17 definiții pentru avorta avortare aborta abortare abortat (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

avortá vi [At: CARAGIALE, N. S. 21/8 / Pzi: ~téz / E: fr avorter] 1-2 A suferi sau a-și provoca un avort (1). 3 (Fig) A-și distruge iluziile și concepțiile pozitive. 4 (Fig) A nu-și atinge scopul.

AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter.

AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter.

AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A pierde un fetus prin avort; (popular) a lepăda. O persoană așa de bine constituită nu avortează dintr-un lucru de nimic. VLAHUȚĂ, O. A. III 185.

AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Fr. avorter.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVORTÁ vb. (MED.) (pop.) a lepăda, a pierde, a stârpi, (prin Ban.) a copili.

AVORTÁ vb. I. intr. A pierde fătul prin avort. ♦ (Fig.) A eșua, a suferi un eșec. [< fr. avorter, cf. lat. aboriri].

AVORTÁ vb. intr. 1. a pierde fătul prin avort. 2. (despre plante) a nu ajunge la dezvoltare completă, pierzând florile și nelegând fructe. 3. (fig.) a eșua. (< fr. avorter, lat. abortare)

A AVORTÁ ~éz intranz. A pierde fătul prin avort. /<fr. avorter

avortà v. 1. a naște înainte de timp, a lepăda un copil; 2. fig. a nu-i reuși: proiectul va avorta.

abortat1 sn vz avortat1

abortat2, ~ă a vz avortat2

*avortéz v. intr. și tr. (fr. avorter). Lepăd, perd, nasc prea devreme, cînd pruncu nu poate trăi. Fig. Triv. Nu reușesc. V. făt.

avortá vb., ind. prez. 1 sg. avortéz, 3 sg. și pl. avorteáză

AVORTA vb. (MED.) (pop.) a lepăda, a pierde, a stîrpi, (prin Ban.) a copili.

avortáre s. f., g.-d. art. avortării; pl. avortări

Intrare: avorta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • avorta
  • avortare
  • avortat
  • avortatu‑
  • avortând
  • avortându‑
singular plural
  • avortea
  • avortați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • avortez
(să)
  • avortez
  • avortam
  • avortai
  • avortasem
a II-a (tu)
  • avortezi
(să)
  • avortezi
  • avortai
  • avortași
  • avortaseși
a III-a (el, ea)
  • avortea
(să)
  • avorteze
  • avorta
  • avortă
  • avortase
plural I (noi)
  • avortăm
(să)
  • avortăm
  • avortam
  • avortarăm
  • avortaserăm
  • avortasem
a II-a (voi)
  • avortați
(să)
  • avortați
  • avortați
  • avortarăți
  • avortaserăți
  • avortaseți
a III-a (ei, ele)
  • avortea
(să)
  • avorteze
  • avortau
  • avorta
  • avortaseră
avortare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avortare
  • avortarea
plural
  • avortări
  • avortările
genitiv-dativ singular
  • avortări
  • avortării
plural
  • avortări
  • avortărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abortare
  • abortarea
plural
  • abortări
  • abortările
genitiv-dativ singular
  • abortări
  • abortării
plural
  • abortări
  • abortărilor
vocativ singular
plural
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aborta
  • abortare
  • abortat
  • abortatu‑
  • abortând
  • abortându‑
singular plural
  • abortea
  • abortați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abortez
(să)
  • abortez
  • abortam
  • abortai
  • abortasem
a II-a (tu)
  • abortezi
(să)
  • abortezi
  • abortai
  • abortași
  • abortaseși
a III-a (el, ea)
  • abortea
(să)
  • aborteze
  • aborta
  • abortă
  • abortase
plural I (noi)
  • abortăm
(să)
  • abortăm
  • abortam
  • abortarăm
  • abortaserăm
  • abortasem
a II-a (voi)
  • abortați
(să)
  • abortați
  • abortați
  • abortarăți
  • abortaserăți
  • abortaseți
a III-a (ei, ele)
  • abortea
(să)
  • aborteze
  • abortau
  • aborta
  • abortaseră
abortat2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abortat
  • abortatul
  • abortatu‑
  • aborta
  • abortata
plural
  • abortați
  • abortații
  • abortate
  • abortatele
genitiv-dativ singular
  • abortat
  • abortatului
  • abortate
  • abortatei
plural
  • abortați
  • abortaților
  • abortate
  • abortatelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abortat
  • abortatul
  • abortatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • abortat
  • abortatului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)