18 definiții pentru disperat desperat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISPERÁT, -Ă, disperați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Ajuns la disperare; deznădăjduit. 2. (Despre manifestări sau atitudini) Care exprimă, care dovedesc disperare. 3. Care provoacă disperare; care prezintă puține posibilități de scăpare; periculos, grav. [Var.: desperát, -ă adj.] – V. dispera.

disperat, ~ă a vz desperat

DISPERÁT, -Ă adj. v. desperat.

DISPERÁT, -Ă adj. v. desperat.

DISPERÁT, -Ă adj. v. desperat.

DISPERÁT, -Ă Adj. elem. desperat.

DESPERÁT, -Ă adj. v. disperat.

desperat2, ~ă [At: (a. 1817) IORGA, S. D. XII, 173 / V: dis~ / Pl: ~ați, ~e / E: despera] 1-4 smf, a (Persoană) care și-a pierdut orice speranță în (rezolvarea sau) îndreptarea unei situații Si: deznădăjduit. 5-8 smf, a (Persoană) care a fost adusă la desperare (1-2). 9-10 a (D. manifestări ale oamenilor) Care denotă desperare (7-8). 11-12 a (D. manifestări ale oamenilor) Care este cauzat de desperare (7-8). 13-14 a (D. situații) Care este fără soluție și provoacă desperare (7-8).

desperat1 sn [At: MDA ms / V: dis~ / Pl: (rar) ~uri / E: despera] 1-6 Desparare (1-6).

DESPERÁT, -Ă, desperați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Ajuns la desperare; deznădăjduit. 2. (Despre manifestări sau atitudini) Care exprimă, care dovedesc desperare. 3. Care provoacă desperare; care prezintă puține posibilități de scăpare; periculos, grav. [Var.: disperát, -ă adj.] – V. despera.

DESPERÁT, -Ă, desperați, -te, adj. (Și în forma disperat) 1. (Despre oameni, fig. despre animale) Ajuns la desperare; deznădăjduit, exasperat. Maria încearcă disperată să-l trezească pe Anton. DAVIDOGLU, M. 75. Bubico latră și chelălăie desperat, smucindu-se să iasă din paner. CARAGIALE, O. II 266. A doua zi porni cu caii, dar iar căzu jos și dormi pînă ce mijea de ziuă. Desperat, era să ieie lumea în cap. EMINESCU, N. 20. Desperatul Cerențelu își luă adio suspinînd. NEGRUZZI, S. I 111. ◊ (Adverbial) Bogoiu a asistat la întreaga scenă... încurcat de privirea disperat întrebătoare a lui Jef. SEBASTIAN, T. 158. ◊ (Substantivat) Disperatul își cuprinse tîmplele în palme. SADOVEANU, P. M. 271. Mama... urmărea fiecare gest al nostru cu ochi de disperată. SAHIA, N. 57. 2. (Despre manifestări sau atitudini ale ființelor) Care exprimă, care dovedește desperare, deznădejde. Îndeosebi căpitanul Ilie avea o figură disperată. SADOVEANU, Z. C. 50. S-aud bătăi furioase în ușă, apoi un glas desperat:Ilinco... deschide o dată! VLAHUȚĂ, CL. 57. Prin aerul cel roșu, femei trec cu-arme-n braț... e ură și turbare În ochii lor cei negri, adînci și desperați. EMINESCU, O. I 62. 3. Care provoacă desperare; care prezintă puține posibilități de scăpare; periculos. Situație desperată. – Variantă: disperát,-ă adj.

DESPERÁT, -Ă adj. 1. Ajuns la desperare; deznădăjduit. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă desperare. 2. Care provoacă desperare; periculos, grav. [Var. disperat, -ă adj. / cf. lat. desperatus, it. disperato, fr. désespéré].

DESPERÁT/DISPERÁT, -Ă adj. 1. ajuns la desperare; deznădăjduit. 2. (despre manifestări ale oamenilor) care denotă desperare. ◊ care provoacă desperare; periculos, grav. (< despera)

DESPERÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DESPERA. 2) (despre manifestări, atitudini) Care vădește desperare; deznădăjduit. [Var. disperat] /v. a despera

desperat a. 1. care nu mai lasă speranță: stare desperată; 2. făcut de un desperat: rezoluțiune desperată; 3. fig. adânc mâhnit, contrariat.

*desperát, -ă adj. Care a perdut speranța: familie desperată. Care nu maĭ dă speranță: boală desperată. Fam. Furios, turbat: a lucra ca un desperat. Adv. În mod desperat: ĭ-am auzit strigînd desperat. – Și disperat (it. disperato).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desperát /disperát adj. m., pl. desperáți/ disperáți; f. sg. desperátă/disperátă, pl. desperáte/disperáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESPERÁT adj. 1. v. deznădăjduit. 2. v. exasperat.

DESPERAT adj. 1. deznădăjduit, (pop.) pierit, (înv.) apelpisit. (Om ~.) 2. exasperat. (Era ~ de atîta așteptare.)

Intrare: disperat
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disperat
  • disperatul
  • disperatu‑
  • dispera
  • disperata
plural
  • disperați
  • disperații
  • disperate
  • disperatele
genitiv-dativ singular
  • disperat
  • disperatului
  • disperate
  • disperatei
plural
  • disperați
  • disperaților
  • disperate
  • disperatelor
vocativ singular
  • disperatule
  • disperate
  • dispera
  • disperato
plural
  • disperaților
  • disperatelor
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desperat
  • desperatul
  • desperatu‑
  • despera
  • desperata
plural
  • desperați
  • desperații
  • desperate
  • desperatele
genitiv-dativ singular
  • desperat
  • desperatului
  • desperate
  • desperatei
plural
  • desperați
  • desperaților
  • desperate
  • desperatelor
vocativ singular
  • desperatule
  • desperate
  • despera
  • desperato
plural
  • desperaților
  • desperatelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

disperat desperat

  • 1. adesea substantivat Ajuns la disperare.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: deznădăjduit exasperat 7 exemple
    exemple
    • Maria încearcă disperată să-l trezească pe Anton. DAVIDOGLU, M. 75.
      surse: DLRLC
    • Bubico latră și chelălăie desperat, smucindu-se să iasă din paner. CARAGIALE, O. II 266.
      surse: DLRLC
    • A doua zi porni cu caii, dar iar căzu jos și dormi pînă ce mijea de ziuă. Desperat, era să ieie lumea în cap. EMINESCU, N. 20.
      surse: DLRLC
    • Desperatul Cerențelu își luă adio suspinînd. NEGRUZZI, S. I 111.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Bogoiu a asistat la întreaga scenă... încurcat de privirea disperat întrebătoare a lui Jef. SEBASTIAN, T. 158.
      surse: DLRLC
    • Disperatul își cuprinse tîmplele în palme. SADOVEANU, P. M. 271.
      surse: DLRLC
    • Mama... urmărea fiecare gest al nostru cu ochi de disperată. SAHIA, N. 57.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre manifestări sau atitudini) Care exprimă, care dovedesc disperare.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Îndeosebi căpitanul Ilie avea o figură disperată. SADOVEANU, Z. C. 50.
      surse: DLRLC
    • S-aud bătăi furioase în ușă, apoi un glas desperat: – Ilinco... deschide o dată! VLAHUȚĂ, CL. 57.
      surse: DLRLC
    • Prin aerul cel roșu, femei trec cu-arme-n braț... e ură și turbare În ochii lor cei negri, adînci și desperați. EMINESCU, O. I 62.
      surse: DLRLC
  • 3. Care provoacă disperare; care prezintă puține posibilități de scăpare.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: grav periculos un exemplu
    exemple
    • Situație disperată.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi dispera
    surse: DEX '09