paradise^[1] sfp vz paradaisă

PARADĂ, parade, s. f. 1. Festivitate militară la care defilează trupele; defilare a trupelor cu prilejul acestei festivități; p. ext. alai, ceremonie; solemnitate, pompă. ◊ Loc. adj. De paradă = de sărbătoare, festiv; pentru ocazii deosebite. ♦ Fig. Atitudine, comportare etc. ostentativă, prin care cineva încearcă să facă impresie, să atragă atenția asupra sa. ◊ Loc. adj. și adv. De paradă = (care se face) de formă, de ochii lumii. ◊ Loc. adv. Cu paradă = cu ostentație, cu importanță exagerată, ostentativ. ◊ Expr. A face paradă de (sau cu) ceva = a face ceva în mod ostentativ, pentru a produce efect, a se făli cu ceva, a face caz. 2. Mișcare sau ansamblu de mișcări prin care un sportiv (scrimer, boxer etc.) parează o lovitură a adversarului și încearcă să dea o ripostă. [Var.: (înv. și reg.) paradie s. f.] – Din germ. Parade, fr. parade.

PARADIS, paradisuri, s. n. (Bis.) Lăcașul lui Dumnezeu, loc de supremă fericire, imaginat ca o grădină aflată în cer, unde au trăit Adam și Eva până la săvârșirea păcatului originar și în care ajung, după moarte, sufletele oamenilor fără păcate; rai, eden. ◊ Loc. adj. De paradis = splendid, minunat. ♦ (Adesea fig.) Loc plăcut, minunat, splendid; priveliște încântătoare; ceea ce desfată privirea sau sufletul; fericire supremă. – Din fr. paradis, germ. Paradies.

paradaică sf vz paradaisă

paradais s vz paradaisă

paradaisă sf [At: DDRF / V: ~s s, ~ică (Pl: părădăici, părădaice), ~dăisană, ~dice sfp, ~dide sfp, ~diză, părădaică, părădaie, părăd~, părădași sfp, părădăi sfp, părădică, piridăici sfp, porobici sfp, porodaică, porodaie, porodăici sfp, porodeici sfp, porodic sn, porodică, porodiciuri sfp, prăd~, prădaiste sfp / Pl: ~se / E: ger Paradeis, mg paradicsom] (Bot; Trs) 1 Pătlăgea (4) (Lycopersicum esculentum). 2 Varietate de viță-de-vie nedefinită mai îndeaproape. corectat(ă)

paradă sf [At: (a. 1788) URICARIUL, XIV, 181/1 / V: (îrg) ~die, păradie, (reg) ~de, ~di, păr~, părade, păradi, părodie, por~, porade, pradie / Pl: ~de, (pop) ~răzi, părăzi, (reg) păraduri / E: ger Parade, fr parade, mg parádé] 1 Festivitate militară la care defilează trupele Si: ceremonie, serbare, (înv) parisie¹. 2 Defilare a trupelor cu prilejul unei festivități militare. 3 (Pex) Cortegiu solemn. 4-6 (Îla) De ~ Care participă la o paradă (1-3). 7 (Îal) Festiv. 8 (Fig) Atitudine, comportare etc. ostentativă, prin care cineva încearcă să producă impresie, să atragă atenția asupra sa. 9-10 (Îljv) De ~ (Care se face, este etc.) de formă. 11-12 (Îljv) Cu ~ (În mod) ostentativ. 13-14 (Îe) A (se) face ~ (de sau cu ceva) A (se) face ceva ostentativ pentrua produce efect Si: a parada (1). 15-16 (Îae) A (se) face caz de ceva sau de cineva. 17-18 (La duel, scrimă etc.) Evitare a unei lovituri încercate de adversar (urmată de o contralovitură).

paradăisană sf vz paradaisă

parade sf vz paradă

paradi² sf vz paradă

paradi¹ [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~desc / E: rrm phaldo (Par pharaz)] (Pfm) 1-2 vtr A (se) strica. 3-4 vtr A (se) distruge. 5-6 vr (D. oameni) A se șubrezi (de boală sau) de bătrânețe.

