3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

olecăire sf [At: NEAGOE, ÎNV. 309/21 / Pl: ~ri / E: olecăi] (Îvr) Văicăreală.

OLECĂIRE s. f. (ȚR) Tînguire, văicăreală. Cîte lacrămi și suspin și olecăiri ne vor împresura. NEAGOE. Etimologie: olecăi. Vezi și olecăi, olecăios, olecăit, olecăitură. Cf. goid, olecăit, olecăitură.

OLĂCĂÍ vb. IV v. olecăi.

OLECĂÍ, olécăi, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se văita, a se văicări, a se tângui. [Prez. ind. și: olecăiesc.Var.: olăcăí, olicăí vb. IV] – Din oleo.

OLECĂÍ, olécăi, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se văita, a se văicări, a se tângui. [Prez. ind. și: olecăiesc.Var.: olăcăí, olicăí vb. IV] – Din oleo.

OLICĂÍ vb. IV v. olecăi.

olecăi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 52r/5 / V: (reg) d~, olăc~, ~cui, (cscj) olicăia, olic~, olicări, oligăi, oligări, oric~, oricări / Pzi: ~esc / E: oleo] 1-2 vtr (Îrg) (A face pe cineva să se vaite sau) a se văita.

olecui v vz olecăi[1] modificată

  1. În original, tipărit greșit: vz olecui LauraGellner

OLICĂÍ, olicăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se văita, a se văicări, a se tîngui. Cînd tragi sorocoveții la musteață, de ce nu te olicăiești atîta? CREANGĂ, A. 17. – Variante: olăcăí (ȘEZ. XIII 1), olecăí (MAT. FOLK. 551) vb. IV.

OLECĂI vb. (Mold., ȚR, Trans. S) A se văita, a se văicări, a se tîngui. A: Iară voi veț văieta de durearea inemii voastre și de z(d)robi-tura sufletului vel olecăi-vă. DP, 23v. S-au mărsu amîndoi pre la țoti domnii... olecăindu-să. IT 1689, 120r; cf. DOSOFTEI, VS; NECULCE. B: Au mersu amîndoi pre la toți domnii și crai<i> elineșli, plîngînd cu amar și olecăindu-se. IT 1758, 127v. C: Iar într-o zi, supărîndu-l foarte tare, au început bătrînul a să olecăii și a zice dracului: " Pînă cînd nu mă lași în pace? LIM., 19r. Au mers amîndoi pre la toți craii și domnii elinești, plîngînc cu amar și olecăindu-să. IT 1767, 6v. Etimologie: oleo. Vezi și olecăios, olecăire, olecăit, olecăitură. Cf. b o c i, c î n t a, g l ă s i, r u g u c i 1.

olicăì v. Mold. a se văita; nu te mai olicăi atâta! CR. [Cf. bulg. OLELEČA (serb. LELEKATI), a se tângui].

olecăĭésc și olicăĭésc (mă) v. refl. (d. oleo, ca și sîrb. lelekati, d. lele, aoleŭ, și bg. olelikam, d. olelé). Mold. Vechĭ. Azĭ iron. Mă vait.

