14 definiții pentru solemnitate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOLEMNITÁTE, (2) solemnități, s. f. 1. Însușire a ceea ce este solemn; ceremonial care însoțește îndeplinirea unui act solemn. ♦ Măreție, seriozitate, gravitate, sobrietate. 2. Act solemn săvârșit cu fast. ♦ Ceremonie publică pentru sărbătorirea sau comemorarea unui eveniment ori a unei persoane. 3. Îndeplinire a unor forme care fac valabile actele juridice. – Din lat. sollemnitas, -atis.

solemnitate sf [At: ȘINCAI, HR. III, 53/5 / V: (înv) ~eni~ (G-D și: ~enităței), (rar) ~olin~ / Pl: ~tăți / E: lat sollemnitas, -atis, fr solemnité] 1 Ceremonie publică cu ocazia sărbătoririi unui eveniment sau a unei persoane Si: festivitate, sărbătorire, (rar) paradă, sărbătoare, (înv) parisie, sărbătorie. 2 (D. îmbrăcăminte; îla) De ~ De mare ținută. 3 (D. îmbrăcăminte; îal) De sărbătoare. 4 Ansamblu de manifestări fastuoase sau cu caracter solemn specific unor anumite manifestări publice Si: fast1, pompă2, (înv) parisie, pohfală. 5 (Pex; asr) Gravitate (9). 6 (Îlav) Cu ~, cu toată ~a Cu gravitate (9). 7 Îndeplinire a unor forme care fac valabile actele juridice solemne (9). 8 Ansamblu cu calități care impresionează profund Si: grandoare (1), măreție, splendoare, (rar) maiestate.

SOLEMNITÁTE, solemnități, s. f. 1. Însușire a ceea ce este solemn; ceremonial care însoțește îndeplinirea unui act solemn. ♦ Măreție, seriozitate, gravitate, sobrietate. 2. Act solemn săvârșit cu fast. ♦ Ceremonie publică pentru sărbătorirea sau comemorarea unui eveniment ori a unei persoane. 3. Îndeplinire a unor forme care fac valabile actele juridice. – Din lat. sollemnitas, -atis.

SOLEMNITÁTE, solemnități, s. f. 1. Însușire a ceea ce este solemn; ceremonial care însoțește îndeplinirea unui act solemn (v. pompă, fast); p. ext. seriozitate, gravitate. Dacă n-ar fi la mijloc seriozitatea și solemnitatea sentimentului ce mi-ați inspirat, ar trebui să rîd. GALACTION, O. I 335. Eugenia era mișcată de solemnitatea ședinței. REBREANU, R. II 184. În toată redacția trece ca un fior de solemnitate, se face tăcere. VLAHUȚĂ, O. A, III 105. ◊ Fig. Primăvara și-a făcut cu multă solemnitate intrarea triumfală. CARAGIALE, O. VII 69. ♦ Măreție (a fenomenelor naturii). Locul... nu-i lipsit de solemnitate și de o sălbatică frumusețe. BOGZA, C. O. 194. 2. Act solemn săvîrșit cu pompă; ceremonie publică pentru sărbătorirea unui eveniment. Părinții n-au venit la școală la solemnitatea deschiderii. SADOVEANU, O. VI 358. Îmi aduceam atunci aminte, în această frumoasă solemnitate, de ziua acea cînd... jurarăm, noi patru inși, acolo întocmirea societății noastre. GHICA, A. 40. ◊ Loc. adj. De solemnitate = de ceremonie, de gală. Constantin Lipan își trimisese hainele de solemnitate la spălătoria chimică. C. PETRESCU, C. V. 169.

SOLEMNITÁTE s.f. 1. Însușirea a ceea ce este solemn; ceremonial care se oficiază cu ocazia unui act solemn. ♦ Seriozitate, gravitate; măreție. 2. Mare ceremonie publică pentru sărbătorirea unui eveniment. [Cf. lat. solemnitas, fr. solennité].

