11 definiții pentru boceală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOCEALĂ, boceli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) boci.Boci + suf. -eală.

bocea sf [At: ISPIRESCU, L. 388 / Pl: ~eli / E: boci + -eală] Văicăreală. corectat(ă)

bocea s.f. Plîns cu vaiete și strigăte; văicăreală. • pl. -eli. /boci + -eală.

BOCEALĂ, boceli, s. f. Faptul de a (se) boci.Boci + suf. -eală.

BOCEALĂ, boceli, s. f. Faptul de a se boci; tînguire, văicăreală. Văzînd însă, că cu boceala nu o scoate la nici un căpătii, se rușină singur de sine. ISPIRESCU, L. 388.

BOCEALĂ, boceli, s. f. Faptul de a (se) boci; tînguire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bocea (fam.) s. f., g.-d. art. bocelii; pl. boceli

bocea (fam.) s. f., g.-d. art. bocelii; pl. boceli

bocea s. f., g.-d. art. bocelii; pl. boceli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BOCEA s. bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (Ce e ~ asta?)

Intrare: boceală
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocea
  • boceala
plural
  • boceli
  • bocelile
genitiv-dativ singular
  • boceli
  • bocelii
plural
  • boceli
  • bocelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bocea, bocelisubstantiv feminin

  • 1. familiar Faptul de a (se) boci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Văzînd însă că cu boceala nu o scoate la nici un căpătîi, se rușină singur de sine. ISPIRESCU, L. 388. DLRLC
etimologie:
  • Boci + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.