10 definiții pentru prundar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRUNDÁR, prundari, s. m. 1. (Rar) Persoană care scoate și transportă prund. 2. Numele mai multor păsări mici care trăiesc pe lângă ape: a) prundăraș; b) codobatură; c) lăstun. 3. (Iht.) Fusar. – Prund + suf. -ar.

PRUNDÁR, prundari, s. m. 1. (Rar) Persoană care scoate și transportă prund. 2. Numele mai multor păsări mici care trăiesc pe lângă ape: a) prundăraș; b) codobatură; c) lăstun. 3. (Iht.) Fusar. – Prund + suf. -ar.

PRUNDÁR, prundari, s. m. 1. (Rar) Persoană care scoate și transportă prund. (Ornit.) Prundaș. Mircea... stete în loc să privească zbeguirile prundarului. La TDRG. 2. Numele unui pește răpitor care trăiește în rîuri repezi, pe funduri pietroase (Aspro Zingel).

prundár, prundărél, prundăráș1, (d. prund), m. Numele unor păsărele care trăĭesc pe malu apelor (cinclus aquáticus ș. a.).[1]

  1. 1. În original, greșit: pruntăraș. LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prundár (rar) s. m., pl. prundári

prundár s. m., pl. prundári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRUNDÁR s. v. codobatură.

PRUNDÁR s. v. pietriș, prund, prundăraș, prundiș.

PRUNDAR s. (ORNIT.; Motacilla) codobatură, prundaș, (reg.) bîțîitoare, codalbă, codobîță, frișcă, obrăznicătură, păstorel, păstoriță, prundurel, sfredeluș, văcăriță, coadă-făloasă, jumătate-de-pasăre, ochiul-boului, pasăre-țigănească, rîndunica-Domnului, (prin Transilv. și Maram.) slujnica-cucului.

prundar s. v. PIETRIȘ. PRUND. PRUNDĂRAȘ. PRUNDIȘ.

Intrare: prundar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prundar
  • prundarul
  • prundaru‑
plural
  • prundari
  • prundarii
genitiv-dativ singular
  • prundar
  • prundarului
plural
  • prundari
  • prundarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)