14 definiții pentru uza


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user.

UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user.

UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. A toci prin folosire îndelungată, a deteriora, a degrada. (Refl.) Stofa s-a uzat.Refl. Fig. (Despre oameni) A slăbi, a se epuiza, a se consuma (de boală, de bătrînețe etc.). 2. Intranz. A face uz de...; a întrebuința, a (se) folosi. De cîte presiuni uzează politicianismul chiar în justiție. C. PETRESCU, C. V. 108.

UZÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) învechi, a (se) deteriora, a (se) toci (prin folosire). ♦ refl. (Fig.; despre persoane) A se epuiza, a se consuma. 2. intr. A întrebuința, a se folosi de... [< fr. user, it. usare].

UZÁ vb. I. tr., refl. a (se) învechi, a (se) deteriora, a (se) toci (prin folosire). II. refl. (fig.; despre persoane) a se epuiza, a se consuma. III. intr. a se folosi de... (< fr. user)

A UZÁ ~éz 1. tranz. A face să se uzeze; a ponosi; a jerpeli. ~ metode moderne. 2. intranz. A face uz; a se servi, punând în aplicare; a se folosi. ~ează o tehnologie nouă. /<fr. user

A SE UZÁ se ~eáză intranz. 1) (despre lucruri) A se învechi prin întrebuințare sau exploatare excesivă; a se jerpeli; a se ponosi. 2) fig. (despre persoane) A-și slei forțele fizice; a-și ruina sănătatea; a se consuma. 3) (despre îmbinări de cuvinte) A pierde expresivitatea, prospețimea. /<fr. user

uzà v. 1. a se servi, a face uz de; 2. a consuma prin întrebuințare: lampa uzează mult gaz; 3. a strica prin multă uzare: a uza repede încălțămintele; 4. fig. a slăbi, a distruge: necazurile l’au uzat (= fr. user).

*uzéz v. intr. (fr. user, lat. pop. *usare, d. uti, usus sum, a întrebuința). Întrebuințez, mă folosesc: a uza de un drept, de violență. V. tr. Consum, trec, stric: această lampă uzează mult petrol. Stric, tocesc, deteriorez: aceștĭ copiĭ uzează multe părechĭ de ghete. Fig. Consum, slăbesc: necazurile l-aŭ uzat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uzá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzeáză

uzá vb., ind. prez. 1 sg. uzéz, 3 sg. și pl. uzeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UZÁ vb. I. 1. v. deteriora. 2. v. ponosi. 3. v. zdrențui. 4. v. roade. II. 1. v. folosi. 2. a (se) folosi, a întrebuința, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza. (~ de diverse tertipuri.)

UZA vb. I. 1. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) învechi, a (se) strica, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hîrbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a ~.) 2. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) ponosi, a (se) strica. (Hainele i s-au ~.) 3. a (se) găuri, a (se) rupe, a (se) sfîșia, a (se) zdrențui, (pop. și fam.) a (se) flenduri. (Perdelele s-au ~ de tot.) 4. a (se) roade, a (se) toci. (Covorul s-a ~.) II. 1. a folosi, a întrebuința, a recurge, a se servi, a se sluji, a utiliza, (înv. și pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să ~ de mijloace dure.) 2. a (se) folosi, a întrebuința, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza. (~ de tertipuri.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

UTI, NON ABUTI (lat.) a uza, (dar) nu a abuza – Axiomă îndemnând la păstrarea măsurii. V. și Abusus non tollit usum.

Intrare: uza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • uza
  • uzare
  • uzat
  • uzatu‑
  • uzând
  • uzându‑
singular plural
  • uzea
  • uzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • uzez
(să)
  • uzez
  • uzam
  • uzai
  • uzasem
a II-a (tu)
  • uzezi
(să)
  • uzezi
  • uzai
  • uzași
  • uzaseși
a III-a (el, ea)
  • uzea
(să)
  • uzeze
  • uza
  • uză
  • uzase
plural I (noi)
  • uzăm
(să)
  • uzăm
  • uzam
  • uzarăm
  • uzaserăm
  • uzasem
a II-a (voi)
  • uzați
(să)
  • uzați
  • uzați
  • uzarăți
  • uzaserăți
  • uzaseți
a III-a (ei, ele)
  • uzea
(să)
  • uzeze
  • uzau
  • uza
  • uzaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uza

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: degrada deteriora strica toci (vb.) un exemplu
    exemple
    • Stofa s-a uzat.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: slăbi
    • 1.2. reflexiv figurat (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare).
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. intranzitiv A face uz de...; a se folosi de...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: întrebuința un exemplu
    exemple
    • De cîte presiuni uzează politicianismul chiar în justiție. C. PETRESCU, C. V. 108.
      surse: DLRLC

etimologie: