12 definiții pentru tartar (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÁRTAR2 s. n. (în mitologia antică) Loc situat în fundul infernului, în care se presupune că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei; (în credința creștină) iad, infern. [Acc. și: tartár] – Din sl. tarŭtarŭ.

tartar2 sn [At: (cca 1550-1580) CUV. D. BĂTR. II, 465/2 / V: (reg) ~tăr / A și: tar~ / Pl: (rar) ~uri / E: slv тарътаръ, gr τάρταρος] 1 (Mit) Loc așezat în fundul Infernului, în care se presupune că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei. 2 (În credința creștină) Iad. 3 (Mol; fig) Vreme rea. 4 (Reg; fig) Frig foarte mare.

TARTÁR2, tartaruri, s. n. (În mitologia antică) Loc așezat în fundul infernului, în care se presupune că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei; (în credința creștină) iad, infern. [Acc. și: tártar] – Din sl. tarŭtarŭ.

TÁRTAR2 s. n. (În mitologia antică) Loc așezat în fundul infernului, în care se presupunea că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei; (în credința creștină) iad, infern. Ar fi trebuit, ca să pot merge mai departe, sau să mă înalț la ceruri zburînd, sau să mă scobor în tartar de-a rostogolul. HOGAȘ, M. N. 164. Sînt întruparea tartarului spre care mă-mpinge disperarea. MACEDONSKI, O. II 259. Trimise pe Ercule să-i aducă din iad sau din tartar pe cîinele cel cu trei capete. ISPIRESCU, U. 65. ◊ Fig. Fochiștii... ieșeau cîte unul din tartarul căldurilor. BART, E. 47. – Accentuat și: tartár.

TARTÁR, tartaruri, s. n. (În mitologia antică) Loc așezat în fundul infernului, în care se presupunea că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei: (în credința creștină) iad, infern. – Slav (v. sl. tartarŭ din gr.).

TÁRTAR ~uri n. 1) (în mitologia antică) Loc situat în fundul infernului, în care se credea că erau chinuiți titanii aruncați acolo de Zeus. 2) pop. (în religia creștină) Loc de chinuri veșnice, unde se crede că ajung, după moarte, sufletele celor păcătoși; iad; infern; gheenă. /<sl. tarutaru, gr. tártaros

tartar n. 1. Mit. infernul popoarelor antice; 2. (poetic) iad: am dat al meu suflet la negrul Tartar BOL. [V. tartor].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: tartar (s.n.)
tartar2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tartar
  • tartarul
  • tartaru‑
plural
  • tartaruri
  • tartarurile
genitiv-dativ singular
  • tartar
  • tartarului
plural
  • tartaruri
  • tartarurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tartar, tartarurisubstantiv neutru

  • 1. (În mitologia antică) Loc situat în fundul infernului, în care se presupune că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei. DEX '09 DLRLC
    sinonime: iad infern
    • format_quote Ar fi trebuit, ca să pot merge mai departe, sau să mă înalț la ceruri zburînd, sau să mă scobor în tartar de-a rostogolul. HOGAȘ, M. N. 164. DLRLC
    • format_quote Sînt întruparea tartarului spre care mă-mpinge disperarea. MACEDONSKI, O. II 259. DLRLC
    • format_quote Trimise pe Ercule să-i aducă din iad sau din tartar pe cîinele cel cu trei capete. ISPIRESCU, U. 65. DLRLC
    • format_quote figurat Fochiștii... ieșeau cîte unul din tartarul căldurilor. BART, E. 47. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.