11 definiții pentru lamentare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LAMENTÁRE, lamentări, s. f. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; tânguire, văicăreală, lamentație. – V. lamenta.

LAMENTÁRE, lamentări, s. f. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; tânguire, văicăreală, lamentație. – V. lamenta.

lamentare sf [At: ARISTIA, PLUT. 13/15 / Pl: ~tări / E: lamenta] 1 (Lpl) Strigăte însoțite de plânsete, care exprimă durerea, amărăciunea sau suferința, mai ales morală Si: lamentație (1), (liv) lament (1), lamento (2). 2 Plângere zgomotoasă și adesea exagerată Si: lamentație (2), jelire, tânguire, (liv) lamento (3). 3 Cerere insistentă de a se îndeplini o dorință, de a se face un serviciu, o favoare etc. Si: lamentație (3), rugăminte. 4 (Nob) Bocire a unui mort Si: lamentație (4). 5 (Cu sens atenuat) Cuvinte care exprimă nemulțumirea, necazul etc. Si: lamentație (5), (pop) văitătură.

LAMENTÁRE, lamentări, s. f. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; tînguire, văicăreală, lamentație. Și pe urmă rugăminți, lamentări, jurăminte, plecăciuni. BOGZA, A. Î. 530. Moartea lui timpurie la Palermo, în Sicilia, a fost, la noi, deseori prilej de lamentări lirice. SADOVEANU, E. 53.

LAMENTÁRE s.f. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; lamentație, jeluire. [< lamenta].

lamentare f. plângere cu gemete și strigăte.

*lamentațiúne f. (lat. lamentátio, -ónis). Vaĭet, jălire: lamentațiunile luĭ Ĭeremia. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lamentare s. f., g.-d. art. lamentării; pl. lamentări

lamentáre s. f., g.-d. art. lamentării; pl. lamentări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LAMENTARE s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentație, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (O ~ inutilă.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LAMENTARE. Subst. Lamentare, lamentație (rar), deplorație (rar); boceală, bocet, bocit, bocire, ieremiadă (livr.), jelanie, jelire, jelit, jeluială, jeluire, plîngere, plîns, plînset, plînsoare, tînguială, tînguire, tînguit, vaiet, văitare, văitătură, văicăreală (pop. și fam.), vaicăr (reg.), vaier, văierare (reg.), căinare. Bocitoare, jeluitoare, plîngătoare (reg.), prefice (rar). Adj. Bocitor, jelitor, jeluitor, plîngăcios, plîngăreț, plîngător, tînguitor, tînguios, văităreț (rar), văitător (rar). De plîns, lamentabil, deplorabil, jalnic. Vb. A se lamenta, a (se) boci, a se jeli, a se jelui, a se plînge, a se tîngui, a se văita, a se văicări (pop. și fam.), a se văiera (reg.), a se căina. A deplînge, a deplora (rar), a boci, a jeli, a plînge, a tîngui, a văita, a căina. V. durere, milă, plîns, regret, tristețe.

Intrare: lamentare
lamentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lamentare
  • lamentarea
plural
  • lamentări
  • lamentările
genitiv-dativ singular
  • lamentări
  • lamentării
plural
  • lamentări
  • lamentărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lamentare, lamentărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Și pe urmă rugăminți, lamentări, jurăminte, plecăciuni. BOGZA, A. Î. 530. DLRLC
    • format_quote Moartea lui timpurie la Palermo, în Sicilia, a fost, la noi, deseori prilej de lamentări lirice. SADOVEANU, E. 53. DLRLC
etimologie:
  • vezi lamenta DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.