10 definiții pentru jeluire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JELUÍRE, jeluiri, s. f. Acțiunea de a (se) jelui și rezultatul ei; plângere, tânguire, jeluială. ♦ (Concr.) Reclamație, jalbă. – V. jelui.

JELUÍRE, jeluiri, s. f. Acțiunea de a (se) jelui și rezultatul ei; plângere, tânguire, jeluială. ♦ (Concr.) Reclamație, jalbă. – V. jelui.

jeluire sf [At: DRĂGHICI, R. 280 / V: jăl~ / Pl: ~ri / E: jelui] 1 (Înv) Întristare. 2 (Mol; înv) Scârbire. 3 Compătimire. 4 Bocire. 5 Regret. 6 Tânguire. 7 Doliu. 8 Plângere de un neajuns, o supărare etc. Si: jeluială (8), jeluit1 (8). 9 (Înv) Adresare a unei plângeri (unei autorități) Si: jeluială (9), jeluit1 (9). 10 (Înv) Reclamație. 11 (Îvp) Dorință. 12 (Îvp) Dor. 13 (Îvp) Poftă.

JELUÍRE, jeluiri, s. f. Acțiunea de a (se) jelui și rezultatul ei; tînguire, vaiet, plîngere. Eu nu mai am fecior... spuse Vasile Crîngașu ca o jeluire. Fecior am avut... nu-l mai am. CAMILAR, TEM. 191. Veniți toți de ascultați... amară jeluire. ȘEZ. VIII 41.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jeluire s. f., g.-d. art. jeluirii; pl. jeluiri

jeluíre s. f., g.-d. art. jeluírii; pl. jeluíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JELUÍRE s. v. bocire, jelire, plângere, plâns.

JELUIRE s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, lamentare, lamentație, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și depr.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire.

jeluire s. v. BOCIRE. JELIRE. PLÎNGERE. PLÎNS.

Intrare: jeluire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeluire
  • jeluirea
plural
  • jeluiri
  • jeluirile
genitiv-dativ singular
  • jeluiri
  • jeluirii
plural
  • jeluiri
  • jeluirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăluire
  • jăluirea
plural
  • jăluiri
  • jăluirile
genitiv-dativ singular
  • jăluiri
  • jăluirii
plural
  • jăluiri
  • jăluirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jeluire, jeluirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi jelui DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.