paradice sfp vz paradaisă

paradie sf vz paradă

paradis sn [At: DRLU / V: (reg) ~iz / Pl: ~uri / E: fr paradis, ger Paradies] 1 (Rel) Grădină fabuloasă din cer în care ar fi trăit Adam și Eva până la săvârșirea păcatului originar și în care ar ajunge după moarte sufletele oamenilor fără păcate Si: eden, rai. 2 (Îc) Măr-~ Varietate de măr nedefinită mai îndeaproape. 3 (Îla) De ~ Splendid. 4 (Șfg) Peisaj foarte frumos. 5 Loc splendid, care oferă cele mai bune condiții de trai, de dezvoltare spirituală etc. 6 Ceea ce încântă privirea, sufletul. 7 Fericire supremă. 8 (Trs) Șotron. corectat(ă)

paradiz sn vz paradis

paradiză sf vz paradaisă

păradă sf vz paradă

părade sf vz paradă

păradi sf vz paradă

păradie sf vz paradă

părădaică sf vz paradaisă

părădaie sf vz paradaisă

părădaisă sf vz paradaisă

părădaiși sfp vz paradaisă

părădăi sfp vz paradaisă

părădică sf vz paradaisă

părodie sf vz paradă

piridăici sfp vz paradaisă

poradă sf vz paradă

porade sf vz paradă

porodic s vz paradaisă

pradie sf vz paradă

prădaisă sf vz paradaisă

prădaiste sf vz paradaisă

PARADĂ, parade, s. f. 1. Festivitate militară la care defilează trupele; defilare a trupelor cu prilejul acestei festivități; p. ext. alai, ceremonie; solemnitate, pompă. ◊ Loc. adj. De paradă = de sărbătoare, festiv; pentru ocazii deosebite. ♦ Fig. Atitudine, comportare etc. ostentative, prin care cineva încearcă să facă impresie, să atragă atenția asupra sa. ◊ Loc. adj. și adv. De paradă = (care se face) de formă, de ochii lumii. ◊ Loc. adv. Cu paradă = cu ostentație, cu importanță exagerată, ostentativ. ◊ Expr. A face paradă de (sau cu) ceva = a face ceva în mod ostentativ, pentru a produce efect, a se făli cu ceva, a face caz. 2. Mișcare sau ansamblu de mișcări prin care un sportiv (scrimer, boxer etc.) parează o lovitură a adversarului și încearcă să dea o ripostă. [Var.: (înv. și reg.) paradie s. f.] – Din germ. Parade, fr. parade.

PARADIS, paradisuri, s. n. Grădina raiului în care, potrivit credințelor religioase, au trăit Adam și Eva până la păcatul originar și în care ajung după moarte sufletele oamenilor fără păcate; rai¹; eden. ◊ Loc. adj. De paradis = splendid, minunat. ♦ (Adesea fig.) Loc plăcut, minunat, splendid; priveliște încântătoare; ceea ce desfată privirea sau sufletul; fericire supremă. – Din fr. paradis, germ. Paradies.

PARADĂ, parade, s. f. 1. Festivitate militară la care defilează trupele diferitelor arme, organizată cu prilejul unui eveniment sau al unei aniversări; p. ext. ceremonie. Într-o zi de paradă, la curtea generalisimului turc.. trag cu pistoale asupra lui. GHICA, S. 116. În ziua aceea era paradă domnească, NEGRUZZI, S. I 29. ◊ Loc. adj. De paradă = a) pentru paradă, destinat paradei. Cal de paradă; b) fig. de formă, de ochii lumii. Critica și autocritica servesc la dezvăluirea lipsurilor și la lupta împotriva prezentării de paradă a lucrurilor într-o lumină trandafirie și a îmbătării de pe urma succeselor în muncă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2684. ◊ Expr. A face paradă (de sau cu ceva) = a face ceva ostentativ pentru a produce efect, a se făli (cu ceva). Șampanie la Capșa beau mulți făcînd paradă De golul cel din creieri, de plinul cel din ladă. MACEDONSKI, O.I 48. Un gentilom ridicol ce face paradă cu titlurile și armele familiei sale. BOLINTINEANU, O. 366. 2. (Învechit) Cortegiu solemn, alai, pompă. Făt-Frumos și fiica lui Alb-împărat intrară cu mare paradă... în cetatea lui Roșiu-împărat. POPESCU, B. I 30. Cucernicul Platon s-a rugat să nu-l îngroape cu paradă. NEGRUZZI, S. I 215. – Pl. și: parăzi. - Variantă: (Munt.; popular) paradie (ISPIRESCU, L. 192) s. f.

PARADIS s. n. (în concepția creștină) Rai. Sînt în viață rătăciri de acelea care prețuiesc mai mult decît drumul cel mai drept la paradis. HOGAȘ, H. 104. Ești frumoasă... înger ești din paradis Și mă tem privind la tine. EMINESCU, O. IV 38. Parisu-i un paradis Plin de adimenire. ALECSANDRI, T. I 312. ◊ Pasărea paradisului = pasăre cu pene frumos colorate, care trăiește în insulele Malaeziei, în China și în India (Paradisea apoda). ♦ Expr. Ca în paradis = foarte fericit. Trăiește ca în paradis. ◊ Fig. Loc plăcut, minunat. Trebuie să vă fac descrierea paradisului meu. NEGRUZZI, S. I 96.

PARADĂ s.f. 1. Trecere în revistă a unor trupe care defilează; (p. ext.) ceremonie. ♦ (Fig.) Exhibare (ridicolă) a unui sentiment pe care nu-l simți cu adevărat. ◊ A face paradă de ceva = a se făli cu ceva. 2. (Sport) Parare, evitare a unei lovituri. ◊ Paradă-ripostă = ansamblu de mișcări care duc repede pe un scrimer din apărare direct în atac. [Pl. -rade, -răzi. / < fr. parade, cf. sp. parada – oprire].

PARADIS s.n. Rai. ♦ Pasărea-paradisului = pasăre exotică cu pene foarte frumoase. [Pl. -suri, -se. / cf. fr. paradis, it. paradiso, lat. paradisus – grădină].

PARADĂ s. f. 1. trecere în revistă a unor trupe care defilează; (p. ext.) manifestație, spectacol destinat a atrage atenția. 2. (fig.) exhibare a unui sentiment care nu este simțit cu adevărat. ♦ a face ~ de ceva = a se făli cu ceva. 3. mișcare sau ansamblu de mișcări prin care un scrimer, boxer etc. parează o lovitură a adversarului, încercând să dea o ripostă. (< fr. parade, germ. Parade)

PARADIS s. n. 1. eden, rai. 2. (fam.) loc încântător; fericire. 3. pasărea-ŭlui = pasăre exotică cu pene foarte frumoase. (< fr. paradis, lat. paradisus, gr. paradeisos, grădină)

paradă s. f. (sport) Parare, evitare a unei lovituri ◊ „[...] în minutul 89 doar o paradă in extremis a portarului S. împiedică mingea șutată năprasnic de B. să intre în plasă.” R.l. 18 VI 84 p. 5 (din germ. parade, fr. parade; DEX, DN3)

PARADĂ ~e f. 1) Defilare a trupelor militare sau a colectivelor sportive cu ocazia unei sărbători oficiale sau a unei festivități. ◊ De ~ de formă; de ochii lumii. 2) Etalare a unui lucru cu scopul de a-l pune în valoare. ◊ A face ~ de (sau cu) ceva a face ceva pentru a produce efect; a pune în valoare cu ostentație. 3) Ieșire pe arenă a ansamblului actorilor unui spectacol de circ. 4) (la box, scrimă) Ansamblu de mișcări executate succesiv de unul din sportivi pentru a para o lovitură a adversarului, dându-i o ripostă. /<fr. parade, germ. Parade,

PARADIS ~uri n. 1) rel. Loc al fericirii supreme, unde se crede că ajung după moarte sufletele celor evlavioși; rai; eden. 2) fig. Loc care încântă și desfată privirea și sufletul; rai; eden. 3) Stare de fericire absolută; rai; eden. ◊ Pasărea ~ului pasăre exotică cu penaj multicolor. /<fr. paradis, germ. Paradies

paradais n. patlagele roșii. [Sas. PARADAIS (APFEL), lit. mere de paradis].

paradă f. 1. reunire de trupe ce au să fie trecute în revistă; 2. afectațiune de a arăta, de a face să admire: face paradă cu averea sa. [Nemț. PARADE].

paradis n. 1. raiu, grădină delicioasă în care se aflau Adam și Eva; 2. locașul fericiților; 3. fig. loc încântător; 4. ultimele galerii într’un teatru.

paradáĭsă f., pl. e (sas. paradeis-apel, „măr din paradis”). Ban. Trans. Olt. Pătlăgică roșie, dumadă.

*parádă f., pl. e și (vulg.) parăzĭ (fr. parade, d. parer, a prepara, a orna; it. parata; rus. parád. V. parez, prepar). Adunare de trupe militare p. a sărbători ceva și a defila pe urmă în fața comandantuluĭ. A face paradă de (saŭ cu ceva), a te fuduli cu ceva. Paradă de erudițiune, arătarea erudițiuniĭ în semn de fudulie. De paradă, de fudulie, ca să vadă lumea: a arăta ceva de paradă. – Munt. vulg. și -ádie. V. ceremonie.

