranz. (Pop.) A face să dispară, să piară; p. ext. a compromite. 4. Refl. A ieși din câmpul vizual, a nu se mai vedea; a dispărea. ♦ Fig. A trece neobservat, neluat în considerație. ♦ Tranz. A nu mai putea urmări cu privirea pe cineva sau ceva, a nu mai vedea. ◊ Expr. A pierde (pe cineva) din ochi = a iubi foarte mult. 5. Refl. (Despre sunete, voci, zgomote) A-și diminua treptat intensitatea, a deveni din ce în ce mai slab; a se stinge. – Lat. perdere.

PIERDE, pierd, vb. III. 1. Tranz. (În opoziți cu g ă s i) A nu mai avea ceva ce-ți aparținea, care era al tău sau de care răspundeai. Domnul cel chefliu pierduse de mult cheia sau poate o aruncase dinadins într-un fund de sertar, C. PETRESCU, C. V. 43. Cînd ai pierdut biletul, Zoe? CARAGIALE, O. I 113. Nu mai găsește ce a pierdut. ȘEZ. II 74. ◊ Expr. A pierde teren = a părăsi un teren de luptă, a da înapoi, a se retrage. (Fig.) Cuvintele pot cîștiga sau pierde teren din cauză că derivatele lor se întăresc sau slăbesc. GRAUR, P. L. 120. A pierde pămîntul de sub picioare = a pluti în gol; fig. a ameți. Două chingi laie trecute pe sub burtă și într-o clipă, fără să prindă de veste, vaca cea îndărătnică pierdu pămîntul de sub picioare. BART, S. M. 293. 2. Tranz. A fi lipsit de o parte a corpului (în urma unui accident, a unei boli). Înțeleg să-l căinați pe ăl care și-a pierdut un picior. de nu poate merge,sau vreo mină, de nu poate omu lucra. CAMIL PETRESCU, T. II 44. Cei care și-au pierdut brațele, picioarele. SAHIA, N. 22. Din colibă ieși un flăcău, ciung de-o mînă, ce și-o pierduse la mașina boierească. BUJOR, S. 53. ◊ (Despre lucruri neînsuflețite) Codru-i mare, Frunză n-are; O avut Și o-a pierdut De tropotul cailor, De sunetul armelor. De jalea voinicilor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 286. ♦ (Cu privire la facultăți fizice sau intelectuale, calități, sentimente etc.) A nu mai poseda, a nu mai fi stăpîn pe..., a rămîne lipsit de... Își pierdu gîndurile, cu ochii ațintiți la focurile acelea. DUMITRIU, N. 74. Copiii de la un cîrd de vreme își pierduseră veselia. DELAVRANCEA, H. T. 155. Biata babă era umflată cît o bute... simțirea însă nu și-o pierduse de tot. CREANGĂ, P. 15. Căci amîndoi vom fi cuminți, Vom fi voioși și teferi, Vei pierde dorul de părinți Și visul de luceferi. EMINESCU, O. I 176. ◊ Expr. A-și pierde mintea (sau mințile) v. minte. A-și pierde firea sau (refl.) a se pierde cu firea v. fire. A-și pierde cumpătul v. cumpăt. A-și pierde capul v. cap1. A-și pierde vremea (sau timpul) = a-și irosi timpul în zadar; a nu se ocupa cu nimic; a lenevi. A-și pierde viața = a muri (într-o luptă, într-un accident etc.). Potlogarii, de care gemea orașul... pîndeau pe nesocotitul pedestru care zăbovise a se întoarce acasă, și adeseaori el pierdea împreună cu punga și viața. NEGRUZZI, S. I 16. (Învechit, dovedind o credință mistică) A-și pierde sufletul = a intra în păcat, a se ticăloși; p. ext. a muri. Cel ce se amestecă în multe de ale lumii este prea cu neputință anu-și pierde sufletul. GORJAN, H. IV 202. ♦ A renunța la o apucătură, o pornire. Ia ascultă, mă... nici p-aici nu ți-ai pierdut năravul? VISSARION, B. 116. Dacă vă închipuiți că tînărul... și-a mai pierdut din aerele sale de erou, vă înșelați amar. VLAHUȚĂ, O. A. III 27. ◊ (Cu privire la timp) A petrece fără folos, fără rost; a întrebuința altfel decît ar trebui. Cum văd, ai pierdut trei săptămîni degeaba. C. PETRESCU, C. V. 66. În tinerețe, doctorul își pierduse cîțiva ani în Belgia. Cu ce trăise? Ce făcuse acolo? BART, E. 120. Pierzi noaptea cu cetitul. TOPÎRCEANU, B. 57. Frunză verde din livezi, Uită-te, bade, și vezi, Pentru cine vreme-ți pierzi? ANT. LIT. POP. I 117. 3. Intranz. (Popular) A avorta, a lepăda (I 2). 4. Tranz. (În unele construcții) A pierde drumul (calea, poteca) = a se rătăci. Se pomeni că pierde potecanu mai știe unde merge. ISPIRESCU, L. 255. Noaptea-i mică, stele-s multe, Ș-oi pierde calea prin munte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 141. A pierde ocazia = a lăsa să-ți scape o ocazie, a nu profita de o împrejurare favorabilă. El pierde cea mai bună ocaziune de a se instrui. ODOBESCU, S. III 11. A pierde trenul, tramvaiul etc. = a sosi prea tîrziu, după plecarea vehiculului în care voiai să te urci. V. scăpa. Mă ierți, tinere!... Foarte interesant ceea ce spui. Dar pierd tramvaiul. C. PETRESCU, Î. II 180. Froso, hai mai iute că pierdem trenul. BASSARABESCU, V. 45. 