arată toate definițiile

Intrare: olecăire
olecăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olecăire
  • olecăirea
plural
  • olecăiri
  • olecăirile
genitiv-dativ singular
  • olecăiri
  • olecăirii
plural
  • olecăiri
  • olecăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: olecăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olecăi
  • olecăire
  • olecăit
  • olecăitu‑
  • olecăind
  • olecăindu‑
singular plural
  • olecăie
  • olecăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olecăi
(să)
  • olecăi
  • olecăiam
  • olecăii
  • olecăisem
a II-a (tu)
  • olecăi
(să)
  • olecăi
  • olecăiai
  • olecăiși
  • olecăiseși
a III-a (el, ea)
  • olecăie
(să)
  • olecăie
  • olecăia
  • olecăi
  • olecăise
plural I (noi)
  • olecăim
(să)
  • olecăim
  • olecăiam
  • olecăirăm
  • olecăiserăm
  • olecăisem
a II-a (voi)
  • olecăiți
(să)
  • olecăiți
  • olecăiați
  • olecăirăți
  • olecăiserăți
  • olecăiseți
a III-a (ei, ele)
  • olecăie
(să)
  • olecăie
  • olecăiau
  • olecăi
  • olecăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olecăi
  • olecăire
  • olecăit
  • olecăitu‑
  • olecăind
  • olecăindu‑
singular plural
  • olecăiește
  • olecăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olecăiesc
(să)
  • olecăiesc
  • olecăiam
  • olecăii
  • olecăisem
a II-a (tu)
  • olecăiești
(să)
  • olecăiești
  • olecăiai
  • olecăiși
  • olecăiseși
a III-a (el, ea)
  • olecăiește
(să)
  • olecăiască
  • olecăia
  • olecăi
  • olecăise
plural I (noi)
  • olecăim
(să)
  • olecăim
  • olecăiam
  • olecăirăm
  • olecăiserăm
  • olecăisem
a II-a (voi)
  • olecăiți
(să)
  • olecăiți
  • olecăiați
  • olecăirăți
  • olecăiserăți
  • olecăiseți
a III-a (ei, ele)
  • olecăiesc
(să)
  • olecăiască
  • olecăiau
  • olecăi
  • olecăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olăcăi
  • olăcăire
  • olăcăit
  • olăcăitu‑
  • olăcăind
  • olăcăindu‑
singular plural
  • olăcăie
  • olăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olăcăi
(să)
  • olăcăi
  • olăcăiam
  • olăcăii
  • olăcăisem
a II-a (tu)
  • olăcăi
(să)
  • olăcăi
  • olăcăiai
  • olăcăiși
  • olăcăiseși
a III-a (el, ea)
  • olăcăie
(să)
  • olăcăie
  • olăcăia
  • olăcăi
  • olăcăise
plural I (noi)
  • olăcăim
(să)
  • olăcăim
  • olăcăiam
  • olăcăirăm
  • olăcăiserăm
  • olăcăisem
a II-a (voi)
  • olăcăiți
(să)
  • olăcăiți
  • olăcăiați
  • olăcăirăți
  • olăcăiserăți
  • olăcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • olăcăie
(să)
  • olăcăie
  • olăcăiau
  • olăcăi
  • olăcăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olăcăi
  • olăcăire
  • olăcăit
  • olăcăitu‑
  • olăcăind
  • olăcăindu‑
singular plural
  • olăcăiește
  • olăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olăcăiesc
(să)
  • olăcăiesc
  • olăcăiam
  • olăcăii
  • olăcăisem
a II-a (tu)
  • olăcăiești
(să)
  • olăcăiești
  • olăcăiai
  • olăcăiși
  • olăcăiseși
a III-a (el, ea)
  • olăcăiește
(să)
  • olăcăiască
  • olăcăia
  • olăcăi
  • olăcăise
plural I (noi)
  • olăcăim
(să)
  • olăcăim
  • olăcăiam
  • olăcăirăm
  • olăcăiserăm
  • olăcăisem
a II-a (voi)
  • olăcăiți
(să)
  • olăcăiți
  • olăcăiați
  • olăcăirăți
  • olăcăiserăți
  • olăcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • olăcăiesc
(să)
  • olăcăiască
  • olăcăiau
  • olăcăi
  • olăcăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olicăi
  • olicăire
  • olicăit
  • olicăitu‑
  • olicăind
  • olicăindu‑
singular plural
  • olicăie
  • olicăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olicăi
(să)
  • olicăi
  • olicăiam
  • olicăii
  • olicăisem
a II-a (tu)
  • olicăi
(să)
  • olicăi
  • olicăiai
