pasare² sf vz pasăre

pasare¹ sf [At: DLR / Pl: ~sări / E: pasa] (Rar) 1-2 Cedare (pe timp limitat). 3 Trecere prin sită a fructelor sau legumelor. 4 (Pex) Mărunțire. 5 (Spt) Trimitere a mingii către un coechipier.

PASARE s.f. (Rar) Acțiunea de a pasa și rezultatul ei. [< pasa].

LAPTE, (2) lăpturi, s. n. 1. Lichid alb-gălbui cu gust dulceag, foarte hrănitor, secretat de glandele mamare ale femelelor mamiferelor (care constituie hrana exclusivă a sugarului și a puiului de animal). ◊ Purcel (sau vițel) de lapte = purcel (sau vițel) care nu a fost înțărcat. Lapte-de-pasăre = desert preparat din lapte, ouă și zahăr. (Astron.) Calea-Laptelui = Calea-Lactee. ◊ Loc. adj. De lapte = (despre animale) crescut pentru producția de lapte, care produce mult lapte. ◊ Compuse: (Bot.) laptele-câinelui = plantă erbacee răspândită prin locuri necultivate, a cărei tulpină conține un suc lăptos; alior (Euphorbia cyparissias); laptele-cucului = plantă erbacee cu flori galbene, a cărei tulpină conține un suc lăptos; alior (Euphorbia helioscopia); laptele-stăncii = lăptișor. 2. (Rar; la pl.) Diferite sortimente de lapte (1) sau de produse alimentare preparate din (sau cu) lapte. 3. Suc care se găsește în unele plante sau fructe ori se prepară din acestea și este asemănător la aspect cu laptele (1). ◊ Expr. (A fi) în lapte = (despre plante și părți ale lor, mai ales despre cereale) (a fi) necopt, crud. 4. (În sintagmele) Lapte de malț = malț măcinat și amestecat cu apă, folosit la prepararea berii. Lapte de var = amestec de var stins și apă, folosit la zugrăvit și în industrie; apă de var. Lapte de ciment = amestec format din praf de ciment și apă, folosit în lucrările de asfaltare, de construcții etc. – Lat. lac, -ctis.

pasa vt [At: ODOBESCU, ap. CONTRIBUȚII, I, 121 / Pzi: ~sez / E: fr passer] 1-4 (Frm; fam) (A da sau) a ceda (pe timp limitat). 5 A face să ajungă în mâna cuiva. 6 (C. i. fructe sau legume) A trece prin sită. 7 (Pex) A zdrobi. 8 (Spt; c. i. mingea; fșa) A trimite unui coechipier.

pasăre sf [At: PSALT. HUR. 5^r/12 / V: (îvp) ~sere (Pl: paseri), (îrg) ~sire, (reg) ~sare, ~sâre, păsare, păseare / Pl: păsări, (asr) ~ri, (reg) păsuri / E: ml passer] 1 Vertebrată ovipară, cu trupul acoperit cu pene, cu membrele anterioare transformate în aripi pentru zbor și cu maxilarele acoperite de formații cornoase în formă de cioc. 2 (Reg; șîc ~a-mălaiului, ~a-șurii, ~-căsăreancă, ~-de-casă, ~-de-șură, ~-porcească, ~-suratică, ~-țigănească) Vrabie (Passer domesticus). 3 (Orn; îc) ~-de-munte Specie de vrabie care trăiește în regiunile de munte (Passer montanus). 4-5 (Orn; reg; șîc) ~-de-fân, ~-de-holdă, ~-galbenă Presură (Emberiza citrinella și calandră). 6 (Orn; reg; îf păsare) Gaiță (Garrulus glandarius). 7 (Orn; reg) Codobatură (Motacilla alba). 8 (Pop; îe) Toată ~a pe limba ei piere Fiecare plătește într-un fel sau altul pentru faptele sale. 9 (Mtp; îs) ~ măiastră Pasăre fermecată. 10 (Mtp; îs) ~ cu cioc de fier Ființă fabuloasă din basme. 11 (Reg; dep; îas) Epitet dat unui om lacom și hrăpăreț. 12 (Îs) ~ rară (cdp lat rara avis) Se spune despre ceva deosebit de rar și greu de găsit. 13 (Îcs) De-a ~a zboară Joc de copii în care jucătorii trebuie să reacționeze rapid la întrebările unei persoane, ridicând în sus mâinile în cazul când aceasta se referă la o pasăre și ținându-le nemișcate când ea se referă la altceva. 14 (Fig) Avion. 15 (Prt) Epitet la adresa țiganilor Si: cioară. 16 (Spc; mpl; șîs ~a casei, ~ de casă, ~ de curte, ~ de poiată, ~ domestică) Nume generic pentru păsările (1) crescute pe lângă casa omului Si: orătanie, (reg) cobaie, cojbăliță, galiță, oară. 17 (Prc) Găină. 18 (Prc) Carne de pasăre (16-17), folosită ca aliment. 19 (Pex) Mâncare preparată din astfel de carne. 20 (îc) ~a-liră Pasăre cu coada în formă de liră, care trăiește prin pădurile din Australia (Menura superba). 21 (Orn; îc) ~a-muscă Colibri (Trochilus). 22 (Îc) ~a-paradisului sau (rar) ~-de-paradis, paserea-raiului Pasăre cu pene bogate și frumos colorate, care trăiește în insulele Malaeziei, în China și în India (Paradisea apoda). 23 (Îc) ~a-omătului Pasăre mică cu penajul în diferite culori printre care predomină albul, care trăiește în Munții Carpați, coborând numai rareori, iarna, și în regiunile de dealuri sau de câmpie Si: (rar) presură-de-iarnă, presură-de-omăt (Pleotrophenax nivalis). 24 (Orn; îc) ~a-furtunii (sau, rar, ~-vijeliei) Furtunar (Puffinus puffinus yelkouan). 25 (Orn; pop; îc) ~-galbenă-n-cioc Mierlă (Turdus merula). 26 (Orn; îc) ~-câinească Privighetoare-roșie (Luscinia megarhynchos). 27 (Orn; Trs; îc) ~-de-aur Specie de pitulice (Phylloscopus trochillus). 28 (Trs; îc) ~-de-bere Cinteză de iarnă (Fringilla montifringilla). 29 (Trs; îc) ~-de-brădet Cocoș-de-munte (Tetrao urogallus). 30 (Mar; îac) Forfecuță (Loxia curvirostra). 31 (Ban; îc) ~-galbenă Scatiu (Carduelis spinus). 32 (Trs; îac) Grangur (Oriolus oriolus). 33 (Trs; îc) ~-de-pădure Grangur (Oriolus oriolus). 34 (Trs; îc) ~-de-hârău Sfrancioc-de-iarnă (Lanius excubitor). 35 (Reg; îac) Berbecel (Lanius collurio). 36 (Trs; îc) ~-de-uli Sfrancioc-de-iarnă (Lanius excubitor). 37 (Trs; îc) ~-țigănească Berbecel (Lanius collurio). 38 (Buc; îac) Codobatură (Motacilla alba). 39 (Trs; Mar; îc) ~ea-plugului Ciocârlie (Alauda arvensis). 40 (Trs; îac) Codobatură (Motacilla alba). 41 (Trs; îac) Pițigoi (Parus major). 42 (Trs; îc) ~a-aratului (sau ~ea-plugului) ori (Mun) ~-turbată Ciocârlie (Alauda arvensis). 43 (Mol; îc) ~-de-jir Ciocârlie-sibirică (Melanocorypha leucoptera). 44 (Mol; îc) ~-de-mătase sau (Trs) ~a-frigului Mătăsar (Bombycilla garrulus garrulus). 45 (Trs; îc) ~-de-cai sau ~a-scaiului Sticlete (Carduelis carduelis). 46 (Reg; îc) ~ea-mugurilor sau ~-roșie Căldăraș (Pyrrhula). 47 (Trs; îc) ~-domnească Cinteză (Fringilla coelebs). 48 (Îac) Sticlete (Carduelis carduelis). 49 (Îac) Căldăraș (Pyrrhula). 50 (Trs; îc) ~-împărătească Ieruncă (Terastes bobasia). 51 (Trs; îc) ~-legănată sau (Mar) ~-de-apă, (Buc) ~-de-gheață Pescărel-negru (Cinclus cinclus). 52 (Trs; îc) ~-cerească Pescărel-albastru (Aleedo atthis). 53 (Olt; îc) ~-mânuitoare Cojoaică (Certhia familiaris). 54 (Trs; îc) ~-pistriță Coțofană (Pica caudata). 55 (Buc; Mol; îc) ~-tătărească Nagâț (Vanellus vanellus). 56 (Ban; îc) ~-vorbitoare Gaiță (Garrulus glandarius). 57 (Ban; îac) Papagal (Psittacus). 58 (Trs; îc) ~a-ai-mare Bibilică (Numida meleagris). 59 (Trs; îc) ~a-câmpului sau (Mun) ~-cu-pup Ciocârlan (Galerida cristata). 60 (Reg; îc) ~a-cânepii Cânepar (Carduelis cannabina). 61 (Reg; îc) ~ea-inului Inăriță (Carduelis flammea). 62 (Reg; îc) ~a-mortului (sau ~a-morții, ~a-morților) ori ~-de-moarte, ~a-sărăciei Cucuvea (Athene nocturna). 63 (Trs; îc) ~a-pământului sau (Dob) paserea-ciobanului Sitar (Scolopax rusticola). 64 (Olt; îc) pasere-pustielnică Bufniță (Bulo bulo). 65 (Reg; îc) ~-de-balegă Pupăză (Upupa epops). 66 (Reg; îc) ~a-lui-Hristos sau ~-cu-cioc-încrucișat Forfecuță (Loxia curvirostre). 67 (Rar; îc) ~a-ogorului Ploier-ochios (Burhinus oedicnemus). 68 (Trs; îc) ~-de-noroc Specii de papagali sau canari pe care flașnetarii le foloseau pentru scoaterea biletelor de noroc. 69 (Trs; îc) ~-de-spini Pasăre nedefinită mai îndeaproape. 70 (Îrg; euf) Organ genital la oameni sau, uneori, la animale.

pasâre sf vz pasăre

pasere sf vz pasăre

pasire sf vz pasăre

păsa¹ [At: PSALT. 54 / Pzi: păs, 2 peși, 3 pasă / Cj: să pese / Par: păsat, (reg) păsut / E: ml pensare] 1 vi (Îvp) A cântări sau a atârna greu. 2 vi (Îvp) A se lăsa greu peste ceva Si: a apăsa. 3 viu (Ccd) A suporta cu greutate un lucru sau o situație, a-i fi sau a-i cădea greu cuiva. 4 viu (Ccd) A-i pricinui cuiva neplăceri. 5 viu (Ccd; udp „de”) A simți o neliniște, o grijă supărătoare pentru ceva. 6 viu (Ccd; udp „de”) A nu rămâne indiferent la ceva. 7 viu (Ccd; udp „de”) A se îngrijora de ceva. 8-9 viu (Reg) A simți o durere (fizică) Si: a durea.

păsa² vi [At: COD. VOR. 120/17 / Pzi: 3 pasă, pas / Imt: pasă, pas, (Mar) pa / E: ml passare] 1 (Imt; îrg) A pleca Si: a se duce. 2 (Imt; îrg) A merge. 3 (Îe) Pas, Burdele, la surcele A pune pe alții să facă o treabă a cărei îndeplinire ne privește. 4-5 (D. oameni; ccd) A-i merge (bine sau) rău. 6 (Pfm; urmat de c „de”, „să”) Încearcă să... Si: (pop) caută de... 7 (Pfm; urmat de c „de”, „să”) Îndrăznește să...

păsare³ sf vz pasăre

păsare¹ sf [At: I. IONESCU, C, 170/6 / Pl: ~sări / E: păsa¹] 1 (Pop) Îngrijorare. 2 Preocupare pentru cineva sau ceva Si: grijă, interes. 3-4 (Îljv) Fără (de) ~ Nepăsător.

păsare² sf [At: PSALT. 87 / Pl: ~sări / E: ml pausare] (Pop; înv) Casă mare.

păseare sf vz pasăre

LAPTE, (2) lăpturi, s. n. 1. Lichid alb-gălbui cu gust dulceag, foarte hrănitor, secretat de glandele mamare ale femelelor mamiferelor (care constituie hrana exclusivă a sugarului și a puiului de animal). ◊ Purcel (sau vițel) de lapte = purcel (sau vițel) care nu a fost înțărcat. Lapte-de-pasăre = desert preparat din lapte, ouă și zahăr. (Astron.) Calea-Laptelui = calea lactee, v. lactee. ◊ Loc. adj. De lapte = (despre animale) crescut pentru producția de lapte, care produce mult lapte. ◊ Compuse: (Bot.) laptele-câinelui = plantă erbacee răspândită prin locuri necultivate, a cărei tulpină conține un suc lăptos; alior (Euphorbia cyparissias); laptele-cucului = plantă erbacee cu flori galbene, a cărei tulpină conține un suc lăptos; alior (Euphorbia helioscopia); laptele-stâncii = lăptișor. 2. (Rar; la pl.) Diferite sortimente de lapte (1) sau de produse alimentare preparate din (sau cu) lapte. 3. Suc care se găsește în unele plante sau fructe ori se prepară din acestea și este asemănător la aspect cu laptele (1). ◊ Expr. (A fi) în lapte = (despre plante și părți ale lor, mai ales despre cereale) (a fi) necopt, crud. 4. (În sintagmele) Lapte de malț = malț măcinat și amestecat cu apă, folosit la prepararea berii. Lapte de var = amestec de var stins și apă, folosit la zugrăvit și în industrie; apă de var. Lapte de ciment = amestec format din praf de ciment și apă, folosit în lucrările de asfaltare, de construcții etc. – Lat. lac, -ctis.

MUSCĂ, muște, s. f. I. 1. Insectă din ordinul dipterelor, cu aparatul bucal adaptat pentru supt, care trăiește pe lîngă casa omului; nume dat și altor insecte din același ordin; (popular) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i se știe numele. O muscă îmi cînta în jurul capului o muzică lină. SADOVEANU, O. VI 313. Musca. a ieșit din nou, a plecat, a reapărut. ARGHEZI, F. T. 110. Se putea auzi musca zbîrnîind, atîta liniște și tăcere se făcu. ISPIRESCU, L. 143. Cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele. CREANGĂ, A. 4. Nu toate muștele fac miere (= nu toți oamenii se arată destoinici la munca la care sînt puși; aparențele înșală). ◊ Fig. Și numai omul cel mare, stăpîne, tu-l osîndești, Ca să moară deopotrivă cu muștele omenești. HASDEU, R. V. 165. ◊ (Cu sens colectiv) Faci sămne... cu capii, așa, ca un cal ce se apără de muscă? ALECSANDRI, T. I 357. ◊ Expr. Să se audă musca! = să fie tăcere deplină. Cal rău de muscă = cal nărăvaș. A cădea (sau a se băga) ca (sau cum cade, cum se bagă) musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales, a interveni într-o discuție în chip nepotrivit. Te-ai fi împrietenit cu vreun băiat, chemîndu-se că ai pe cineva acolo și că nu cazi cum cade musca-n lapte. PAS, Z. I 293. A fi (a se ști sau a se simți) cu musca pe căciulă v. căciulă. A se aduna (a se strînge sau a veni) ca muștele la miere = a se aduna undeva la ceva plăcut, (în mare număr). (Despre o colectivitate de oameni) A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare, pe capete, cu nemiluita. ◊ Compuse: muscă-albastră (de carne) = muscă mai mare decît musca de casă, cu abdomenul albastru-lucios (Calliphora vomitoria); muscoi; pasăre-muscă v. pasăre. 2. (Popular) Albină. Îi era drag să învețe și el meșteșugul albinăritului, iar maica Evlampia băgase de seamă că avea dar; nu-l înțepau muștele. SADOVEANU, P. M. 50. II. 1. Mic smoc de fire din barbă, lăsate să crească sub buza inferioară. V. barbișon, cioc. Mustața mică, mătăsoasă avea parcă sub’ ea un soi de sedilă pusă pe buza de jos, o așa-zisă muscă. V. ROM. octombrie 1953, 135. 2. Scobitură înnegrită în dinții calului, care după vîrstă de 6 ani se șterge prin roadere. V. mișină ². 3. (Regional) Cătarea armelor de foc.

PARADIS s. n. (în concepția creștină) Rai. Sînt în viață rătăciri de acelea care prețuiesc mai mult decît drumul cel mai drept la paradis. HOGAȘ, H. 104. Ești frumoasă... înger ești din paradis Și mă tem privind la tine. EMINESCU, O. IV 38. Parisu-i un paradis Plin de adimenire. ALECSANDRI, T. I 312. ◊ Pasărea paradisului = pasăre cu pene frumos colorate, care trăiește în insulele Malaeziei, în China și în India (Paradisea apoda). ♦ Expr. Ca în paradis = foarte fericit. Trăiește ca în paradis. ◊ Fig. Loc plăcut, minunat. Trebuie să vă fac descrierea paradisului meu. NEGRUZZI, S. I 96.

PASA, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trece mingea unui coechipier. 2. (Franțuzism) A da sau a ceda (cuiva) un lucru; a face să ajungă sau să treacă în mîna altuia. Poți să-mi pasezi și mie o hîrtie de o sută, pînă iau chenzina de la teatru? C. PETRESCU, C. V. 55.

PASĂRE, păsări, s. f. 1. Vertebrat ovipar, cu corpul acoperit cu pene și cu membrele anterioare transformate în aripi pentru zbor. Păsări de apă albe se înalță pe vîrful catargelor. SAHIA, N. 40. Toate păsările dorm, Numai eu nu mai am somn! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163. Nu da pasărea din mînă pentru cea de pe gard (= nu lăsa să-ți scape un lucru sigur pentru unul îndoielnic). Toată pasărea pe limba ei piere (= fiecare plătește într-un fel sau altul pentru faptele sale). ◊ Pasăre de curte v. curte. Pasăre călătoare v. călător (3). Pasăre măiastră v. măiestru. ◊ Fig. Pasăre de fier = avion. Trăim într-un veac în care... păsări de fier brăzdează văzduhul. SADOVEANU, E. 62. Lapte de pasăre v. lapte. 2. Compuse: pasăre-muscă = colibri (Trochilus palia). Ochii așteptau fără mirare să vadă apărînd și făpturi potrivite priveliștii: șerpi groși cît brațul, pasărea-muscă, o maimuță balansîndu-se în leagănul de liane. C. PETRESCU, R. DR. 214; pasărea-omătului = pasăre mică, cu pene de diferite culori, predominînd culoarea albă; trăiește în munții Carpați și rareori la șes (Montifringilla nivalis, Fringilla nivalis). Pasărea-omătului... mai cu seamă în munții Carpaților se află într-un număr foarte însemnat. MARIAN, O. I 386; pasărea-paradisului v. paradis; pasărea-cînepei = cînepar; pasărea-morții = cucuvea; pasăre-tătărască = nagîț; pasăre-țigănească = codobatură. – Pl. și: pasări (BUJOR, S. 90, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 219). – Variantă: pasere, paseri (SADOVEANU, O. II 540, GÎRLEANU, L. 42, ISPIRESCU, L. 17), s. f.

PĂSA¹, pers. 3 pasă, vb. I. Intranz. 1. (Cu dativul, mai ales în construcții negative sau interogative retorice) A simți o neliniște, grijă, supărare; a se îngrijora; a avea grijă de... Din codru rupi o rămurea, Ce-i pasă codrului de ea? COȘBUC, R. I 153. De astăzi dar tu fă ce vrei, De astăzi nu-mi mai pasă Că cea mai dulce-ntre femei Mă lasă. EMINESCU, O. I 187. Nici mie nu-mi pasă de-ți pasă sau de nu-ți pasă.I ALECSANDRI, T. I 93. Și tu bade, crezi că eu Mă topesc de dorul tău? – Mîndră, de nu ți-ar păsa, Acum nu m-ai întreba! JARNÍK-BÎRSEANU, 229. 2. A-i cădea, a-i atîrna (cuiva) greu. Cam pe urma tuturor, Vine Jița. smedioară: Pasă-i capul de parale, Urechiuși De cerceluși Și gîtul de mărgeluși. TEODORESCU, P. P. 54. – Formă gramaticală: prez. conj. să-mi pese (RETEGANUL, P. II 9, ISPIRESCU, L. 34).

PĂSA², pers. 3 pasă, vb. I. Intranz. 1. (Învechit) A merge, a se duce. Dar steaua pe nave lumina-și îndreaptă,. Și navele pasă acum spre noroc. ANGHEL, P. 76. Pasă ceata călătoare, Cînd pe noapte, cînd pe soare. ALECSANDRI, O. 129. Își îndeamnă calul inundat de spume. El de mult pe cale pasă rătăcind! id. P. III 151. 2. (La imperativ, cu valoare de interjecție, și în forma pas) a) Du-te, mergi. Pas, Grigoriță, de-ți primește prietinul și-l cinstește cu niște mere murate. SADOVEANU, N. P. 38. Pasă cu dumnezeu, fiica mea, și adu-ți aminte de învățăturile mele. ISPIRESCU, L. 13. Deci tu, hatmane, pasă ș-adună Din cetate cetele cele mai viteze. BUDAI-DELEANU, Ț. 233. b) (Urmat de o propoziție introdusă prin «de» sau, mai rar, prin «să») încearcă..., îndrăznește..., caută... Mai pasă de ține minte toate cele și acum așa, dacă te slujește capul, bade Ioane. CREANGĂ, A. 40. [Turcii] tratau pe domnii noștri ca pe niște zapcii, le trimeteau ordine scrise și verbale, ș-apoi pas să nu le fi urmat. GHICA, S. VI. Pas de cunoaște acum care-i boier și care nu-i. RUSSO, S. 17. – Imper. și: pas.

PĂSARE s. f. (Popular) Faptul de a(-i) păsa¹; grijă de cineva sau de ceva; îngrijorare. Întrebarea Zvorîșteanului a căzut, rece, grea, fără păsare față de șirul vorbăriei procurorului. GALAN, Z. R. 150. Merg eu acum fără păsare prin păpușoi, pînă în dreptul ogrăzii. CREANGĂ, A. 60. Hei, Ancuțo, draga mea, Facă dumnezeu ce-a vrea! Tu să n-ai nici o păsare. ALECSANDRI, P. P. 113.

PARADIS s.n. Rai. ♦ Pasărea-paradisului = pasăre exotică cu pene foarte frumoase. [Pl. -suri, -se. / cf. fr. paradis, it. paradiso, lat. paradisus – grădină].

PASA vb. I. tr. 1. (Sport) A trece mingea altui jucător din echipă. 2. (Fam.) A ceda, a transmite, a trece cuiva ceva. [< fr. passer].

PASA vb. tr. 1. a transmite cuiva ceva. 2. (sport) a trece mingea unui coechipier. (< fr. passer)

om-pasăre s. m. ♦ 1. Om care încearcă să zboare cu aripi improvizate ◊ „Clubul oamenilor-pasăre [...] Cu toate că numărul lor nu este mare, membrii acestui club sunt foarte activi și au luat parte la numeroase demonstrații de zboruri cu aripi improvizate.” R.l. 3 I 74 p. 6. ◊ „Omul-pasăre. Francezul B.B. a creat ingeniosul dispozitiv din imagine, prevăzut cu un motor și cu pânze, care permite omului să zboare aidoma unei păsări, însă numai deasupra unei suprafațe plane, fără obstacole.” Sc. 15 X 78 p. 5; v. și R.l. 26 III 74 p. 6. ♦ 2. Zburător la circ ◊ „Vom pătrunde sub cupola circului, în lumea acelor «nebuni sublimi», cum le spunea cu drag Chaplin, a «oamenilor-păsări», cum i-a numit de-a lungul anilor circul – zburătorii.” I.B. 10 IV 74 p. 3 (din om + pasăre)

A PASA ~ez tranz. 1) (mingea) A trimite altui jucător din echipă (în timpul jocului). 2) (lucruri, bani etc.) A face să ajungă (direct sau indirect) la altcineva; a pune în posesia cuiva; a transmite. 3) (fructe sau legume) A zdrobi trecând printr-o sită. /<fr. passer

PASĂRE păsări f. Animal vertebrat ovipar, având corpul acoperit cu pene, aripi adaptate, de obicei, pentru zbor, și un cioc în partea anterioară a capului. ~ domestică. ~ de pădure. ~ migratoare. ◊ ~ călătoare pasăre care pleacă iarna în țările calde. ~-muscă pasăre tropicală de talie foarte mică, cu cioc lung, subțire, cu penaj viu colorat, strălucitor, care poate zbura foarte iute; colibri. ~-liră pasăre australiană cu coada în formă de liră (la bărbătuși). ~ea-paradisului v. PARADIS. ~ măiastră pasăre înzestrată în credințele populare cu puteri supranaturale; pasăre năzdrăvană. [G.-D. păsării] /<lat. passer

A PĂSA¹ pers. 3 pasă intranz. (de obicei în construcții negative sau interogative) A fi cuprins de grijă; a se neliniști; a se îngrijora. /<lat. pensare

A PĂSA² pers. 3 pasă intranz. înv. A se deplasa, părăsind locul inițial; a pleca; a se duce. ◊ Pasă! pleacă! du-te! mergi! /<lat. passare

pasă-mi-te adv. se vede, pare că: pasă-mi-te ea pierduse un oscior ISP. [De la a păsa cu finalul din gogeamite, lehamite].

pasăre f. animal ovipar cu două picioare, având pene și aripi; pasăre măiastră, înzestrată cu graiu omenesc, aduce vești de pe cea lume sau de pe tărâmul celălalt: iat’o pasăre măiastră prinsă ’n luptă c’un balaur AL. pasăre muscă, păsărică din America cu colori sclipitoare; pasărea paradisului, pasăre din India însemnată prin penișul și micimea ei; pasăre tătărească, nagăț; pasăre țigănească, codobatură. [Lat. PASSAREM = PASSEREM].

păsa v. 1. (impersonal) a avea păs de ceva, a se interesa: nu-i pasă de nimic; 2. a se îngriji, a se teme: puțin îmi pasă. [Lat. PENSARE].

păsàre f. grijă, teamă: tu să n’ai nicio păsare POP. [V. păs].

4) pas, a păsá v. intr. (lat. passare, d. passus, pas; it. passare, pv. sp. pasar, fr. passer, pg. passar, a trece. V. pășesc). Vechĭ. Numaĭ pasă, păsăm, păsațĭ, mergĭ, să mergem, mergeți (du-te, să ne ducem, duceți-vă). Azĭ numaĭ pasă (prescurtat și pas): Pasă, ceată călătoare (Al.), mergĭ, du-te, trecĭ, ceată călătoare; pas’ de zi o vorbă, pas’ de te du (încearcă să zicĭ o vorbă, să te ducĭ [dacă îndrăzneștĭ, dacă poțĭ]): pas’ să țĭ-o plătească (Nec. 2, 186). V. pasă-mi-te.

2) pásă (îmĭ) v. intr. (lat. pensare). V. păs 2.

1) pásă v. intr. (lat. passare), V. pas 4.

pásă-mi-te saŭ pasămite adv. (d. pas 4. V. mi-te). Vest. Fam. Cînd colo, în realitate, după cum văzuĭ: pasă-mi-te, el murise! El murise, pasă-mi-te!

pásăre f., pl. păsărĭ (lat. pássar, pássaris îld. pásser, pásseris, vrabie; it. pássera, pássero și passere, vrabie; sp. pájaro, pasăre, pg. pássaro, pasăre). Animal vertebrat ovipar înaripat și acoperit de pene: se știŭ 10.000 de speciĭ de păsărĭ viĭ și 500 fosile. Ban. Oaș. Vrabie. Ca pasărea (Mold.), foarte răpede: a trecut ca pasărea. Pasăre măĭastră, pasăre cu vorbă omenească în poveștĭ. Pasărea muscă, colibri. Pasărea paradisuluĭ, o păsărică din Oceania cu pene foarte frumoase și înfoĭate. Pasăre tătărească, nagîț (care, după credința poporuluĭ, pin strigătu eĭ, denunța Tătarilor năvălitorĭ locu unde se ascundeaŭ Româniĭ). Prov. Toată pasărea pe limba eĭ pere, orĭ-ce pasăre pin strigătu eĭ atrage vînătoru, orĭ ce om pin faptele luĭ rele se compromite.

2) păs orĭ pes (ca apes), a-țĭ păsa v. intr. (lat. pensare, a cîntări, a aprecia, d. péndere, pensum, a cîntări, a plăti, din răd. pend, pond [de unde și apes, pansez, pensiune, ponderabil; dispensez, speze]; it. pesare, a cîntări, și pensare, a cugeta; pv. pezar; fr. peser, a cîntări, și penser, a cugeta; sp. pg. pesar și pensar). Ob. numaĭ la pers. III sg. îmĭ pasă, îmĭ păsa, mĭ-a păsat, îmĭ păsase, îmĭ va păsa saŭ a să-mĭ pese, mĭ-ar păsa, a-țĭ păsa. Vechĭ. (Ps. S.). Pasă, apeasă. Azĭ. A-țĭ păsa de, a avea grijă, a te incomoda ceva, a te teme: nu-mĭ pasă de nimica, nu-mĭ pasă că vine dușmanu. – Part. și păsut (după durut).

1) păsá (a) v. intr. (lat. passare), V. pas 4.

2) păsá (a-țĭ) v. intr. (lat. pensare). V. păs 2.

păsáre f. (d. a-țĭ păsa). Grijă, teamă: să n’aĭ nicĭ o păsare! V. habar.

pasare s. f., g.-d. art. pasării; pl. pasări

pasare s. f., g.-d. art. pasării; pl. pasări

pasare s. f., g.-d. art. pasării; pl. pasări

jumătate-de-pasăre (codobatură) s. f., g.-d. art. jumătății-de-pasăre

!lapte-de-pasăre (desert) s. n.

pasa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pasez, 3 pasează; conj. prez. 1 sg. să pasez, 3 să paseze

pasăre s. f., g.-d. art. păsării; pl. păsări

pasărea-cânepii (pasăre) s. f. art., g.-d. art. păsării-cânepii

pasărea-liră (pasăre) s. f. art., g.-d. art. păsării-liră; pl. păsări-liră

pasărea-muscă (pasăre) s. f. art., g.-d. art. păsării-muscă; pl. păsări-muscă

pasărea-omătului (pasăre) s. f. art., g.-d. art. păsării-omătului

pasărea-paradisului (pasăre) s. f. art., g.-d. art. păsării-paradisului

păsa¹ (a ~) (a încerca; a îndrăzni) (pop.) vb., imper. 2 sg. afirm. pasă/pas’ (numai + de/să + vb.: Pas’ de pricepe/să pricepi.)

păsa³ (a-i ~) (a se sinchisi) vb., ind. prez. 3 sg. [îmi etc.] pasă; conj. prez. 3 sg. să [îmi/să-mi] pese; ger. păsându-mi

păsa² (a ~) (a se duce) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. păs, 2 sg. peși, 3 pasă; conj. prez. 1 sg. să păs, 3 să pese; imper. 2 sg. afirm. pasă

păsare (pop.) s. f., g.-d. art. păsării

+Phoenix (Pasărea ~) (pasăre mitologică) [Phoenix pron. lat. reg. föniks] (desp. Phoe-) s. propriu f. art., g.-d. art. Păsării Phoenix

jumătate-de-pasăre (codobatură) s. f., g.-d. art. jumătății-de-pasăre

lapte-de-pasăre (desert) s. m.

pasa (a ~) vb., ind. prez. 3 pasează

pasăre s. f., g.-d. art. păsării; pl. păsări

!pasărea-omătului (specie de păsări) s. f. art., g.-d. art. păsării-omătului

!pasărea-cânepii (specie de păsări) s. f. art., g.-d. art. păsării-cânepii

!pasărea-liră (specie de păsări) s. f. art., g.-d. art. păsării-liră; pl. păsări-liră

!pasărea-muscă (specie de păsări) s. f. art., g.-d. art. păsării-muscă; pl. păsări-muscă

!pasărea-paradisului (specie de păsări) s. f. art., g.-d. art. păsării-paradisului

păsa¹ (a ~) (a se sinchisi) vb., ind. prez. 3 sg. pasă; conj. prez. 3 sg. să pese

păsa² (a ~) (a merge, a se duce) (înv.) vb., ind. prez. 3 pasă; (a încerca, a îndrăzni) (pop.) imper. 2 sg. pasă/pas’ (numai + să/de + vb.: pas’ de pricepe)

păsare (pop.) s. f., g.-d. art. păsării

jumătate-de-pasăre (zool.) s. f.

lapte-de-pasăre (desert) s. m.

pasa vb., ind. prez. 1 sg. pasez, 3 sg. și pl. pasează

pasăre s. f., g.-d. art. păsării; pl. păsări

pasărea-cânepei s. f.

pasărea-liră s. f., pl. păsări-liră

pasărea-muscă s. f., pl. păsări-muscă

pasărea-omătului s. f.

pasărea-paradisului s. f.

păsa (a se îngrijora, a apăsa) vb., ind. prez. 3 sg. pasă; conj. prez. 3 sg. pese

păsa (a se duce) vb., ind. prez. 3 sg. pasă, (du-te, îndrăznește) imper. 2 sg. pasă/pas

păsare s. f., g.-d. art. păsării

pasăre, pl. păsări

pasăre, păsări.

PASARE s. v. transmitere, trecere.

JUMĂTATE-DE-PASĂRE s. v. codobatură, prundar, prundaș.

PASA vb. a mărunți, a zdrobi. (A ~ legume.)

PASA vb. v. da, transmite, trece.

PASĂRE s. (ORNIT.) 1. zburătoare. 2. orătanie, (reg.) cobaie, cojbăliță, galiță, gujălie, oară. (Crește păsări pe lângă casă.) 3. pasăre de pradă = pasăre răpitoare; pasăre răpitoare = pasăre de pradă. 4. pasărea-furtunii v. furtunar; pasărea-muscă v. colibri; pasărea-omătului (Plectrophenax nivalis) = (reg.) presură-de-iarnă, presură-de-omăt; pasărea-paradisului (Paradisea apoda) = (reg.) pasărea-raiului.

PASĂRE s. v. membru, penis, vrabie.

PASĂRE-TĂTĂREASCĂ s. v. nagâț.

PASĂRE-ȚIGĂNEASCĂ s. v. codobatură, prundar, prundaș.

PASĂREA-CÂNEPII s. v. cânepar.

PASĂREA-MORTULUI s. v. cucuvaie, cucuvea.

PĂSA vb. 1. a se îngrijora, a se neliniști, a se sinchisi, (prin Mold.) a bindisi. (Nu-i ~ de nimeni.) 2. a-l interesa, a se sinchisi. (Nu-i ~ de nimic.)

PĂSA vb. v. apăsa, călca, comprima, duce, merge, păși, pleca, porni, presa, strânge, umbla.

PĂSARE s. v. atenție, frică, grijă, interes, preocupare, sinchiseală, sinchisire, sinchisit, teamă, temere.

jumătate-de-pasăre s. v. CODOBATURĂ. PRUNDAR. PRUNDAȘ.

PASA vb. a mărunți, a zdrobi. (A ~ legume.)

PASĂRE s. (ORNIT.) 1. zburătoare. 2. orătanie, (reg.) cobaie, cojbăliță, galiță, gujălie, oară. (Crește ~ări pe lîngă casă.) 3. pasărea-furtunii (Puffinus puffinus yelkouan) = furtunar, (rar) pasărea-vijeliei; pasărea-muscă (Trochilus) = colibri; pasărea-omătului (Plectrophenax nivalis) = (reg.) presură-de-iarnă, presură-de-omăt; pasărea-paradisului (Paradisea apoda) = (reg.) pasărea-raiului.

pasăre s. v. MEMBRU. PENIS. VRABIE.

pasăre-tătărească s. v. NAGÎȚ.

pasăre-țigănească s. v. CODOBATURĂ. PRUNDAR. PRUNDAȘ.

pasărea-cînepii s. v. CÎNEPAR.

pasărea-mortului s. v. CUCUVAIE. CUCUVEA.

PĂSA vb. 1. a se îngrijora, a se neliniști, a se sinchisi, (prin Mold.) a bindisi. (Nu-i ~ de nimeni.) 2. a (se) interesa, a (se) sinchisi. (Nu-i ~ de nimic.)

păsa vb. v. APĂSA. CĂLCA. COMPRIMA. DUCE. MERGE. PĂȘI. PLECA. PORNI. PRESA. STRÎNGE. UMBLA.

păsare s. v. ATENȚIE. FRICĂ. GRIJĂ. INTERES. PREOCUPARE. SINCHISEALĂ. SINCHISIRE. SINCHISIT. TEAMĂ. TEMERE.

pasăre (păsări), s. f. – 1. Vertebrat ovipar cu corpul corpul acoperit cu pene; zburătoare. – 2. Organ genital masculin. – Istr. pǫsăre. Lat. passarem, forma vulgară a lui passerem (Pușcariu 1280; Candrea-Dens., 1350; REW 6268), cf. it. passero, prov. paser, cat. passara, sp. pájaro, port. pássaro. Pentru sensul al doilea, cf. pulă și can. pájaro. – Der. păsăresc, adj. (de pasăre; confuz, încurcat); păsărește, adv. (încurcat, confuz); păsăreț, s. n. (mulțime de păsări); păsărică, s. f. (pasăre mică; organ genital); păsărime, s. f. (mulțime de păsări); păsăroi, s. m. (pasăre mare; Trans., vrăbioi); păsărar, s. m. (vînător, vînzător sau crescător de păsări; uliu, erete).

păsare s. f. – Locuință, casă. Lat. pausare, al cărui rezultat normal ar fi păsare, dar care a pierdut sensul său verbal (Giuglea, Dacor., II, 638-42), cf. răposa. Sec. XVI, înv.

a păsa În ER, p. 124-126, am discutat originea și sensurile verbului a păsa. La cele spuse acolo trebuie adăugat că a păsa ajunge să însemne și „a fi greu”, „a fi împovărat”: pésă-i capul de parale, Urechiuși de cerceluși Și gîtul de mărgeluși (Teodorescu, PP, p. 54).

PĂSĂRELE. Subst. Pasăre, păsărea (dim.), păsărică (dim.), păsăruică, păsăroi (augm.); păsări cîntătoare, cîntăreți de pădure (poetic). Alunar, gaiță de munte, nucar; botgros, cireșar; botroș; canar; cinteză, pențiu, cintez, cintezoi; cioară, cioroi; ciocănitoare; ciocîrlie, ciocîrlan; cînepar; pietroșel cînepiu, pietroșelul-cînepii, pasărea-cînepii; codobatură, prundaș; codroș; colibri, pasărea-muscă; coțofană, caragață; țarcă, țărcoi (reg.); fisă; fisă-de-cîmp; fîsă-de-munte; florean, florinte, brotăcel (rar); fluieraș; forfecuță, papagal-de-brazi; grangur, cinflor (reg.), zamfiră (reg.); graur; guguștiuc, porumbel-rîzător; lăcustar; lăstun, lăstunaș (dim.); lăstun de apă, lăstun de mal; mărăcinar; mătăsar; mierlă, mierliță (dim.), mierlică (rar), mierlușcă (reg.), mierluță (pop.), mierloi; papagal, papagaliță (rar); pasărea-omătului; pietrar, pietroaică, pietroșel, pietroșel sur; pitulice, sfredeluș; pițigoi, pițiguș (reg.); privighetoare, filomelă (înv;); rîndunică, rîndunea, rîndunel; scatiu; scorțar, scorțăraș, scorțărel; stăncuță, stancă (pop.), ceucă, ceucuță (dim.), papagal-țigănesc (pop.); sticlete, sticlețel (dim.); sturz, sturzișor (dim.), sturzuleț, sturzoaică (rar), cocoșar; turturea, turturică, turtureluță (dim., rar), turturel; țiclete, țiclean, țoi (reg.); urzicar; vrabie, vrăbiuță (dim.), vrăbioară, vrabete (reg.), vrăbioi, pasăre (reg.). Ornitologie. Ornitolog. Ornitofil (rar). Adj. Păsăresc (rar); ornitologic. Vb. A zbura, a-și lua zborul. A ciripi, a cînta. A oua; a cloci, a scoate pui. A(-și) face cuib. Adv. Păsărește (rar). V. glasuri de păsări.

PĂSĂRI ACVATICE. Subst. Pasăre acvatică, pasăre de apă; pasăre de baltă; pasăre marină. Albatros; becață, becațină; bîtlan, stîrc cenușiu; bîtlănaș; bodîrlău, cufundar, corcodel (reg.); bodîrlău-cu-ferestrău; bou-de-baltă, buhai-de-baltă; călifar alb; călifar roșu; ciovică; ciovilică-de-mare; corlă, găinușă de baltă; chirighiță; cocor, cocoară (reg.); cufundar, cufundac; cocostîrc, barză (neagră, cernită, grivă); cormoran, corb-de-mare; egretă, erodiu, stîrc alb; gîscă, gîsculiță (dim.), gîscan, gîscoi (rar), gînsac (pop.), gîscă sălbatică, gîrliță; lebădă, lebejoară (dim.), lebediță (dim., pop.), lebădoi (rar); lișiță; lopâtar; nagîț, bibic, ciovică (reg.), pasăre-tătărască; pelican, babiță; pescar; pescăraș, pescărel; pescăriță; pescăruș; ploier; rață, rață domestică, rață sălbatică, rățușcă (dim.); rățișoară, râțucă (rar), rățoi, rățoiaș (dim., rar); stîrc, stîrculeț (dim.); stircul-mare cenușiu; stîrcul-alb nobil; stîrcul-galben; stîrcul-purpuriu; stîrcul-pitic; țigănuș. Vb. A înota, a se scufunda, a plonja. V. glasuri de păsări.

PĂSĂRI DOMESTICE. Subst. Păsări domestice, păsări de curte, orătănii, cobăi (reg.), gobăi (reg.), galițe (reg.), oare (reg.). Găină, găinușă (dim.), cobaie (reg.), cloșcă, cloță (reg.); cocoș, cocoșel (dim.), cucurigu. Bibilică, pichere (reg.); bibiloi, picheroi (reg.). Curcă, curcioaică (rar); curcan, curcănaș (dim.). Rață, rățușcă (dim.), rățișoară, rățucă (rar); rățoi, rățoiaș (dim.). Gîscă, gîsculiță (dim.); gîscan, gîscoi (rar), gînsac (pop;). Păun, păunaș (dim.), păunei; păuniță, păună (rar); păunărie (rar). Porumbel, porumb (pop.), porumbaș (pop.), hulub (reg.), hulubaș (dim., reg.), hulubel (reg.); porumbiță, porumbioară (rar), porumbă (pop.), porumbea (reg.), hulubiță (dim., reg.). Pui, puișor (dim.), puiuc (rar), puiuleț, puigan (reg.), puiandru (augm.); puica, puicuță (dim.), puichiță (rar), puiculiță (pop.), puiculeană (pop.). Boboc (de rață, de gîscă), bobocel (dim.). Avicultură. Avicultor. Găinărească, găinăriță (rar); gîscar. Vb. A ciuguli; a oua; a cloci. V. glasuri de păsări.

păsa, pers. 3 sg. pasă, vb. I 1. (înv. și reg.; folosit mai ales la imperativ) a pleca, a se duce; a merge, a umbla; a păși. 2. a o duce, a-i fi, a-i merge (bine sau rău). 3. (pop. și fam.) încearcă să..., caută... să, îndrăznește să...

păsare² s.f. (înv.) casă; palat.

ochi de pasăre (sedim.), (engl.= bird’s eye) structură internă a lutitelor argiloase sau calcaroase determinată de precipitarea calcitului în porii formați prin degazeificarea și deshidratarea sedimentului inițial (pori „fenestrali”). Forma asimetrică, triunghiulară, a acestora și alinierea lor în strat, întotdeauna cu vârful în sus, conferă acestor structuri un caracter → geopetal, prin care s-ar putea recunoaște poziția normală sau răsturnată a stratelor care le conțin. Sin. ochi de calcit, structuri fenestrale.

pasăre, păsări, s.f. – (ornit.; mit.) Pasărea Măiastră, animal mitologic autohton. „Este o pasăre alegorică ce poate fi stăpânită limitat de om și e totodată o pasăre justițiară. Reprezentată ca o pasăre multicoloră și strălucitoare, cu forțe magice inepuizabile, Pasărea Măiastră are rang regal și e slujită la nevoie de toate celelalte păsări. Intervențiile ei sunt mai ales pasive, iar relațiile cu omul sunt întotdeauna echitabile” (Kernbach, 1989). Pasărea Măiastră face parte dintr-un grup de păsări avimorfe, alături de Pajura și Pasărea de foc. Poartă mesajele zânelor și ale arhe-demonilor (Vulcănescu, 1987). „Păsările mitice ale diferitelor popoare (Phoenix, Garuda, Măiastra etc.) întruchipează un principiu solar și al regenerării veșnice a vieții. Una din funcțiile lor este de a fi agenți de legătură dintre pământ și cer, dintre lumea de aici și cea de dincolo” (Evseev, 2001: 140). E atestată în folclorul din Maramureș, Chioar, Codru și Lăpuș: „Cine m-o aflat pe mine / Om pemintean n-a si nime, / Numai Pasărea Măiastră / Ș-a zbura maicii-n fereastră / Și maicii i-a povesti / Unde mi-am putut muri” (Calendar, 1980: 76); „Fă-mă, Domane, ce mi-i fa, / Fă-mă pasăre măiastră / Să bat cu aripile, / Să descui ferestrile; / Să bat boare de lumină, / Să văd pe badea cum cină” (Memoria, 2001: 95; Nănești); „Te du unde cocoș negru nu cântă / Șî pasăre măiastră nu umblă” (Ștețco, 1990: 59; Borșa). ♦ (onom.) Pasăre, Pasare, Păsărică, nume de familie (89 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Lat. passer „vrabie” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).

păsa, pas, vb. intranz. – (înv.) A pleca, a merge: „…e îi păsați curund la el și-l aduceți repede înaintea mea…” (Dariu Pop, 1938: 48; Fericea); „Urie, tu pasă amu și la casa ta…” (idem: 50). – Lat. *passare (Scriban, DEX, MDA).

păsa, pas, vb. intranz. – (înv.) A pleca, a merge: „… e îi păsați curund la el și-l aduceți repede înaintea mea…” (Dariu Pop 1938: 48; Fericea); „Urie, tu pasă amu și la casa ta…” (idem: 50). – Lat. passare (MDA).

PASĂRE MĂIASTRĂ (în mitologia românească), pasăre simbolică sau alegorică. Reprezentată ca o pasăre strălucitoare, multicoloră, cu forțe magice nelimitate. Este o pasăre justițiară; are rang regal și e slujită de toate celelalte păsări. Simbolizează adesea inaccesibilul aerian, imposibilul și himericul. Cântecul ei întinerește pe cel ce o ascultă. Uneori este o fată de împărat transformată în pasăre, ca urmare a unui blestem. Tema p.m. a constituit o sursă de inspirație pentru C. Brâncuși.

PASĂREA COLIBRI, grup pop-folk românesc. Constituit în 1992 în formula Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Florian Pittiș (înlocuit cu Marius Bațu în 2001) și Vladi Cnejevici. Grup de vedete (trei soliști vocali), abordează repertoriul consacrat pop-folk, dar și piese originale, cu recorduri de vânzări. Discografie selectivă: „În căutarea cuibului pierdut”, „Colibri”, „Încă două mii de ani”.

PASĂRE subst. 1. – T., act. 2. Păsăr/el, Manea (16 B V 340); -escu, T. (Cotr 556). 3. Păsăroiu, Oprea, mold. (Sd V 545). 4. Păsăruică, I. (AO XI 83).

Gagea silvatica Loud. (syn. G. lutea Ker-Gawl.), « Laptele păsării ». Specie care înflorește primăvara. Flori, pînă la 7, în capitule reunite într-o paniculă corimbiformă, foliolele periantului oblonge, în interior galbene, în exterior verzi, staminele la jumătate din lungimea foliolelor. Bracteele florale, 2, aproape opuse. Frunzele radicale liniar-lanceolate, cca 4 cm lățime, plane, acuminate, cu 3 nervuri. Tulpină, cca 18 cm înălțime, la bază cu un singur bulb ovat.

STRELITZIA Banks, STRELIȚIA, PASĂREA PARADISULUI, fam. Musaceae. Gen originar din Africa de S, 4 specii, cuprinzînd plante viguroase, perene, lemnificate la bază, cu rădăcini puternice și adînc înfipte în pămînt. Frunze mari, persistente, glauce, lung-pețiolate, cu lamina larg-eliptică, pieloase, glabre, mai scurte decît pețiolul. Numele de pasărea paradisului se datorește florilor sale (galbene-portocalii-albăstrui) grupate în inflorescențe curioase (asemenea unor păsări exotice), ce apar dintr-o teacă ascuțită în formă de carenă (verde cu margini roșietice-strălucitoare), succesiv, prelungindu-se în acest fel perioada înfloritului. Periantul format din 6 diviziuni, 3 exterioare, îngust-lanceolate cu vîrf lung, ascuțit, galbene-portocalii și 3 interioare, din care 2 în formă sagitată, așezate în pereche, apropiate, formînd deci, aparent, un singur organ. Într-un pliu al acestui organ se află cele 5 stamine și stilul.

Ce-ți pasă ție, chip de lut, dacă-oi fi eu sau altul? – două versuri din Luceafărul de Mihail Eminescu, devenite o expresie cunoscută. Versurile le rostește Hiperion (Luceafărul) cînd o vede pe iubita visurilor sale în brațele altuia. Expresia se folosește, în genere, la adresa persoanelor nestatornice, schimbătoare. LIT.

La cage sans oiseaux, la ruche sans abeilles, la maison sans enfants! (fr. „Colivia fără păsări, stupul fără albine, casa fără copii!”) – comparațiile sînt ale lui Victor Hugo și le găsim în poezia Lorsque l’enfant paraît (Cînd copilul vine pe lume) din volumul Les feuilles d’automne (Frunze de toamnă). Se citează ca un îndemn, spre a nu lăsa familia fără urmași. LIT.

Pasărea albastră – după titlul L’oiseau bleu al unei piese (1910) a lui Maurice Maeterlinck. E povestea unui băiat și a unei fete, care caută „pasărea albastră”, simbol al fericirii. Cu acest înțeles fantezia poetului belgian a devenit expresie în numeroase limbi. LIT.

Pasărea Iunonei era păunul. A devenit simbolul fidelității, Iunona fiind zeița protectoare a căsătoriilor. De altfel, mai toate păsările zeițelor au ajuns, ca și stăpînele lor, metafore literare. Minerva avea o bufniță (simbol al înțelepciunii), Venus, un porumbel (simbolul păcii). La Fontaine, în fabula Porumbița și furnica (cartea II, nr. 12), folosește pentru această pasăre expresia: „L’oiseau de Venus”. MIT.

Rara avis (lat. „Pasăre rară”) Iuvenal: Satira a Vl-a, versul 165 – Poetul satiric latin, al cărui ascuțiș critic la adresa societății vremii sale a rămas celebru, a biciuit cu precădere moravurile și cu deosebire depravarea matroanelor, a nobilelor romane. Iuvenal spune că „o femeie castă ca acele Sabine legendare” a devenit o „rara avis in terris nigroque simillima cygni” (o pasăre tot atît de rară pe pămînt ca o lebădă neagră). Pentru a înțelege comparația, trebuie să precizăm că lebedele negre care, de la descoperirea lor în Australia nu mai sînt astăzi o raritate, erau cu totul necunoscute pe vremea lui Iuvenal. Din contextul poetului nu s-au păstrat ca expresie decît două cuvinte: rara avis, care nu mai au astăzi semnificația veche, inițială, ci înțelesul de ceva deosebit de rar și greu de găsit. „Cunosc exemple de actori talentați, dar lipsiți de o cultură temeinică, care au avut mari succese… Acești rara avis au fost susținuți de o admirabilă intuiție” (Lucia Sturdza Bulandra, Amintiri, pag. 13). LIT.

a învăța pasărea să zboare expr. (iron. – d. oameni) a învăța un lucru pe cineva mai competent / mai experimentat decît sine în respectivul domeniu.

A NU-I PĂSA a-l durea în bigă / în cot / în șpiț, a i se fâlfâi (cuiva de ceva), a-l lăsa rece, a nu mai putea (de cineva sau ceva), a i se rupe (în paișpe) de ceva.

a pasa mingea expr. (pub.) a se eschiva, a se fofila; a evita să-și asume răspunderea.

ca pasărea pe cracă expr. (pop.) trecător, efemer.

ficat de pasăre expr. polițist.

NU-MI PASĂ! ete fleoșc! / pula! / scârț!, etete!, mă doare-n cot! / cur! / pix! / șpiț!, mi se rupe!

pasa, pasez v. t. 1. a da / a ceda cuiva ceva 2. a transmite altcuiva

pasăre de noapte expr. (eufem.) prostituată.