5. Tranz. (În opoziție cu c î ș t i g a) A suferi o pagubă materială sau o înfrîngere morală; a păgubi într-o afacere; a fi învins în întreceri, în lupte. Ai pierdut mulți bani. DUMITRIU, N. 128. Mihai pierduse lupta. El umblă rătăcit, Și omul și natura acum l-au părăsit. BOLINTINEANU, O. 63. ◊ Absol. Pierduse iar și se întunecă la față. DUMITRIU, N. 114. Mi se pare că ai pierdut la primele curse? CAMIL PETRESCU, U. N. 172. ◊ (Cu privire la o situație, un bun, un drept) Băiatului... îi era să nu-și piardă slujba. ISPIRESCU, L. 234. Se înturna acum.. să-și ia scaunul, pre care nu l-ar fi pierdut, de n-ar fi fost vîndut de boieri. NEGRUZZI, S. I 137. Ce-am pierdut n-oi mai găsi! C-am pierdut un mare bine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 151. ◊ Expr. A-și pierde pîinea v. pîine. Ce-am avut și ce-am pierdut v. avea. 4. (Despre obiecte) A suferi o diminuare a valorii, a calității, a aspectului. Actul și-a pierdut valabilitatea. Mobila și-a pierdut luciul. 6. Tranz. A nu se mai bucura de prezența unei persoane iubite, a fi părăsit de cineva drag. Bădiță cu peana verde, Mult mi-e teamă că te-oi pierde, Că te-am mai pierdut o dată, Te-am pierdut și te-am aflat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 52. ♦ A fi lipsit, prin moarte, de o ființă dragă. După trei ani avu durerea de a-și pierde soția. VLAHUȚĂ, O. A. III 45. Se-mbracă în negru așa... de cînd a pierdut pe răposatul Nicula. CARAGIALE, O. II 195. Un singur copil am azlut și l-am pierdut! ALECSANDRI, T. II 27. La 11 ani... am pierdut pre tatăl meu. NEGRUZZI, S. I 57. 7. Tranz. (Învechit) A provoca moartea cuiva, a ucide. Tu, cel mai lacom dintre regi, Ai umilit popoare-ntregi. Tu pierzi bărbații tăi cei buni Să faci femeilor cununi! COȘBUC, P. I 92. Spînul, voind să piardă acum pe Harap-Alb cu orice preț, zise împăratului... CREANGĂ, P. 211. Lăpușneanul... a vrut să m-otrăvească... Și el a să mă piardă, de nu l-oi pierde eu. ALECSANDRI, T. II 95. 8. Refl. A ieși din cîmpul vizual al cuiva, a dispărea, a nu mai fi văzut (din cauza depărtării, a întunericului). Nourii albi... rătăceau sus-sus, în nemărginire, pînă ce se pierdeau în albastru. SADOVEANU, O. VI 180. Eu i-am văzut cum se pierdură singuri, Pe drumuri fermecate. CERNA, P. 37. O pasăre plutește cu aripi ostenite, Pe cînd a ei pereche nainte tot s-a dus C-un pîlc întreg de păsări, pierzîndu-se-n apus. EMINESCU, O. I 114. ♦ Tranz. A nu mai vedea pe cineva care se depărtează sau dispare. Cunoscu pe Totîrnac. După ce-l pierdu în umbră, auzi un șuier încetinel. SADOVEANU, O. I 53. ◊ (întărit prin «din ochi» sau «din vedere») în fund, departe, întorcea o dată capul. Pe urmă o pierdeam din ochi. SADOVEANU, O. VIII 9. Cînd i-a pierdut din ochi, voi Să se ridice. COȘBUC, P. I 231. Ei, ei! măi Zaharia, zic eu... de-acum și munții i-am pierdut din vedere. CREANGĂ, A. 125. ◊ Expr.A pierde pe cineva din ochi = a iubi foarte mult pe cineva. Surorile îl pierdeau din ochi Orfan, prisosul de iubire, pe care firea și anii îl îngrămădiseră în ființa lor, se revărsa acum cu duioșie asupra singurului băiat din familie. BASSARABESCU, V. 4. Te pleci și mă dezmierzi: De drag, o dragă mamă, mă afli și mă pierzi Din ochi. COȘBUC, P. I 259. Iubeau... pe fată de-o pierdeau din ochi. CARAGIALE, O. III 103. A pierde pe cineva (sau ceva) din vedere = a nu se mai interesa de o problemă, a da uitării; a nu mai ști de rostul cuiva. A pierde urma (sau urmele) unei persoane (sau a unui lucru) v. u r m ă. A-și pierde urma (sau urmele) v. u r m ă. ◊ (Despre sunete) A deveni din ce în ce mai slab (pînă cînd nu se mai aude de loc). Murmur lung de streșini, risipite șoapte Cresc de pretutindeni și se pierd în noapte. TOPÎRCEANU, B. 77. Rareori cîte un țipăt venea de cine știe unde, se pierdea într-o îngînare slabă. DUNĂREANU, CH. 115. ♦ A nu mai avea trecere, a nu se mai ocupa nimeni de...; a dispărea. Știința necromanției și acea a astrologiei s-au pierdut. EMINESCU, N. 33. 9. Refl. (Despre persoane) A se rătăci. N-am zis că s-a pierde biata copilă prin pădure? RETEGANUL, P. V 23. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Tată-so... se pierdu de copii. RETEGANUL, P. 45. ◊ Fig. Fetele se pierd în visuri plăcute. EMINESCU, N. 138. ◊ (Despre ochi, despre privire) De pe o terasă înflorită, Privirea mea s-ar pierde în cale. MACEDONSKI, O. I 67. Făt-Frumos vede că șirul munților dă într-o mare verde și întinsă pînă unde ochiul se pierde în albastrul cerului. EMINESCU, N. 13. 10. Refl. A se orienta greșit, a-și irosi eforturile zadarnic. Ne pierdem în amănunte fără nici o semnificație. BARANGA, I. 206. ♦ A se zăpăci, a se emoționa, a nu mai ști de sine. Înviorată o clipă, ea se pierdu într-un murmur de mulțumiri. BART, E. 350. ◊ (Poetic) Sufletu-mi se pierde După chipul tău frumos. EMINESCU, O. I 209. ♦ A i se sfîrși cuiva puterile, a muri. Se pierde cu totul sub ochii mei. Capul îi lunecă alăturea cu perna, ca un obiect. SAHIA, II. 118. Căuta a-și mîngîia fata care vedea că se. pierde. ISPIRESCU, L. 52. – Prez. ind. și: pierz (ISPIRESCU, L. 12).

PIERDE-VÁRĂ s. m. invar. Om care-și pierde timpul fără folos, stă degeaba, nu e bun de nimic; leneș. Scoală, scoală, pierde-vară! Toate plugurile ară, Numai tu șezi în cămară! MARIAN, S. 46. Prietenul meu Chiriac a lui Goian, un lainic și un pierde-vară ca și mine. CREANGĂ, A. 16. Și s-o vezi înconjurată de un roi de pierde-vară. EMINESCU, O. I 157.

A SE PIÉRDE mă pierd intranz. 1) A înceta de a mai fi perceput cu organele de simț. Pasărea s-a pierdut în înaltul cerului. 2) A înceta să mai existe (în mod fatal); a dispărea fără urmă; a se prăpădi. S-a pierdut în timpul deportărilor. Multe cântece vechi se pierd. 3) (despre persoane) A deveni incapabil de a judeca drept (pentru un timp scurt); a nu mai ști de sine; a se zăpăci; a se năuci. /<lat. perdere

A PIÉRDE pierd tranz. 1) (bunuri materiale, ființe, situații, stări fizice sau morale, sentimente etc.) A nu mai avea în posesie; a înceta de a mai poseda; a prăpădi. ~ băsmăluța. ~ vaca. ~ postul. ~ drepturile. ~ încrederea.~ cunoștința a cădea în nesimțire; a leșina. ~ firul (gândurilor) a se încurca. ~ urma (sau urmele) cuiva a nu mai ști unde se află cineva sau ceva. ~ ocazia a nu folosi la timp ocazia. 2) (părți ale corpului) A înceta de a mai avea (în urma unui accident, a unei operații etc.). ◊ A-și ~ capul a se zăpăci. 3) (rude, prieteni) A nu mai avea alături din cauza morții. 4) (mijloace de transport) A nu mai reuși să prindă; a scăpa. ◊ ~ drumul (sau calea) a se rătăci. 5) (partide, întreceri sportive, procese, lupte etc.) A face să fie ratat; a nu câștiga; a nu obține. 6) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A consuma în mod nerentabil și nechibzuit; a irosi; a prăpădi. ~ timpul. /<lat. perdere

pierde v. (activ) 1. a nu mai avea, a înceta de a mai avea: a pierde averea; 2. a fi despărțit prin moarte sau altmintrelea de o persoană scumpă: a pierde pe un frate; 3. a rătăci: a-și pierde punga; 4. a suferi un neajuns: a pierdut procesul; 5. fig. a nu întrebuința cu folos: a-și pierde timpul; 6. a cauza peirea, ruina: ambițiunea l’a pierdut. ║ (neutru) 1. a nu mai ști unde se află: simțind că se pierde cu firea ISP.; 2. a dispare: a se pierde în mulțime; 3. a se ruina, a se compromite; 4. a muri: a se pierde de dragoste ISP. [Lat. PERDERE].

pierdevară m. cel ce-și pierde timpul cu nimicuri.

