PĂSARE s. f. (Popular) Faptul de a(-i) păsa¹; grijă de cineva sau de ceva; îngrijorare. Întrebarea Zvorîșteanului a căzut, rece, grea, fără păsare față de șirul vorbăriei procurorului. GALAN, Z. R. 150. Merg eu acum fără păsare prin păpușoi, pînă în dreptul ogrăzii. CREANGĂ, A. 60. Hei, Ancuțo, draga mea, Facă dumnezeu ce-a vrea! Tu să n-ai nici o păsare. ALECSANDRI, P. P. 113.