9 definiții pentru transmitere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSMITERE, transmiteri, s. f. Acțiunea de a (se) transmite și rezultatul ei. – V. transmite.

TRANSMITERE, transmiteri, s. f. Acțiunea de a (se) transmite și rezultatul ei. – V. transmite.

transmitere sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: transmite] 1 Trecere a unui obiect, a unui lucru etc. dintr-un loc în altul, de la o persoană la alta etc. Si: transmisiune (1). 2 Trecere a unui bun spiritual, a unei caracteristici ereditare etc. de la o generație la alta, de la o epocă la alta Si: transmisiune (2). 3 Aducere la cunoștință (prin intermediul cuiva sau a ceva) Si: comunicare. 4 (Jur) Transmisiune 5 (Fiz; Teh) Transmisiune (4). 6 (Tel) Transmisiune (6). 7 (Teh) Transmisiune. 8 Trecere a unei boli de la un om la altul sau de la un animal la om.

TRANSMITERE, transmiteri, s. f. Acțiunea de a transmite.

TRANSMITERE s.f. Acțiunea de a transmite și rezultatul ei; transmisiune; înmînare, remitere; comunicare. [< transmite].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

transmitere (desp. tran-smi-/trans-mi-) s. f., g.-d. art. transmiterii; pl. transmiteri

!transmitere (tran-smi-/trans-mi-) s. f., g.-d. art. transmiterii; pl. transmiteri

transmitere s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transmiterii; pl. transmiteri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRANSMITERE s. 1. comunicare, trimitere. (~ unor vești.) 2. v. înmânare. 3. v. predare. 4. v. împărtășire. 5. trecere, (fam.) pasare. (~ scrisorii din mână în mână.) 6. v. transmisiune. 7. v. răspândire. 8. (FIZ.) emitere. (~ unui program radiofonic.) 9. transmisiune. (Curea de ~; ~ radiațiilor.)

TRANSMITERE s. 1. comunicare, trimitere. (~ unor vești.) 2. încredințare, înmînare, predare, remitere, (înv.) teslimarisire, teslimatisire, (turcism înv.) teslim, teslimat. (~ unei scrisori.) 3. depunere, înaintare, înmînare, predare, prezentare, remitere, (înv.) paradosire, paradosit. (~ situației solicitate.) 4. împărtășire. (~ unor opinii.) 5. trecere. (~ scrisorii din mînă în mînă.) 6. (JUR.) transfer, transmisiune. (~ de drepturi.) 7. difuzare, propagare, răspîndire. (~ unor știri.) 8. emitere. (~ unui program radiofonic.) 9. transmisiune. (Curea de ~; ~ radiațiilor.)

Intrare: transmitere
transmitere substantiv feminin
  • silabație: tran-smi-, trans-mi- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transmitere
  • transmiterea
plural
  • transmiteri
  • transmiterile
genitiv-dativ singular
  • transmiteri
  • transmiterii
plural
  • transmiteri
  • transmiterilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

transmitere, transmiterisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi transmite DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.