perd (est) și pĭerd (vest), perdút, a pérde v. tr. (lat. pĕr-do, pér-dere, it. pérdere, sp. pg. perder, pv. fr. cat. perdre.Să peardă [est], pĭerd și pĭerz, să pĭardă și să pĭarză [vest]. V. ascund, cred, vînd). Încetez de a maĭ avea fiind-că mĭ-a răpit soarta orĭ n’am știut să păstrez: a perde părințiĭ, averea, vederea, dințiĭ, un picĭor, rangu, funcțiunea, iluziunile. Îmĭ cade din buzunar și nu găsesc: am perdut punga în pĭață. Rătăcesc: țăranca perduse copilu pin oraș. Îs învins, nu cîștig: a perde un rămășag, un proces, o bătălie, niște banĭ la cărțĭ. Ruinez, nimicesc: vorba asta l-a perdut. Nimicesc, daŭ de gol: vorba asta l-a perdut. Corup: reaŭa societate perde tinerimea. Avortez. Dezonorez: calomnia poate perde un om. Consum, întrebuințez: mașina asta perde multă apă, am perdut mult timp cu scrisu, a perde timpu (a perde timpu fără folos). Scap, nu apuc: a perde trenu, ocaziunea, chilipiru. Nu maĭ văd, nu maĭ știŭ unde-ĭ: a perde drumu, direcțiunea. Mă las de: a perde un obiceĭ, un gust. V. refl. Mă sting, mor: îl vedem că se perde. Mă rătăcesc: copiiĭ s’aŭ perdut în pădure. Dispar ascunzîndu-mă: hoțu se perdu în mulțime. Dispar, nu mă maĭ văd din cauza distanțeĭ: corabia se perdu în zare. Mă înec: mulțĭ oamenĭ și corăbiĭ s’aŭ perdut acolo. Mă ruinez. Mă compromit. Mă corup. Mă emoționez, nu maĭ știŭ ce fac, îmĭ perd capu: el se perdu (cu firea) cînd văzu privirile tuturor ațintite spre el. Îmĭ perd capu (saŭ sărita), nu maĭ raționez, mă emoționez saŭ mă înfuriĭ. Perd firu (saŭ șiru) vorbeĭ, uĭt șiru vorbeĭ. Perd din vedere, 1. nu maĭ văd ceva, 2. uĭt, omit. Perd terenu, îs forțat să mă retrag. Perd răsuflarea, gîfîĭ neputînd trage atîta aer cît îmĭ trebuĭe.

perde-vară m. gen. al luĭ. Omu care-șĭ perde timpu în zadar: niște perde-vară. S’ar putea zice și f. o perde-vară, dar numaĭ la nom. și ac.

perdút (est) și pĭerdút (vest), adj. Pe care nu-l maĭ aĭ fiind-că țĭ-a căzut din buzunar orĭ n’aĭ putut orĭ n’aĭ știut să-l păstrezĭ: banĭ perduțĭ, case perdute. Răŭ întrebuințat: timp perdut. Aproape de moarte: bolnav perdut. Discreditat: om perdut. Foarte depravat: om perdut. Perdut în visurĭ, visător, gînditor.

pĭardă, pĭárză, V. perd, pĭerd.

arată toate definițiile

Intrare: pierdut
pierdut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pierdut
  • pierdutul
  • pierdutu‑
  • pierdu
  • pierduta
plural
  • pierduți
  • pierduții
  • pierdute
  • pierdutele
genitiv-dativ singular
  • pierdut
  • pierdutului
  • pierdute
  • pierdutei
plural
  • pierduți
  • pierduților
  • pierdute
  • pierdutelor
vocativ singular
plural
Intrare: pierde
verb (VT608)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pierde
  • pierdere
  • pierdut
  • pierdutu‑
  • pierzând
  • pierzându‑
singular plural
  • pierde
  • pierdeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pierd
  • pierz
(să)
  • pierd
  • pierz
  • pierdeam
  • pierdui
  • pierdusem
a II-a (tu)
  • pierzi
(să)
  • pierzi
  • pierdeai
  • pierduși
  • pierduseși
a III-a (el, ea)
  • pierde
(să)
  • piardă
  • piarză
  • pierdea
  • pierdu
  • pierduse
plural I (noi)
  • pierdem
(să)
  • pierdem
  • pierdeam
  • pierdurăm
  • pierduserăm
  • pierdusem
a II-a (voi)
  • pierdeți
(să)
  • pierdeți
  • pierdeați
  • pierdurăți
  • pierduserăți
  • pierduseți
a III-a (ei, ele)
  • pierd
(să)
  • piardă
  • piarză
  • pierdeau
  • pierdu
  • pierduseră
Intrare: pierde-vară (s.f.)
pierde-vară2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pierde-va
  • pierde-va
plural
  • pierde-va
  • pierde-va
genitiv-dativ singular
  • pierde-va
  • pierde-va
plural
  • pierde-va
  • pierde-va
vocativ singular
plural
Intrare: pierde-vară (s.m.)
pierde-vară1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pierde-va
  • pierde-va
plural
  • pierde-va
  • pierde-va
genitiv-dativ singular
  • pierde-va
  • pierde-va
plural
  • pierde-va
  • pierde-va
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pierdut

  • 1. (Despre obiecte, bunuri) Care nu se mai află în posesia proprietarului, care nu mai este la locul lui obișnuit, despre care nu se știe unde se află.
    surse: DEX '09 DLRLC antonime: găsit (adj.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Viața asta-i bun pierdut Cînd n-o trăiești cum ai fi vrut. COȘBUC, P. I 256.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care nu mai există, care a dispărut.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. (Despre ființe) Care a plecat din locul unde era și căruia nu i se mai știe de urmă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rătăcit attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cad fulgi pe cîmpul gol Și plînge-o rîndunică Pierdută dintr-un stol. COȘBUC, P. I 278.
      surse: DLRLC
    • La castel în poartă calul Stă a doua zi în spume, Dar frumoasa lui stăpînă A rămas pierdută-n lume. EMINESCU, O. I 68.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Care nu mai trăiește în preajma cuiva, s-a depărtat de cineva; care nu se mai află în viață.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mort (adj.) attach_file 2 exemple
      exemple
      • Te duci, ș-am înțeles prea bine Să nu mă țin de pasul tău Pierdută vecinic pentru mine, Mireasa sufletului meu! EMINESCU, O. I 118.
        surse: DLRLC
      • (și) substantivat Cu geana ta m-atinge pe pleoape, Să simt fiorii strîngerii în brațe – Pe veci pierduto, vecinic adorato! EMINESCU, O. I 120.
        surse: DLRLC
  • 3. Care abia se vede dintre alte obiecte, care nu apare clar din cauza depărtării.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: estompat șters (adj.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Printre crengi, pierdute-n ceață Luna-ncet la geam apare. IOSIF, PATR. 45.
      surse: DLRLC
    • Departe munții cu fruntea încununată de codri, cu poalele pierdute în văi cu izvoare albe. EMINESCU, N. 49.
      surse: DLRLC
    • Și pe-ntinderea pustie fără urme, fără drum, Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum. ALECSANDRI, P. A. 112.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Despre culori:
      exemple
      • Ochiurile de un verde palid, pierdut, al parcurilor tinere. STANCU, U.R.S.S. 197.
        surse: DLRLC
    • 3.2. (Despre sunete) Cu intensitate scăzută, slăbit din cauza depărtării.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stins (adj.) attach_file 3 exemple
      exemple
      • Auzeam, din ce în ce mai pierdute, bătăile ciocanelor. SADOVEANU, O. VI 277.
        surse: DLRLC
      • Cu glas pierdut își caută amantul. TOPÎRCEANU, B. 101.
        surse: DLRLC
      • Lătrătura lor chelălăită, cînd mai apropiată, cînd apoi pierdută prin atmosfera rărită de ger răsună... la urechile vînătorului. ODOBESCU, S. III 41.
        surse: DLRLC
  • 4. Absorbit de o activitate, de o problemă; copleșit de gânduri sau de sentimente, stăpânit de o emoție puternică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 6 exemple
    exemple
    • Topită de veghere bunica toarce, toarce, Cu mințile p-aiurea, cătînd la foc, pierdută. IOSIF, V. 42.
      surse: DLRLC
    • Pierdută, nemaiștiind ce face, alergă într-un suflet în casă. VLAHUȚĂ, O. A. 125.
      surse: DLRLC
    • Pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz. EMINESCU, O. I 82.
      surse: DLRLC
    • Umbla pierdut în gîndurile lui. DUMITRIU, N. 60.
      surse: DLRLC
    • Voi, pierduți în gînduri sînte, convorbeați cu idealuri. EMINESCU, O. I 35.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Ea n-a mai plîns, pierdut privea La sfetnic, lung, dar nu-l vedea. COȘBUC, P. I 152.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DLRLC
    • 4.2. (Despre ochi, privire) Ațintit în gol, rătăcit.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • 4.2.1. expresie Cu ochii pierduți = privind în vag, dus pe gânduri.
        exemple
        • Călărește... cu ochii pierduți în depărtări. SADOVEANU, O. I 566.
          surse: DLRLC
        • Stătea în același loc, cu mîna repetînd mereu același gest, cu ochii pierduți după cei plecați. REBREANU, R. II 103.
          surse: DLRLC
        • Stătui așa multă vreme cu ochii pierduți în întunerecul șoselei și deodată mi se păru că aud un țipăt dureros pierzîndu-se în liniștea nopții. DUNĂREANU, CH. 124.
          surse: DLRLC
  • 5. (Despre oameni) Aflat într-o situație foarte grea, în primejdie de moarte, expus distrugerii (fizice sau morale).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Leahul rîdea, c-o gură mare și știrbă; și-ntr-o clipă de cumpănă, Cantemir-bei se simți pierdut. SADOVEANU, O. VII 13.
      surse: DLRLC
    • Ai mei pierduți sînt, pașă, toți, O, mîntuie-i, de vrei, că poți! COȘBUC, P. I 109.
      surse: DLRLC
    • Eu poate să mai scap... dar d-ta... d-ta ești pierdut. CARAGIALE, O. I 172.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Cu vuiet s-a izbit un pas De spaimă-n lături și-a rămas Cu pumnii strînși, fără de glas, Ca un pierdut. COȘBUC, P. I 146.
      surse: DLRLC
    • 5.1. (Despre femei) Care a decăzut din punct de vedere moral; care practică prostituția.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 6. Care n-a fost folosit bine.
    exemple
    • Părintele Antonie se gîndi numaidecît la o viață de om pierdută. SADOVEANU, O. VII 366.
      surse: DLRLC
    • 6.1. (Despre un interval de timp) Care a trecut pentru cineva în zadar, care a fost petrecut fără folos sau cu prea puțin folos.
      surse: DEX '09 DEX '98 attach_file 2 exemple
      exemple
      • Se încăpățîna... să-și cîștige anul pierdut și să se întoarcă la viața pentru care simțise chemare. C. PETRESCU, R. DR. 29.
        surse: DLRLC
      • Ziua aceea socotind-o pierdută, o însemna... cu o cruce. DRĂGHICI, R. 153.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi pierde
    surse: DEX '09 DEX '98

