Definiția cu ID-ul 1378276:
Tezaur
OLECĂIRE s. f. (Învechit, rar) Faptul de a se olecăi; văicăreală, tînguire. Cîte lacrămi și suspini și olecăiri ne vor împresura. neagoe, înv. 309/21. – PI.: olecăiri. – v. olecăi.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Ilie Stefanut Cosmin
- acțiuni