SOLEMNITÁTE s. f. 1. însușirea a ceea ce este solemn; seriozitate, gravitate; măreție. 2. mare ceremonie publică pentru sărbătorirea unui eveniment. (< lat. solemnitas)

SOLEMNITÁTE ~ăți f. 1) Caracter solemn. 2) Sărbătoare solemnă; ceremonie. /<lat. sollemnitas, ~atis, fr. solennité

solemnitate f. 1. ceremonie publică ce face un lucru solemn: solemnitatea unei serbări; 2. formalități ce fac un act autentic: solemnitatea unui jurământ.

*solemnitáte f. (lat. sollemnitas, solemnitas, sollennitas, solennitas, -átis; fr. solenitté, it solennitá). Calitatea de a fi solemn. Mare ceremonie publică: solemnitatea zilei de 10 Maĭ. Fig. Gravitate, maĭestate, pompă: solemnitatea uneĭ intrărĭ. Formalitățĭ care fac autentic un act: solemnitatea unuĭ jurămint. Enfază: a vorbi cu solemnitate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

solemnitate s. f., g.-d. art. solemnității; (manifestări) pl. solemnități

solemnitate s. f., g.-d. art. solemnității; (manifestări) pl. solemnități

solemnitáte s. f., g.-d. art. solemnității; (manifestări) pl. solemnități

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SOLEMNITÁTE s. 1. v. festivitate. 2. ceremonial, ceremonie. (~ primirii ambasadorilor.) 3. importanță, însemnătate. (~ momentului.) 4. v. pompă. 5. gravitate, seriozitate. (~ făcu loc jovialității.) 6. grandoare, măreție. (Un peisaj plin de ~.)

SOLEMNITATE s. 1. festivitate, sărbătoare. (~ dezvelirii monumentului.) 2. ceremonial, ceremonie. (~ primirii ambasadorilor.) 3. importanță, însemnătate. (~ momentului.) 4. ceremonie, cinste, fast, paradă, pompă. (~ de care s-a bucurat.) 5. gravitate, seriozitate. (~ făcu loc jovialității.) 6. grandoare, măreție. (Un peisaj plin de ~.)

Intrare: solemnitate
solemnitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solemnitate
  • solemnitatea
plural
  • solemnități
  • solemnitățile
genitiv-dativ singular
  • solemnități
  • solemnității
plural
  • solemnități
  • solemnităților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

solemnitate, solemnitățisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Însușire a ceea ce este solemn; ceremonial care însoțește îndeplinirea unui act solemn. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dacă n-ar fi la mijloc seriozitatea și solemnitatea sentimentului ce mi-ați inspirat, ar trebui să rîd. GALACTION, O. I 335. DLRLC
    • format_quote Eugenia era mișcată de solemnitatea ședinței. REBREANU, R. II 184. DLRLC
    • format_quote În toată redacția trece ca un fior de solemnitate, se face tăcere. VLAHUȚĂ, O. A, III 105. DLRLC
    • format_quote figurat Primăvara și-a făcut cu multă solemnitate intrarea triumfală. CARAGIALE, O. VII 69. DLRLC
    • format_quote Locul... nu-i lipsit de solemnitate și de o sălbatică frumusețe. BOGZA, C. O. 194. DLRLC
  • 2. Act solemn săvârșit cu fast. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îmi aduceam atunci aminte, în această frumoasă solemnitate, de ziua acea cînd... jurarăm, noi patru inși, acolo întocmirea societății noastre. GHICA, A. 40. DLRLC
    • 2.1. Ceremonie publică pentru sărbătorirea sau comemorarea unui eveniment ori a unei persoane. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: ceremonie
      • format_quote Părinții n-au venit la școală la solemnitatea deschiderii. SADOVEANU, O. VI 358. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De solemnitate = de ceremonie, de gală. DLRLC
      • format_quote Constantin Lipan își trimisese hainele de solemnitate la spălătoria chimică. C. PETRESCU, C. V. 169. DLRLC
  • 3. Îndeplinire a unor forme care fac valabile actele juridice. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.