pierde

  • 1. tranzitiv A nu mai ști unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Domnul cel chefliu pierduse de mult cheia sau poate o aruncase dinadins într-un fund de sertar, C. PETRESCU, C. V. 43.
      surse: DLRLC
    • Cînd ai pierdut biletul, Zoe? CARAGIALE, O. I 113.
      surse: DLRLC
    • Nu mai găsește ce a pierdut. ȘEZ. II 74.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A(-și) pierde șirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire).
      surse: DEX '09 sinonime: zăpăci încurca
  • 2. tranzitiv A nu mai cunoaște sau a nu mai găsi drumul, locul etc. căutat; a greși direcția.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • reflexiv N-am zis că s-a pierde biata copilă prin pădure? RETEGANUL, P. V 23.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Tată-so... se pierdu de copii. RETEGANUL, P. 45.
      surse: DLRLC
    • reflexiv figurat Fetele se pierd în visuri plăcute. EMINESCU, N. 138.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A pierde drumul (calea, poteca) = a se rătăci.
      surse: DLRLC sinonime: rătăci attach_file 2 exemple
      exemple
      • Se pomeni că pierde poteca și nu mai știe unde merge. ISPIRESCU, L. 255.
        surse: DLRLC
      • Noaptea-i mică, stele-s multe, Ș-oi pierde calea prin munte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 141.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie A(-i) pierde (cuiva) urma = a nu mai ști unde se află, unde poate fi găsit.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.3. expresie A-și pierde (sau, reflexiv, a i se pierde) urma (ori urmele) = a nu mai putea fi găsit.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: dispărea
    • 2.4. reflexiv A se rătăci de grupul în care se afla.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: rătăci
  • 3. reflexiv figurat A se lăsa absorbit de ceva, a se cufunda în...
    surse: DEX '09 DEX '98 attach_file 2 exemple
    exemple
    • De pe o terasă înflorită, Privirea mea s-ar pierde în cale. MACEDONSKI, O. I 67.
      surse: DLRLC
    • Făt-Frumos vede că șirul munților dă într-o mare verde și întinsă... pînă unde ochiul se pierde în albastrul cerului. EMINESCU, N. 13. 10.
      surse: DLRLC
  • 4. reflexiv figurat A fi cuprins, copleșit de un sentiment, de o emoție; a nu mai ști ce să facă.
    surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
    exemple
    • Ne pierdem în amănunte fără nici o semnificație. BARANGA, I. 206.
      surse: DLRLC
    • diferențiere A se orienta greșit, a-și irosi eforturile zadarnic.
      surse: DLRLC
    • 4.1. A se zăpăci, a se emoționa, a nu mai ști de sine.
      exemple
      • Înviorată o clipă, ea se pierdu într-un murmur de mulțumiri. BART, E. 350.
        surse: DLRLC
      • poetic Sufletu-mi se pierde După chipul tău frumos. EMINESCU, O. I 209.
        surse: DLRLC
  • 5. tranzitiv A fi deposedat de..., a rămâne fără..., a nu mai avea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Ai pierdut mulți bani. DUMITRIU, N. 128.
      surse: DLRLC
    • Băiatului... îi era să nu-și piardă slujba. ISPIRESCU, L. 234.
      surse: DLRLC
    • Se înturna acum... să-și ia scaunul, pre care nu l-ar fi pierdut, de n-ar fi fost vîndut de boieri. NEGRUZZI, S. I 137.
      surse: DLRLC
    • Ce-am pierdut n-oi mai găsi! C-am pierdut un mare bine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 151.
      surse: DLRLC
    • 5.2. expresie A-și pierde pâinea.
      surse: DLRLC
    • 5.3. expresie A pierde din mână = a scăpa un prilej favorabil.
      surse: DEX '09
    • 5.4. expresie A pierde teren = a părăsi un teren de luptă, a da înapoi, a se retrage.
      surse: DLRLC sinonime: retrage attach_file un exemplu
      exemple
      • figurat Cuvintele pot cîștiga sau pierde teren din cauză că derivatele lor se întăresc sau slăbesc. GRAUR, P. L. 120.
        surse: DLRLC
    • 5.5. expresie A pierde pământul de sub picioare = a nu-și mai putea păstra echilibrul din cauza unei proaste stări fizice, a unui pas greșit etc.
      surse: DEX '09
      • diferențiere A pierde pământul de sub picioare = a pluti în gol.
        exemple
        • Două chingi late trecute pe sub burtă și într-o clipă, fără să prindă de veste, vaca cea îndărătnică pierdu pămîntul de sub picioare. BART, S. M. 293.
          surse: DLRLC
    • 5.6. expresie A pierde pământul de sub picioare = a fi pe punctul de a pierde o anumită situație materială sau socială.
      surse: DEX '09
    • 5.7. expresie A-și pierde viața = a fi omorât.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: muri (vb.) attach_file un exemplu
      exemple
      • Potlogarii, de care gemea orașul... pîndeau pe nesocotitul pedestru care zăbovise a se întoarce acasă, și adeseaori el pierdea împreună cu punga și viața. NEGRUZZI, S. I 16.
        surse: DLRLC
    • 5.8. expresie A-și pierde cunoștința (sau simțirea) = leșina
      surse: DEX '09
    • 5.9. expresie A-și pierde cumpătul (sau răbdarea) = a nu se mai putea stăpâni, a se enerva.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: enerva
    • 5.10. expresie Ce-am avut și ce-am pierdut.
      surse: DLRLC
    • 5.11. A rămâne fără o parte a corpului, fără un organ, fără o facultate fizică sau intelectuală, a nu se mai putea folosi de o parte a corpului, de o facultate.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 8 exemple
      exemple
      • Înțeleg să-l căinați pe ăl care și-a pierdut un picior... de nu poate merge, – sau vreo mînă, de nu poate omu lucra. CAMIL PETRESCU, T. II 44.
        surse: DLRLC
      • Cei care și-au pierdut brațele, picioarele. SAHIA, N. 22.
        surse: DLRLC
      • Din colibă ieși un flăcău, ciung de-o mînă, ce și-o pierduse la mașina boierească. BUJOR, S. 53.
        surse: DLRLC
      • (Despre lucruri neînsuflețite) Codru-i mare, Frunză n-are; O avut Și o-a pierdut De tropotul cailor, De sunetul armelor. De jalea voinicilor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 286.
        surse: DLRLC
      • Își pierdu gîndurile, cu ochii ațintiți la focurile acelea. DUMITRIU, N. 74.
        surse: DLRLC
      • Copiii de la un cîrd de vreme își pierduseră veselia. DELAVRANCEA, H. T. 155.
        surse: DLRLC
      • Biata babă era umflată cît o bute... simțirea însă nu și-o pierduse de tot. CREANGĂ, P. 15.
        surse: DLRLC
      • Căci amîndoi vom fi cuminți, Vom fi voioși și teferi, Vei pierde dorul de părinți Și visul de luceferi. EMINESCU, O. I 176.
        surse: DLRLC
      • 5.11.1. expresie A pierde sânge = a avea hemoragie.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • 5.11.2. expresie A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le înceta secreția laptelui (într-o perioadă când aceasta ar trebui să fie normală).
        surse: DEX '09 DEX '98
      • 5.11.3. expresie A-și pierde mințile = înnebuni
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 5.11.4. expresie A-și pierde firea sau (reflexiv) a se pierde cu firea.
        surse: DLRLC
      • 5.11.5. expresie A-și pierde capul.
        surse: DLRLC
      • 5.11.6. expresie A-și pierde vremea (sau timpul) = a-și irosi timpul în zadar; a nu se ocupa cu nimic.
        surse: DLRLC sinonime: lenevi
      • 5.11.7. expresie învechit (Dovedind o credință mistică) A-și pierde sufletul = a intra în păcat, a se ticăloși.
        exemple
        • Cel ce se amestecă în multe de ale lumii este prea cu neputință a nu-și pierde sufletul. GORJAN, H. IV 202.
          surse: DLRLC
      • 5.11.8. A renunța la o apucătură, o pornire.
        exemple
        • Ia ascultă, mă... nici p-aici nu ți-ai pierdut năravul? VISSARION, B. 116.
          surse: DLRLC
        • Dacă vă închipuiți că tînărul... și-a mai pierdut din aerele sale de erou, vă înșelați amar. VLAHUȚĂ, O. A. III 27.
          surse: DLRLC
    • 5.12. (Despre obiecte) A suferi o diminuare a valorii, a calității, a aspectului.
      exemple
      • Actul și-a pierdut valabilitatea. Mobila și-a pierdut luciul.
        surse: DLRLC
    • 5.13. (Despre plante) A i se usca (și a-i cădea) frunzele, rodul etc.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 6. tranzitiv popular Despre femei:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: avorta lepăda
  • 7. tranzitiv A fi lipsit (pentru totdeauna) de o ființă dragă; a rupe relațiile (de prietenie) cu cineva, a fi părăsit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Bădiță cu peana verde, Mult mi-e teamă că te-oi pierde, Că te-am mai pierdut o dată, Te-am pierdut și te-am aflat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 52.
      surse: DLRLC
    • 7.1. A fi lipsit, prin moarte, de o ființă dragă.
      exemple
      • După trei ani avu durerea de a-și pierde soția. VLAHUȚĂ, O. A. III 45.
        surse: DLRLC
      • Se-mbracă în negru așa... de cînd a pierdut pe răposatul Nicula. CARAGIALE, O. II 195.
        surse: DLRLC
      • Un singur copil am avut și l-am pierdut! ALECSANDRI, T. II 27.
        surse: DLRLC
      • La 11 ani... am pierdut pre tatăl meu. NEGRUZZI, S. I 57.
        surse: DLRLC
  • 8. tranzitiv A fi învins într-un război, într-o întrecere; a nu câștiga un proces etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Mihai pierduse lupta. El umblă rătăcit, Și omul și natura acum l-au părăsit. BOLINTINEANU, O. 63.
      surse: DLRLC
    • absolut Pierduse iar și se întunecă la față. DUMITRIU, N. 114.
      surse: DLRLC
    • absolut Mi se pare că ai pierdut la primele curse? CAMIL PETRESCU, U. N. 172.
      surse: DLRLC
  • 9. tranzitiv A sosi prea târziu, a nu ajunge sau a nu face ceva la timp.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 9.1. expresie A pierde ocazia = a lăsa să-ți scape o ocazie, a nu profita de o împrejurare favorabilă.
      exemple
      • El pierde cea mai bună ocaziune de a se instrui. ODOBESCU, S. III 11.
        surse: DLRLC
    • 9.2. expresie A pierde trenul, tramvaiul etc. = a sosi prea târziu, după plecarea vehiculului în care voiai să te urci.
      exemple
      • Mă ierți, tinere!... Foarte interesant ceea ce spui. Dar pierd tramvaiul. C. PETRESCU, Î. II 180.
        surse: DLRLC
      • Froso, hai mai iute că pierdem trenul. BASSARABESCU, V. 45.
        surse: DLRLC
  • 10. tranzitiv A folosi timpul în mod nerațional, irosindu-l sau profitând insuficient de el.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Cum văd, ai pierdut trei săptămîni degeaba. C. PETRESCU, C. V. 66.
      surse: DLRLC
    • În tinerețe, doctorul își pierduse cîțiva ani în Belgia. Cu ce trăise? Ce făcuse acolo? BART, E. 120.
      surse: DLRLC
    • Pierzi noaptea cu cetitul. TOPÎRCEANU, B. 57.
      surse: DLRLC
    • Frunză verde din livezi, Uită-te, bade, și vezi, Pentru cine vreme-ți pierzi? ANT. LIT. POP. I 117.
      surse: DLRLC
  • 11. tranzitiv popular A provoca moartea cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: omorî ucide attach_file 3 exemple
    exemple
    • Tu, cel mai lacom dintre regi, Ai umilit popoare-ntregi... Tu pierzi bărbații tăi cei buni Să faci femeilor cununi! COȘBUC, P. I 92.
      surse: DLRLC
    • Spînul, voind să piardă acum pe Harap-Alb cu orice preț, zise împăratului... CREANGĂ, P. 211.
      surse: DLRLC
    • Lăpușneanul... a vrut să m-otrăvească... Și el a să mă piardă, de nu l-oi pierde eu. ALECSANDRI, T. II 95.
      surse: DLRLC
    • 11.1. reflexiv A i se sfârși cuiva puterile.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: muri (vb.) attach_file 2 exemple
      exemple
      • Se pierde cu totul sub ochii mei. Capul îi lunecă alăturea cu perna, ca un obiect. SAHIA, II. 118.
        surse: DLRLC
      • Căuta a-și mîngîia fata care vedea că se pierde. ISPIRESCU, L. 52.
        surse: DLRLC
    • 11.2. tranzitiv reflexiv A(-și) cauza un mare rău, neajuns etc.; a pune sau a se afla într-o situație extrem de grea.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 12. tranzitiv învechit popular A distruge, a nimici (popoare, țări, așezări, bunuri materiale etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: distruge nimici
  • 13. tranzitiv popular A face să dispară, să piară.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 14. reflexiv A ieși din câmpul vizual, a nu se mai vedea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dispărea attach_file 3 exemple
    exemple
    • Nourii albi... rătăceau sus-sus, în nemărginire, pînă ce se pierdeau în albastru. SADOVEANU, O. VI 180.
      surse: DLRLC
    • Eu i-am văzut cum se pierdură singuri, Pe drumuri fermecate. CERNA, P. 37.
      surse: DLRLC
    • O pasăre plutește cu aripi ostenite, Pe cînd a ei pereche nainte tot s-a dus C-un pîlc întreg de păsări, pierzîndu-se-n apus. EMINESCU, O. I 114.
      surse: DLRLC
    • 14.1. figurat A trece neobservat, neluat în considerație.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 14.2. tranzitiv A nu mai putea urmări cu privirea pe cineva sau ceva, a nu mai vedea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
      exemple
      • Cunoscu pe Totîrnac. După ce-l pierdu în umbră, auzi un șuier încetinel. SADOVEANU, O. I 53.
        surse: DLRLC
      • În fund, departe, întorcea o dată capul. Pe urmă o pierdeam din ochi. SADOVEANU, O. VIII 9.
        surse: DLRLC
      • Cînd i-a pierdut din ochi, voi Să se ridice. COȘBUC, P. I 231.
        surse: DLRLC
      • Ei, ei! măi Zaharia, zic eu... de-acum și munții i-am pierdut din vedere. CREANGĂ, A. 125.
        surse: DLRLC
      • 14.2.1. expresie A pierde (pe cineva) din ochi = a iubi foarte mult.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: iubi attach_file 3 exemple
        exemple
        • Surorile îl pierdeau din ochi... Orfan, prisosul de iubire, pe care firea și anii îl îngrămădiseră în ființa lor, se revărsa acum cu duioșie asupra singurului băiat din familie. BASSARABESCU, V. 4.
          surse: DLRLC
        • Te pleci și mă dezmierzi: De drag, o dragă mamă, mă afli și mă pierzi Din ochi. COȘBUC, P. I 259.
          surse: DLRLC
        • O iubeau... pe fată de-o pierdeau din ochi. CARAGIALE, O. III 103.
          surse: DLRLC
    • 14.3. expresie A pierde pe cineva (sau ceva) din vedere = a nu se mai interesa de o problemă, a da uitării.
      surse: DLRLC
    • 14.4. expresie A pierde pe cineva (sau ceva) din vedere = a nu mai ști de rostul cuiva.
      surse: DLRLC
    • 14.5. A nu mai avea trecere, a nu se mai ocupa nimeni de...
      exemple
      • Știința necromanției și acea a astrologiei s-au pierdut. EMINESCU, N. 33.
        surse: DLRLC
  • 15. reflexiv (Despre sunete, voci, zgomote) A-și diminua treptat intensitatea, a deveni din ce în ce mai slab; a se stinge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stinge attach_file 2 exemple
    exemple
    • Murmur lung de streșini, risipite șoapte Cresc de pretutindeni și se pierd în noapte. TOPÎRCEANU, B. 77.
      surse: DLRLC
    • Rareori cîte un țipăt venea de cine știe unde, se pierdea într-o îngînare slabă. DUNĂREANU, CH. 115.
      surse: DLRLC

etimologie:

pierde-vară

  • 1. Om care își irosește timpul, care nu muncește și umblă fără niciun rost.
    exemple
    • Scoală, scoală, pierde-vară! Toate plugurile ară, Numai tu șezi în cămară! MARIAN, S. 46.
      surse: DLRLC
    • Prietenul meu Chiriac a lui Goian, un lainic și un pierde-vară ca și mine. CREANGĂ, A. 16.
      surse: DLRLC
    • Și s-o vezi înconjurată de un roi de pierde-vară. EMINESCU, O. I 157.
      surse: DLRLC

etimologie: