13 definiții pentru haimana

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAIMANÁ, haimanale, s. f. Om de nimic, fără căpătâi, derbedeu, vagabond. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla haimana = a umbla fără rost, a hoinări, a vagabonda. – Din tc. haymana.

HAIMANÁ, haimanale, s. f. Om de nimic, fără căpătâi, derbedeu, vagabond. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla haimana = a umbla fără rost, a hoinări, a vagabonda. – Din tc. haymana.

haimana sf [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~le / E: tc haimana] 1 Om de nimic. 2 Vagabond. 3 (Îrg; îe) A fi de ~ A fi fără stăpân, la dispoziția fiecăruia.

HAIMANÁ, haimanale, s. f. Om de nimic, fără căpătîi, hoinar, pierde-vară, derbedeu, vagabond. Apoi pentru o haimana ca asta am venit noi aici!? SADOVEANU, P. S. 71. De rîsul copiilor să fii Și haimana bătrînă să rămîi! TEODORESCU, P. P. 120. ◊ Expr. A fi (sau a rămîne) de haimana = a fi sau a rămîne fără căpătîi, fără stăpîn, la discreția oricui. De oi pune eu mînile pe piept, are să rămîie căruța asta de haimana și iepușoarele de izbeliște! CREANGĂ, P. 118. Breee! care vra să zică, tu ești stăpîn aici, și eu îs de haimana? ALECSANDRI, T. I 327. (Adverbial, în expr.) A umbla haimana = a hoinări, a vagabonda. Te trăgea de urechi cînd umblai haimana, vara, pe la scăldat și nu veneai la școală. SANDU-ALDEA, D. N. 229.

HAIMANÁ ~le f. pop. Persoană fără o ocupație bine definită; om fără rost; derbedeu; jarcalete. /<turc. haymana

haimanà m. 1. om fără căpătâiu, vagabond: a ajuns de râsul haimanalelor; 2. de haimana, fără stăpân: are să rămâie căruța asta de haimana CR. [Turc. HAYMANA].

haĭmaná f. (turc. bg. haĭmana, vagabond). Vechĭ. Străin, venetic (la 1803 eraŭ în Galațĭ 183 de „străinĭ haĭmanale”). Azĭ. Fam. Iron. Vagabond: haĭmanalele stradelor. De haĭmana, fără căpătîĭ, fără stăpîn (om, lucru). Adv. A umbla haĭmana, a vagabonda. V. granga, lela, haleura, handra.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

haimana s. f., art. haimanaua, g.-d. art. haimanalei; pl. haimanale

haimana s. f., art. haimanaua, g.-d. art. haimanalei; pl. haimanale; art. haimanalele

haimaná s. f., art. haimanáua, g.-d. art. haimanálei; pl. haimanále

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HAIMANA s. derbedeu, golan, vagabond, (pop. și fam.) teleleu, (reg.) hîrbar, hîrbareț, ulițar, (Mold.) dulandragiu, (prin Olt.) jarcalete, (Mold.) lainic, (prin Munt.) teacăr, (Mold. și Transilv.) ulițarnic, (Transilv. și Ban.) vandralău, vandraș, vandroc, vandrocaș, (prin Transilv.) verbuncaș, (înv.) ștrengar, zamparagiu, (înv., în Transilv.) budușlău, (fam.) bate-poduri. (E un șmecher și o ~ fără pereche.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

haimaná (haimanále), s. f. – Vagabond, om de nimic, golan. Tc. haymana (Röesler 606; Löbel 246; Șeineanu, II, 196; Lokotsch 783; Iogu, GS, IV, 385), cf. alb. haymana, sb. ajmana.Der. haimanalîc, s. n. (vagabondaj).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HAIMANALELE[1] v. I.L. Caragiale.

  1. Au fost folosite ambele forme: Haimanale și Haimanalele. — cata
Intrare: haimana
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haimana
  • haimanaua
plural
  • haimanale
  • haimanalele
genitiv-dativ singular
  • haimanale
  • haimanalei
plural
  • haimanale
  • haimanalelor
vocativ singular
  • haimana
plural
  • haimanalelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

haimana, haimanalesubstantiv feminin

  • 1. Om de nimic, fără căpătâi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Apoi pentru o haimana ca asta am venit noi aici!? SADOVEANU, P. S. 71. DLRLC
    • format_quote De rîsul copiilor să fii Și haimana bătrînă să rămîi! TEODORESCU, P. P. 120. DLRLC
    • chat_bubble A fi (sau a rămâne) de haimana = a fi sau a rămâne fără căpătâi, fără stăpân, la discreția oricui. DLRLC
      • format_quote De oi pune eu mînile pe piept, are să rămîie căruța asta de haimana și iepușoarele de izbeliște! CREANGĂ, P. 118. DLRLC
      • format_quote Breee! care vra să zică, tu ești stăpîn aici, și eu îs de haimana? ALECSANDRI, T. I 327. DLRLC
    • chat_bubble A umbla haimana = a umbla fără rost. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Te trăgea de urechi cînd umblai haimana, vara, pe la scăldat și nu veneai la școală. SANDU-ALDEA, D. N. 229. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.