*paradís n., pl. urĭ și e (lat. paradisus, vgr. parádeisos, d. pers. firdevs, îngrăditură, grădină). Raĭ, grădina deliciilor în care, după Biblie, Dumnezeŭ l-a pus pe Adam și pe Eva. Grădina rezervată de Dumnezeŭ celor bunĭ. Fig. Loc încîntător. Stare fericită: o căsătorie fericită e un paradis. V. empireŭ.

paradaisă (reg.) (desp. -dai-) s. f., g.-d. art. paradaisei; pl. paradaise

paradă s. f., g.-d. art. paradei; pl. parade

paradi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradesc, 3 sg. paradește, imperf. 1 paradeam; conj. prez. 1 sg. să paradesc, 3 să paradească

paradis s. n., pl. paradisuri

paradaisă (reg.) (-dai-) s. f., g.-d. art. paradaisei; pl. paradaise

paradă s. f., g.-d. art. paradei; pl. parade

paradi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradesc, imperf. 3 sg. paradea; conj. prez. 3 să paradească

paradis s. n., pl. paradisuri

paradaisă s. f. (sil. -dai-), g.-d. art. paradaisei; pl. paradaise

paradă s. f., g.-d, art. paradei; pl. parade

paradi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradesc, imperf. 3 sg. paradea; conj. prez. 3 sg. și pl. paradească

paradis s. n., pl. paradisuri

paradă, pl. parade

paradă, -răzi.

PARADAISĂ s. v. pătlăgea, pătlăgică, roșie, tomată.

PARADĂ s. 1. (înv.) parisie. (~ militară.) 2. defilare. (Nu mergem și noi la ~?) 3. ceremonie, gală. (Uniformă, ținută de ~.) 4. ceremonie, cinste, fast, pompă, solemnitate. (L-a primit cu multă ~.) 5. v. pompă.

PARADĂ s. v. alai, cortegiu, suită.

PARADI vb. v. degrada, deteriora, învechi, strica, uza.

PARADIS s. v. rai.

paradaisă s. v. PĂTLĂGEA. PĂTLĂGICĂ. ROȘIE. TOMATĂ.

paradă s. v. ALAI. CORTEGIU. SUITĂ.

PARADĂ s. 1. (înv.) parisie. (~ militară.) 2. defilare. (Nu mergem și noi la ~?) 3. ceremonie, gală. (Uniformă, ținută de ~.) 4. ceremonie, cinste, fast, pompă, solemnitate. (L-a primit cu multă ~.) 5. pompă, (înv.) fală. (A intrat cu ~ în oraș.)

paradi vb. v. DEGRADA. DETERIORA. ÎNVECHI. STRICA. UZA.

PARADIS s. (BIS.) cer, rai, (livr.) eden.

Paradis ≠ gheenă, iad, infern, tartar

paradi (paradesc, paradit), vb. – (Arg.) A se strica, a distruge, a deterioara. Țig. parav, part. parado (Vasiliu, GS, VII, 122; Graur 178; Juilland 171). Pentru sensul cf. Iordan, BF, IV, 185. E greu de despărțit acest cuvînt de părădui, vb. (a distruge, a risipi, a toca), care pare, semantic și fonetic, o simplă var. și care se folosește în Mold. Unicul etimon care s-a indicat pentru acest cuvînt, sl. prati, porją „a separa” (Cihac, II, 244), nu pare sigur. Mai probabil este ngr. παρατῶ „a părăsi, a lăsa”, care de asemeni pare a fi etimonul celui țig.

paradis (paradisuri), s. n. – Rai. Fr. paradis. – Der. paradaisă, s. f. (Trans., Olt., tomată), din germ. Paradeis(apfel).

paradaisă, paradaise, s.f. (reg.) 1. pătlăgea roșie. 2. numele unei varietăți de viță de vie.

PARADĂ AERIANĂ festivitate având caracter militar la care participă formațiuni ale flotei aeriene militare.

PARÁDĂ (< fr.) s. f. 1. Festivitate la care defilează trupe de diferite arme (p. militară) sau participanții la o manifestare sportivă (p. sportivă); p. ext. ceremonie. ◊ Parada modei = expunere a unor noi modele de îmbrăcăminte, făcută de casele sau de designerii de modă. Însoțită uneori de muzică, etalarea modelelor de către manechine este asistată de public. ◊ Expr. A face paradă de (sau cu) ceva = a se manifesta, a (se) afișa cu (ceva) ostentație; a face caz; a se făli cu ceva. ♦ (Înv.) Cortegiu solemn, alai. 2. (SPORT) Înlănțuire a unor procedee tehnice executate de un sportiv în scop tactic, terminată cu atacarea adversarului sau cu riposta acestuia (la scrimă, la box). 3. (ORNIT.) P. nupțială = totalitatea atitudinilor și manifestărilor ce însoțesc împerecherea la unele specii de păsări. În general, masculul căută să-și eclipseze rivalii prin scoaterea în evidență a anumitor calități dimensiunile (exagerate prin „umflarea în pene”)m penajul viu colorat, penele ornamentale, forța sau, dimpotrivă, grația și ușurința mișcărilor, și prin care să atragă femela (ex. „rotitul” cocoșilor de munte și de mesteacăn, „dansul” cocorilor, desfacerea cozii în evantai la păun).

PARADE, Christoph (n. 1934), arhitect german. Lucrări de orientare funcționalistă (Școala germană din Roma, Primăria din Ahlen, Sediul guvernamental de la Bonn, Muzeul de Științe Naturale din Osnabrück).

PARADIS [paradí], Vanessa (n. 1972), cântăreață și actriță franceză. Lansează „Joe le taxi” la 12 ani, apoi „Maxou”, „Manolo, Manolo”. Voce acidă, atractivă. La 19 ani începe cariera americană („Walk on The Wild Side”). Activitate cinematografică („Nopți albe” – Premiul Caesar, „Elisa”).

PARADÍS (< fr., lat., germ.; {s} gr. parádeisos „grădină”) s. n. 1. (În „Vechiul Testament”) Edenul, grădina fermecătoare unde a început existența umanității, o dată cu Adam și Eva, locul de supremă fericire umană, pierdut, prin izgonirea perechii primordiale, dar promis, ca răsplată, celor fără de păcat. În budism, ideea de p. este dezvoltată pornind de la reprezentarea Nirvanei ca stare finală de liniște eternă și totală. Pentru vechii greci și romani, p. se găsește în Insulele Fericiților, locuite de oameni vii învestiți cu nemurire, și în Câmpiile Elisee. În Islam, Firdaws este un p. postul de răsplată concretă, o grădină a plăcerilor strict concrete (munți de pilaf, hurii tinere și binevoitoare). În creștinismul primar, p. este văzut ca o contopire a omului cu Dumnezeu, istoria omenirii, în această concepție, fiind o nostalgie a paradisului pierdut și efort de recuperare. Sin: rai. 2. Peisaj minunat; loc plăcut, încântător care oferă condiții extraordinare de viață și de dezvoltare (spirituală) etc. ♦ Ceea ce încântă privirea și sufletul. 3. S. f. (FILOZ.) Termen introdus în filozofia științei de Th. Kuhn pentru a defini ansamblul regulilor, modelelor și criteriilor care caracterizează o comunitate științifică (eră istorică, loc geografic etc.).

A trăi ca în sînul lui Avram – Expresia e foarte veche și înseamnă: „a trăi fericit”, „a trăi ca-n paradis”. Ea se trage din evanghelia lui Luca (c. XVI, v. 22 și 23), unde se spune despre săracul Lazăr că a murit și a fost dus la sînul lui Avram. O găsim la foarte multe popoare: la ruși (vezi Saltîcov-Șcedrin, Opere complete, vol. 5), la englezi (vezi Shakespeare, Richard al III-lea). La noi o întîlnim și sub o altă formă, mai rară (vezi: lon Creangă), de „Sînul lui Dumnezeu”. Expresia se explică prin obiceiul din vechime, încă de pe vremea patriarhului Abraham, de a primi un oaspete scump sau un bun prieten, lipindu-i capul de piept, în semn de dragoste și căldură sufletească. Molière, în Tartuffe (act. V, sc. 3), spune prin gura lui Oregon: „Îl cuibăresc mai dulce ca-n sînul lui Abram”. În „Memoriile” sale (pag. 158), marea noastră tragediană Agatha Bîrsescu, vorbind despre o călătorie făcută într-o regiune frumoasă și ospitalieră, scria: „Am trăit acolo o săptămînă ca în sînul lui Avram”. BIB.

a face paradă (de ceva) expr. a face (ceva) în mod ostentativ, a se făli (cu ceva), a face caz (de ceva).

paradi, paradesc I. v. t. 1. a strica, a deteriora 2. a bate zdravăn (pe cineva) II. v. r. a se strica, a se deteriora, a se uza