15 definiții pentru zdrobi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărîma. Au sărit cu sonda în aer, au ars de vii, au fost zdrobiți în explozii. BOGZA, A. Î. 89. Puterea îmi lipsește să-i calc și să-i zdrobesc. MACEDONSKI, O. I 50. O stîncă înaltă Ce din vîrf, de munte saltă, Tună, se rostogolește, Cade, rumpe și zdrobește Codrii vechi din a sa cale. ALECSANDRI, P. II 15. ◊ Fig. Zdrobită de năcazuri stă multă vreme-n plîns. COȘBUC, P. II 188. Iartă-mă, scumpa mea mamă, că-ți zdrobesc inima atît de amarnic. VLAHUȚĂ, O. A. I 102. Am primit o telegramă din Iași care m-a zdrobit. CARAGIALE, O. VII 421. Puica s-a întors în luncă; ea aînfrînt și a zdrobit inima poetului. ODOBESCU, S. III 85. ◊ Refl. (Metaforic) Oltul se frămîntă și se zdrobește de stînci. BOGZA, C. O. 163. Apriga furtună, Pe marea tulburată săltînd din val în val, Se nalță, se lățește și vîjie și tună Zdrobindu-se de mal. ALECSANDRI, P. I 193. ♦ A nimici, a distruge. In locul acesta s-a dat vestita bătălie navală dintre turci și ruși, în care flota turcească a fost zdrobită. BART, S. M. 21. Zdrobiți orînduiala cea crudă și nedreaptă, Ce lumea o împarte în mizeri și bogați! EMINESCU, O. I 60. ♦ Refl. (Despre abstracte) A se împrăștia, a se destrăma, a pieri. Puterea farmecului se zdrobi. ISPIRESCU, L. 241. 2. Refl. Fig. (Transilv.; despre oameni) A se frămîntă; a se zbuciuma. Să-ntoarce baba pe lîngă lac și se zdrobește, dar în zadar, că rățoiul nu-și scoate capul din apă. RETEGANUL, P. I 41.

ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. 2. Refl. Fig. (Reg., despre oameni) A se frământa, a se agita. – Slav (v. sl. sŭdrobiti).

A ZDROBÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A preface în bucăți prin presare, lovire etc.; a sfărâma; a zdrumica. 2) (fructe, legume) A face să-și piardă forma (prin frecare, strângere etc.); a strivi; a turti; a chiflici; a zdrumica. 3) (ființe) A face să nu mai existe; a omorî prin mijloace violente; a zdrumica; a distruge; a nimici; a prăpădi. 4) fig. (persoane) A distruge producând dureri sufletești. /<sl. sudrobiti

A SE ZDROBÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A se strădui din toate puterile. /<sl. sudrobiti

sdrobì v. 1. a sfărâma prin pisare sau călcare; 2. a nimici: a sdrobit puterea lor; 3. fig. a mâhni foarte, a cauza o durere vie și profundă: a sdrobi inima, a sdrobi rărunchii. [Slav. SŬDROBITI, a face bucăți].

zdrobésc v. tr. (vsl. sŭ-dobiti și drobiti. V. drob). Strivesc (pisînd, bătînd orĭ călcînd): a zdrobi struguriĭ în teasc, usturoĭu în piŭă. Fig. Nimicesc: a zdrobi un dușman. A măhni adînc: vestea asta l-a zdrobit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobésc, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. zdrobeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZDROBÍ vb. 1. v. sfărâma. 2. a (se) fărâma, a (se) sfărâma, (rar) a (se) casa. (A ~ un pahar cu pumnul.) 3. a sfărâma, (pop.) a sparge. (A ~ o ceapă.) 4. a sfărâma, (înv. și reg.) a răzbi. (I-a ~ capul.) 5. a (se) strivi, (înv.) a (se) smăcina. (S-a ~ de caldarâm.) 6. a (se) sfărâma, (înv. și reg.) a (se) risipi. (Corabia s-a ~ de stânci.) 7. v. pisa. 8. v. pasa. 9. v. sparge. 10. v. strivi. 11. v. strivi. 12. v. tescui. 13. a (se) storci, a (se) strivi, a (se) terciui, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. și Munt.) a (se) storcoși, (Transilv.) a (se) toroști. (Fructele s-au ~ în ladă.) 14. v. bate. 15. v. distruge. 16. v. nimici. 17. v. extenua.

ZDROBÍ vb. v. distruge, nimici, snopi, stâlci.

zdrobi vb. v. DISTRUGE. NIMICI. SNOPI. STÎLCI.

ZDROBI vb. 1. a sfărîma, (pop.) a zobi, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ paharul de pămînt.) 2. a (se) fărîma, a (se) sfărîma, (rar) a (se) casa. (A ~ un pahar cu pumnul.) 3. a sfărîma, (pop.) a sparge. (A ~ o ceapă.) 4. a sfărîma, (înv. și reg.) a răzbi. (I-a ~ capul.) 5. a (se) strivi, (înv.) a (se) smăcina. (S-a ~ de caldarîm.) 6. a (se) sfărîma, (înv. și reg.) a (se) risipi. (Corabia s-a ~ de stînci.) 7. a mărunți, a pisa, a sfărîma, (înv. și pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisălogi, a pisăza, (fam.) a pisăgi. (A ~ sare.) 8. a mărunți, a pasa. (A ~ legume.) 9. a se sfărîma, a se sparge. (Valurile se ~ de țărm.) 10. a stîlci, a strivi, a turti, (pop.) a stropși, a zobi, (înv. și reg.) a struci, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ o cutie metalică prin lovire.) 11. a strivi, (pop.) a călca, (reg.) a pistosi. (A ~ strugurii pentru a face mustul.) 12. a presa, a stoarce, a tescui. (A ~ fagurii pentru a scoate mierea.) 13. a (se) storci, a (se) strivi, a (se) terciui, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. și Munt.) a (se) storcoși, (Transilv.) a (se) toroști. (Fructele s-au ~ în ladă.) 14. a se bate, a se lovi, a se strivi, (reg.) a se meci. (Cîteva pere căzute din pom s-au ~.) 15. a distruge, a nimici, a rade. (înv. și reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a șterge. (A ~ cetatea dușmană.) 16. a distruge, a nimici, a potopi, a prăpădi, a sfărîma, a zvînta, (înv. și pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. și reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroși, (înv. ) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a tîrî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe dușmani.) 17. a epuiza, a extenua, a frînge, a istovi, a seca, a secătui, a sfîrși, a slei, a stoarce, a vlăgui, (reg.) a stoci, (prin Olt. și Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca brută l-a ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PARCERE SUBIECTIS ET DEBELLARE SUPERBOS (lat.) să cruți pe cei supuși și să-i zdrobești pe ce-i trufași – Vergiliu, „Eneida”, VI, 853. Anchise, tatăl lui Enea, îl povățuiește cum trebuie să se poarte un conducător.

Intrare: zdrobi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrobi
  • zdrobire
  • zdrobit
  • zdrobitu‑
  • zdrobind
  • zdrobindu‑
singular plural
  • zdrobește
  • zdrobiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrobesc
(să)
  • zdrobesc
  • zdrobeam
  • zdrobii
  • zdrobisem
a II-a (tu)
  • zdrobești
(să)
  • zdrobești
  • zdrobeai
  • zdrobiși
  • zdrobiseși
a III-a (el, ea)
  • zdrobește
(să)
  • zdrobească
  • zdrobea
  • zdrobi
  • zdrobise
plural I (noi)
  • zdrobim
(să)
  • zdrobim
  • zdrobeam
  • zdrobirăm
  • zdrobiserăm
  • zdrobisem
a II-a (voi)
  • zdrobiți
(să)
  • zdrobiți
  • zdrobeați
  • zdrobirăți
  • zdrobiserăți
  • zdrobiseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrobesc
(să)
  • zdrobească
  • zdrobeau
  • zdrobi
  • zdrobiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zdrobi

  • exemple
    • Au sărit cu sonda în aer, au ars de vii, au fost zdrobiți în explozii. BOGZA, A. Î. 89.
      surse: DLRLC
    • Puterea îmi lipsește să-i calc și să-i zdrobesc. MACEDONSKI, O. I 50.
      surse: DLRLC
    • O stîncă înaltă Ce din vîrf de munte saltă, Tună, se rostogolește, Cade, rumpe și zdrobește Codrii vechi din a sa cale. ALECSANDRI, P. II 15.
      surse: DLRLC
    • figurat Zdrobită de năcazuri stă multă vreme-n plîns. COȘBUC, P. II 188.
      surse: DLRLC
    • figurat Iartă-mă, scumpa mea mamă, că-ți zdrobesc inima atît de amarnic. VLAHUȚĂ, O. A. I 102.
      surse: DLRLC
    • figurat Am primit o telegramă din Iași care m-a zdrobit. CARAGIALE, O. VII 421.
      surse: DLRLC
    • figurat Puica s-a întors în luncă; ea a înfrînt și a zdrobit inima poetului. ODOBESCU, S. III 85.
      surse: DLRLC
    • reflexiv metaforic Oltul se frămîntă și se zdrobește de stînci. BOGZA, C. O. 163.
      surse: DLRLC
    • reflexiv metaforic Apriga furtună, Pe marea tulburată săltînd din val în val, Se nalță, se lățește și vîjie și tună Zdrobindu-se de mal. ALECSANDRI, P. I 193.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A face să nu mai existe; a omorî prin mijloace violente.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: distruge nimici prăpădi zdrumica 2 exemple
      exemple
      • În locul acesta s-a dat vestita bătălie navală dintre turci și ruși, în care flota turcească a fost zdrobită. BART, S. M. 21.
        surse: DLRLC
      • Zdrobiți orînduiala cea crudă și nedreaptă, Ce lumea o împarte în mizeri și bogați! EMINESCU, O. I 60.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat A distruge sufletește.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: distruge mâhni supăra
    • 1.3. reflexiv A se destrăma.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pieri un exemplu
      exemple
      • Puterea farmecului se zdrobi. ISPIRESCU, L. 241.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv figurat regional (Despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Să-ntoarce baba pe lîngă lac și se zdrobește, dar în zadar, că rățoiul nu-și scoate capul din apă. RETEGANUL, P. I 41.
      surse: DLRLC

etimologie: