splendid, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. 386/13 / A și: ~did / Pl: ~izi, ~e / E: fr splendide, lat splendidus] 1 Care trezește mare admirație, impresionând în mod profund prin aspectul plăcut, armonios etc. Si: frumos (1), minunat, (liv) magnific, mirific, superb, (îvp) mândru, (înv) preafrumos. 2 Care impresionează în mod profund prin proporții grandioase, prin măreție etc. Si: falnic (3), grandios, impozant, impresionant, impunător, maiestos, măreț, monumental, superb, (liv) magnific, (îvp) mândru, (îrg) fălos¹ (3). 3-4 a, av Impresionant prin execuția desăvârșiță, prin armonia îmbinărilor etc. Si: ceresc, divin (12), dumnezeesc (2), îngeresc, minunat, strălucitor, superb. 5 a Care impresionează prin eleganță deosebită, prin lux excesiv etc. Si: bogat (10), fastuos, luxos, mare, pompos, somptuos, strălucit, strălucitor, (liv) magnific. 6-7 a, av Impresionant prin întrunirea în cel mai înalt grad a tuturor calităților cerute Si: desăvârșit (4), excepțional (5-6), extraordinar (5-6), formidabil, ideal, minunat, perfect², sublim, superb, (înv) săvârșit.

SPLENDID, -Ă, splendizi, -de, adj. Foarte frumos, minunat, strălucitor, măreț. V. grandios. Uite ce splendid e apusul soarelui! REBREANU, I. 101. Pornește-a scrie cel mai splendid al lui articol. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 8. Cine ar putea să rostească tot ce spune ochiului și minții aceste splendide idealizări plastice ale artei vînătorești, acela ar face cel mai minunat panegiric al acestei arte. ODOBESCU, S. III 53. Văd... splendide orașe și lacuri de smarald. ALECSANDRI, P. A. 110. ◊ (Adverbial) Coloane nalte, bolți arcate splendid. EMINESCU, O. IV 107. – Accentuat și: splendid.

SPLENDID, -Ă adj. Foarte frumos; strălucitor, măreț. [Cf. fr. splendide, lat. splendidus].

SPLENDID-, -Ă adj. foarte frumos; strălucitor, măreț. (< fr. splendide, lat. splendidus)

SPLENDID ~dă (~zi, ~de) și adverbial 1) Care impresionează prin calități deosebite; magnific; superb. Poezie ~dă. 2) Care este de o frumusețe uimitoare; celest. Panoramă ~dă. /<fr. splendide, lat. splendidus

splendid a. strălucitor, măreț.

*spléndid, -ă adj. (lat. splendidus, strălucitor). Plin de strălucire; soare splendid, zĭ splendidă, (fig.) palat, ospăț splendid. Adv. În mod splendid.

splendid adj. m., pl. splendizi; f. splendidă, pl. splendide

splendid adj. m., pl. splendizi; f. splendidă, pl. splendide

splendid adj. m., pl. splendizi; f. sg. splendidă, pl. splendide

splendid

SPLENDID adj., adv. 1. adj. v. minunat. 2. adj. falnic. 3. adj. grandios, măreț, strălucitor, (înv.) vederos. (Un spectacol ~.) 4. adj. v. grandios. 5. adj. fastuos. 6. adj. desăvârșit, excepțional, extraordinar, formidabil, ideal, v. perfect. 7. adj. minunat, superb, (fig.) ceresc, divin, dumnezeiesc, îngeresc, serafic, (livr. fig.) celest. (O muzică ~.) 8. adv. minunat, superb, (fig.) divin, dumnezeiește, îngerește. (Cântă ~.)

SPLENDID adj., adv. 1. adj. minunat, strălucitor, (livr.) magnific, mirific, parazidiac, (pop.) mîndru, (înv.) preafrumos. (Un peisaj ~.) 2. adj. falnic, grandios, impozant, impresionant, impunător, maiestos, măreț, semeț, (livr.) magnific, (pop.) mîndru, (înv. și reg.) fălos, (fig.) trufaș. (Vîrfurile ~ ale munților.) 3. adj. grandios, măreț, strălucitor, (înv.) vederos. (Un spectacol ~.) 4. adj. grandios, impozant, impunător, maiestos, măreț, monumental, superb, (rar fig.) trufaș. (Un palat ~.) 5. adj. bogat, fastuos, grandios, luxos, mare, pompos, somptuos, strălucit, strălucitor, (livr.) magnific, (fig.) sclipitor. (Un alai ~.) 6. adj. desăvîrșit, excepțional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, sublim, superb, (înv.) săvîrșit. (O ~ punere în scenă.) 7. adj. minunat, superb, (fig.) ceresc, divin, dumnezeiesc, îngeresc, serafic, (livr. fig.) celest. (O muzică ~.) 8. adv. minunat, superb, (fig.) divin, dumnezeiește. (Cîntă ~.)