7 definiții pentru jelit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JELÍT1 s. n. Faptul de a (se) jeli.V. jeli.

JELÍT1 s. n. Faptul de a (se) jeli.V. jeli.

jelit1 sn [At: ȘEZ. IX, 6 / V: jăl~ / Pl: ~uri / E: jeli] 1 Jelire (1). 2 Tânguire. 3 Doliu. 4-5 Jelire (4-5). 6 Regret. 7 Jelire (7). 8 (Îlav) De ~ Vrednic de compătimire.

JELÍT1 s. n. (Popular) Faptul de a (se) jeli; jelire. De-atunci ar fi rămas și jelitul la morți. ȘEZ. IX 6.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JELIT s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jeluire, lamentare, lamentație, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire.

Intrare: jelit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jelit
  • jelitul
  • jelitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • jelit
  • jelitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jelit (s.n.)

etimologie:

  • vezi jeli
    surse: DEX '09 DEX '98