CUCUVAIE, CUCUVEA, CUCUVEICĂ sf. 1 🐦 Pasăre de noapte asemănătoare cu bufnița, dar fără penele care simulează urechile; e de mărimea unei turturele și trăește pe lîngă casele părăsite, pe coșuri și pe copacii bătrîni; cîntecul ei, după credința poporului, prevestește totdeauna o nenorocire (Athene noctua) (🖼 1647): biserica rămase pustie, de cîntă în ea cucuvelele (ISP.); Peste noaptea ta bocește cîntecul de cucuvaie (VLAH.); se-aud pe-aice glasuri de cucuveici și gemete grozave (ALECS.) ¶ 2 🐦 ~ încălțată, varietate de cucuvaie, cu coada mai lungă și cu labele acoperite cu mai multe pene (Nyctale Tengmalmi) (🖼 1648) ¶ 3 🐦 ~ – PITICĂ, varietate, de cucuvea, de 16-17 cm. care trăește în pădurile de brad din Carpați, și al cărei strigăt se aseamănă cu al unui cățel răgușit (Glancidium panserinum) ¶ 4 💒 = BAGEAC(Ă) [ngr. κουκουβάγια; comp. it. cucuveggia].

CUCUVAIE, cucuvăi, s. f. Cucuvea. Palatul administrativ era o hardughie cu tencuiala neterminată. Cîntau cucuvăile-n ea. PAS, Z. III 63. Vin pe vînt din văi ecouri De lătratul vrunui cîne, Iar din gangul care fu Zboară peste-adîncul văii Tristul vai al cucuvăii. – Uhu, hu! COȘBUC, P. II 99. Și țintirimul singur cu strîmbe cruci veghează, O cucuvaie sură pe una se așază. EMINESCU, O. I 69.

cucuvaie f. Mold. V. cucuvea: o tristă cucuvaie suspină ’n timpul nopții AL.

cucuváĭe (vest) f., pl. ăĭ, și cucuveá (est), pl. ele (ngr. kukuváĭa, kokováĭa, vgr. kikkábe, kikymis și kíkymos, id.; alb. kukuváĭa, -áĭkă și -máče; vsl. sîrb. kukuvika, bg. kukuvéĭka și kukumĕavka; it. coccoveggia, dial. cucuvaja. V. cucuvă și cĭovică). Un fel de bufniță mică care locuĭește pin zidurĭ pustiĭ și stîncĭ (strix nóctua saŭ athéne nóctua), c’o varietate maĭ mică, care locuĭește pin pădurile de brad (glaucidium passerinum) și alta maĭ mare, numită „încălțată” (nýctale Tengmalmi). Poporu crede că prevestește moartea în casa pe care cîntă, dar, în realitate, ĭa prevestește timp frumos. – Și cucuveĭcă, -veáŭcă și cocovéŭcă (nord), pl. veĭcĭ, veŭcĭ, și cucumeá (vest), pl. ele. V. puhace.

cucovaie sf vz cucuvaie

COCOVEICĂ sf. 🐦 = CUCUVAIE: un nas coroiet, întors spre gură, ca pliscul unei cocoveice (GN.).

cucuvaie s. f., art. cucuvaia, g.-d. art. cucuvăii; pl. cucuvăi

cucuvaie, -văi.

CUCUVAIE s. v. cucuvea.

CUCUVAIE s. v. campadură, cămin, coș, horn.

CUCUVAIE s. (ORNIT.; Athene noctua) cucuvea, (reg.) ciovică, cucumea, cucuveică, pustielnică, (Transilv., Maram. și Ban.) pasărea-mortului, pasărea-sărăciei.

cucuvaie s. v. CAMPADURĂ. CĂMIN. COȘ. HORN: