20 de definiții pentru iad


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iad1 sn [At: PSALT. SCH. 39/6 / Pl: (înv) ~uri / E: vsl ꙗдь, адь] 1 (Bis) Loc în care, după moarte, sufletele păcătoșilor ar fi supuse la chinuri veșnice Si: gheenă, infern. 2 (Fig) Situație chinuitoare, greu de suportat. 3 (Îs) Zgomot ca în (sau de) ~ Zgomot asurzitor. 4 (Îs) ~ de întuneric Beznă. 5 (Fig) Mizerie. 6 (Fig) Chin sufletesc. 7 (Îvr) Foc mare.

iad2 sn [At: PSALT. SCH. 454/2 / Pl: ~uri / E: vsl ꙗдь] (Slî; liv) 1 Venin. 2 Otravă.

IAD, (2) iaduri, s. n. 1. (În multe religii) Loc în care sufletele păcătoșilor sunt supuse la chinuri veșnice pentru a-și ispăși păcatele din timpul vieții; infern, gheenă. 2. Fig. Situație chinuitoare, greu de suportat. – Din sl. jadu.

IAD, iaduri, s. n. (În credința creștină) Loc în care sufletele păcătoșilor ar fi supuse la chinuri veșnice; infern, gheenă. ♦ Fig. Situație chinuitoare, greu de suportat. – Din sl. jadŭ.

IAD, iaduri, s. n. (În credința creștină) Loc imaginar de chin și de suferințe unde se crede că ar ajunge după moarte sufletele păcătoșilor; infern, gheenă. Nu m-ai luat cumva c-un plan subțire Mai adineaori cînd ziceai, magistre, Că iadul nu-i decît o-nchipuire.? TOPÎRCEANU, S. A. 106. Și principi falnici și-ndrăzneți De-al căror buzdugan isteț Pierit-au zmei din iaduri scoși. COȘBUC, P. I 58. De mînă mi-l lua Și prin iaduri mi-l purta Doar că l-ar înspăimînta. ALECSANDRI, P. P. 28. ◊ Talpa iadului v. talpă.Fig. Situație chinuitoare, greu de suportat. Capitalismul este un iad pentru oamenii muncii și un rai pentru un pumn de trîntori. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 31.

IAD ~uri n. 1) Loc unde se crede că sufletele păcătoșilor sunt supuse, după moarte, la chinuri veșnice; infern; gheenă. 2) Loc cu condiții insuportabile. 3) fig. Stare de nefericire. [Monosilabic] /<sl. jadu

iad n. 1. locaș întunecos în pământ unde cei păcătoși sufăr pedeapsa eternă (după concepțiunea iudaico-creștină); 2. fig. loc neplăcut, stare nesuferită. [Vechiu-rom. ad = slav. adu (din gr. HADES, locaș întunecat sau invizibil)].

1) ĭad și (vechĭ) ad n., pl. urĭ (vsl. ĭadŭ și adŭ, rus. ad, vgr. ῾ades, ĭad, d. ῾Ades, Hades, Plutone, zeu ĭaduluĭ). Infern, locu unde păcătoșiĭ sufere chinurile eterne pe lumea cealaltă, după credința ĭudaică și creștinească. Fig. Loc neplăcut, stare nesuferită. Peatra ĭaduluĭ, V. peatră. Talpa ĭaduluĭ, babă răutăcĭoasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iad s. n., (situații) pl. iáduri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IAD s. (BIS.) infern, (livr.) gheenă, tartar, (înv.) matca focului.

IAD s. (BIS.) infern, (livr.) gheenă, tartar, (înv.) matca focului.

Iad ≠ eden, paradis, rai


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iád (iáduri), s. n. – Infern, gheenă. Gr. ἄδης, prin intermediul sl. jadŭ (Cihac, II, 145; DAR; Conev 107), cf. bg., sb., rus. ad.Der. iedui, vb. (Trans., a tortura, a chinui).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

iad s.n. (înv.) otravă, venin.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

iad, iaduri s. n. Loc în care, în credința creștinilor, sufletele păcătoșilor sunt supuse la chinuri veșnice; infern, gheenă, tartar. ◊ Valea iadului v. vale. – Sin sl. jadŭ.

Talpa iadului, personaj feminin nefast în mitologia românească, închipuit ca un fel de mamă a dracilor și cumulând atributele cele mai nefaste ale Iadului, ca: răutate, perfidie, spiritul răzbunării, dar și lașitate.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a trece prin toate chinurile iadului expr. a suferi un lung șir de persecuții; a avea parte de multe necazuri și nenorociri.

iadul pe pământ expr. (pop.) situație chinuitoare / greu de suportat.

talpa iadului expr. 1. (basme) temelia iadului; mama căpeteniei dracilor. 2. om foarte rău / păcătos. 3. babă rea.

Intrare: iad
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iad
  • iadul
  • iadu‑
plural
  • iaduri
  • iadurile
genitiv-dativ singular
  • iad
  • iadului
plural
  • iaduri
  • iadurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iad

  • 1. (În multe religii) Loc în care sufletele păcătoșilor sunt supuse la chinuri veșnice pentru a-și ispăși păcatele din timpul vieții.
    exemple
    • Nu m-ai luat cumva c-un plan subțire Mai adineaori cînd ziceai, magistre, Că iadul nu-i decît o-nchipuire? TOPÎRCEANU, S. A. 106.
      surse: DLRLC
    • Și principi falnici și-ndrăzneți De-al căror buzdugan isteț Pierit-au zmei din iaduri scoși. COȘBUC, P. I 58.
      surse: DLRLC
    • De mînă mi-l lua Și prin iaduri mi-l purta Doar că l-ar înspăimînta. ALECSANDRI, P. P. 28.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Situație chinuitoare, greu de suportat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Capitalismul este un iad pentru oamenii muncii și un rai pentru un pumn de trîntori. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 31.
      surse: DLRLC

etimologie: