preocupare sf [At: GHICA, S. 87 / P: pre-o~ / Pl: ~pări / E: preocupa] 1 Interes deosebit pentru ceva sau pentru cineva Si: (înv) preocupație (1). 2 (Pex) Activitate constantă într-un anumit domeniu Si: îndeletnicire, ocupație, (înv) ocupare, (înv) preocupație (2). 3 Stare de neliniște, de teamă, provocată de ceva Si: (înv) preocupație (3). 4 Ceea ce constituie un motiv de neliniște Si: (înv) preocupație (4).

PREOCUPARE, preocupări, s. f. Faptul de a preocupa; interes deosebit, grijă pentru... Am înțeles și eu totdeauna prin intelectuali, sau «cărturari», cum spuneau părinții noștri, pe acei oameni cultivați, care își caută argument vieții în preocupările nobile ale spiritului. SADOVEANU, E. 30. Fiecare își deapănă preocupările personale, ca și cum viața lor ar fi eternă. RALEA O. 72. Preocuparea noastră de atunci, a Bălcescului și a mea, era înțelegerea cu ungurii și cu Iancu și formarea legiunii. GHICA, A. 191.

PREOCUPARE s.f. Acțiunea de a (se) preocupa și rezultatul ei; preocupație. [< preocupa].

PREOCUPARE s. f. 1. faptul de a (se) preocupa; interes deosebit, grijă pentru ceva sau cineva; (p. ext.) activitate susținută într-un anumit domeniu. 2. stare de îngrijorare, de neliniște. (< preocupa)

*preocupațiúne f. (lat. prae-occupátio). Acțiunea de a preocupa. Starea omuluĭ gînditor, absorbit. Îngrijorare, neliniște; preocupațiunile uneĭ mame. – Și -áție și -áre.

preocupare (desp. pre-o-) s. f., g.-d. art. preocupării; pl. preocupări

preocupare (pre-o-) s. f., g.-d. art. preocupării; pl. preocupări

preocupare s. f. (sil. pre-o-); pl. preocupări

preocupare, -pări.

PREOCUPARE s. 1. v. grijă. 2. v. activitate.

PREOCUPARE s. 1. atenție, grijă, interes, sinchiseală, sinchisire, sinchisit, (pop.) păsare, (înv., în Ban. și Transilv.) cîștigă. (Fără nici o ~ pentru...) 2. activitate, îndeletnicire, lucru, muncă, ocupație, treabă, (livr.) travaliu, (înv.) ocupare, preocupație. (Își vede de ~ lui.)

PREOCUPĂRI LITERARE, revistă a societății „Prietenii istorie literare”, apărută lunar, la București, de la 1 ian. 1936 până în oct.-nov. 1943 (din apr.-mai 1943 sub titlul „Kalende”), sub conducerea lui Petre V. Haneș, apoi a lui Vl. Streinu. Colaboratori: Ș. Ciuculescu, E. Lovinescu, G. Călinescu, Al. Philippide, T. Vianu.