  • olicăiși
  • olicăiseși
a III-a (el, ea)
  • olicăie
(să)
  • olicăie
  • olicăia
  • olicăi
  • olicăise
plural I (noi)
  • olicăim
(să)
  • olicăim
  • olicăiam
  • olicăirăm
  • olicăiserăm
  • olicăisem
a II-a (voi)
  • olicăiți
(să)
  • olicăiți
  • olicăiați
  • olicăirăți
  • olicăiserăți
  • olicăiseți
a III-a (ei, ele)
  • olicăie
(să)
  • olicăie
  • olicăiau
  • olicăi
  • olicăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olicăi
  • olicăire
  • olicăit
  • olicăitu‑
  • olicăind
  • olicăindu‑
singular plural
  • olicăiește
  • olicăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olicăiesc
(să)
  • olicăiesc
  • olicăiam
  • olicăii
  • olicăisem
a II-a (tu)
  • olicăiești
(să)
  • olicăiești
  • olicăiai
  • olicăiși
  • olicăiseși
a III-a (el, ea)
  • olicăiește
(să)
  • olicăiască
  • olicăia
  • olicăi
  • olicăise
plural I (noi)
  • olicăim
(să)
  • olicăim
  • olicăiam
  • olicăirăm
  • olicăiserăm
  • olicăisem
a II-a (voi)
  • olicăiți
(să)
  • olicăiți
  • olicăiați
  • olicăirăți
  • olicăiserăți
  • olicăiseți
a III-a (ei, ele)
  • olicăiesc
(să)
  • olicăiască
  • olicăiau
  • olicăi
  • olicăiseră
Intrare: olicăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olicăi
  • olicăire
  • olicăit
  • olicăitu‑
  • olicăind
  • olicăindu‑
singular plural
  • olicăiește
  • olicăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olicăiesc
(să)
  • olicăiesc
  • olicăiam
  • olicăii
  • olicăisem
a II-a (tu)
  • olicăiești
(să)
  • olicăiești
  • olicăiai
  • olicăiși
  • olicăiseși
a III-a (el, ea)
  • olicăiește
(să)
  • olicăiască
  • olicăia
  • olicăi
  • olicăise
plural I (noi)
  • olicăim
(să)
  • olicăim
  • olicăiam
  • olicăirăm
  • olicăiserăm
  • olicăisem
a II-a (voi)
  • olicăiți
(să)
  • olicăiți
  • olicăiați
  • olicăirăți
  • olicăiserăți
  • olicăiseți
a III-a (ei, ele)
  • olicăiesc
(să)
  • olicăiască
  • olicăiau
  • olicăi
  • olicăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olăcăi
  • olăcăire
  • olăcăit
  • olăcăitu‑
  • olăcăind
  • olăcăindu‑
singular plural
  • olăcăiește
  • olăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olăcăiesc
(să)
  • olăcăiesc
  • olăcăiam
  • olăcăii
  • olăcăisem
a II-a (tu)
  • olăcăiești
(să)
  • olăcăiești
  • olăcăiai
  • olăcăiși
  • olăcăiseși
a III-a (el, ea)
  • olăcăiește
(să)
  • olăcăiască
  • olăcăia
  • olăcăi
  • olăcăise
plural I (noi)
  • olăcăim
(să)
  • olăcăim
  • olăcăiam
  • olăcăirăm
  • olăcăiserăm
  • olăcăisem
a II-a (voi)
  • olăcăiți
(să)
  • olăcăiți
  • olăcăiați
  • olăcăirăți
  • olăcăiserăți
  • olăcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • olăcăiesc
(să)
  • olăcăiască
  • olăcăiau
  • olăcăi
  • olăcăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olecăi
  • olecăire
  • olecăit
  • olecăitu‑
  • olecăind
  • olecăindu‑
singular plural
  • olecăiește
  • olecăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olecăiesc
(să)
  • olecăiesc
  • olecăiam
  • olecăii
  • olecăisem
a II-a (tu)
  • olecăiești
(să)
  • olecăiești
  • olecăiai
  • olecăiși
  • olecăiseși
a III-a (el, ea)
  • olecăiește
(să)
  • olecăiască
  • olecăia
  • olecăi
  • olecăise
plural I (noi)
  • olecăim
(să)
  • olecăim
  • olecăiam
  • olecăirăm
  • olecăiserăm
  • olecăisem
a II-a (voi)
  • olecăiți
(să)
  • olecăiți
  • olecăiați
  • olecăirăți
  • olecăiserăți
  • olecăiseți
a III-a (ei, ele)
  • olecăiesc
(să)
  • olecăiască
  • olecăiau
  • olecăi
  • olecăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

olecăire

olecăi olăcăi olicăi

etimologie:

  • oleo
    surse: DEX '09 DEX '98

olicăi olăcăi olecăi

etimologie: