21 de definiții pentru olecăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OLECĂI, olecăi, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se văita, a se văicări, a se tângui. [Prez. ind. și: olecăiesc.Var.: olăcăi, olicăi vb. IV] – Din oleo.

OLECĂI, olecăi, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se văita, a se văicări, a se tângui. [Prez. ind. și: olecăiesc.Var.: olăcăi, olicăi vb. IV] – Din oleo.

olecăi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 52r/5 / V: (reg) d~, olăc~, ~cui, (cscj) olicăia, olic~, olicări, oligăi, oligări, oric~, oricări / Pzi: ~esc / E: oleo] 1-2 vtr (Îrg) (A face pe cineva să se vaite sau) a se văita.

OLECĂI vb. (Mold., ȚR, Trans. S) A se văita, a se văicări, a se tîngui. A: Iară voi veț văieta de durearea inemii voastre și de z(d)robi-tura sufletului vel olecăi-vă. DP, 23v. S-au mărsu amîndoi pre la țoti domnii... olecăindu-să. IT 1689, 120r; cf. DOSOFTEI, VS; NECULCE. B: Au mersu amîndoi pre la toți domnii și crai<i> elineșli, plîngînd cu amar și olecăindu-se. IT 1758, 127v. C: Iar într-o zi, supărîndu-l foarte tare, au început bătrînul a să olecăii și a zice dracului: " Pînă cînd nu mă lași în pace? LIM., 19r. Au mers amîndoi pre la toți craii și domnii elinești, plîngînc cu amar și olecăindu-să. IT 1767, 6v. Etimologie: oleo. Vezi și olecăios, olecăire, olecăit, olecăitură. Cf. b o c i, c î n t a, g l ă s i, r u g u c i 1.

OLĂCĂI vb. IV v. olecăi.

OLICĂI vb. IV v. olecăi.

olecui v vz olecăi[1] modificată

  1. În original, tipărit greșit: vz olecui LauraGellner

olecăĭésc și olicăĭésc (mă) v. refl. (d. oleo, ca și sîrb. lelekati, d. lele, aoleŭ, și bg. olelikam, d. olelé). Mold. Vechĭ. Azĭ iron. Mă vait.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

olecăi (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă olecăi/mă olecăiesc, 3 sg. se olecăie/se olecăiește, imperf. 1 sg. mă olecăiam; conj. prez. 1 sg. să mă olecăi/să mă olecăiesc, 3 să se olecăie/să se olecăiască; imper. 2 sg. afirm. olecăie-te/olecăiește-te; ger. olecăindu-mă

!olecăi (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se olecăie/se olecăiește, imperf. 3 sg. se olecăia; conj. prez. 3 să se olecăie/să se olecăiască

olecăi vb., ind. prez. 1 sg. și pl. olecăiesc, 3 sg. olecăie / olecăiește, imperf. 3 sg. olecăia; conj. prez. 3 sg. și pl. olecăiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OLECĂI vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.

olecăi vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.

Intrare: olecăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olecăi
  • olecăire
  • olecăit
  • olecăitu‑
  • olecăind
  • olecăindu‑
singular plural
  • olecăie
  • olecăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olecăi
(să)
  • olecăi
  • olecăiam
  • olecăii
  • olecăisem
a II-a (tu)
  • olecăi
(să)
  • olecăi
  • olecăiai
  • olecăiși
  • olecăiseși
a III-a (el, ea)
  • olecăie
(să)
  • olecăie
  • olecăia
  • olecăi
  • olecăise
plural I (noi)
  • olecăim
(să)
  • olecăim
  • olecăiam
  • olecăirăm
  • olecăiserăm
  • olecăisem
a II-a (voi)
  • olecăiți
(să)
  • olecăiți
  • olecăiați
  • olecăirăți
  • olecăiserăți
  • olecăiseți
a III-a (ei, ele)
  • olecăie
(să)
  • olecăie
  • olecăiau
  • olecăi
  • olecăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olecăi
  • olecăire
  • olecăit
  • olecăitu‑
  • olecăind
  • olecăindu‑
singular plural
  • olecăiește
  • olecăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olecăiesc
(să)
  • olecăiesc
  • olecăiam
  • olecăii
  • olecăisem
a II-a (tu)
  • olecăiești
(să)
  • olecăiești
  • olecăiai
  • olecăiși
  • olecăiseși
a III-a (el, ea)
  • olecăiește
(să)
  • olecăiască
  • olecăia
  • olecăi
  • olecăise
plural I (noi)
  • olecăim
(să)
  • olecăim
  • olecăiam
  • olecăirăm
  • olecăiserăm
  • olecăisem
a II-a (voi)
  • olecăiți
(să)
  • olecăiți
  • olecăiați
  • olecăirăți
  • olecăiserăți
  • olecăiseți
a III-a (ei, ele)
  • olecăiesc
(să)
  • olecăiască
  • olecăiau
  • olecăi
  • olecăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olăcăi
  • olăcăire
  • olăcăit
  • olăcăitu‑
  • olăcăind
  • olăcăindu‑
singular plural
  • olăcăie
  • olăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olăcăi
(să)
  • olăcăi
  • olăcăiam
  • olăcăii
  • olăcăisem
a II-a (tu)
  • olăcăi
(să)
  • olăcăi
  • olăcăiai
  • olăcăiși
  • olăcăiseși
a III-a (el, ea)
  • olăcăie
(să)
  • olăcăie
  • olăcăia
  • olăcăi
  • olăcăise
plural I (noi)
  • olăcăim
(să)
  • olăcăim
  • olăcăiam
  • olăcăirăm
  • olăcăiserăm
  • olăcăisem
a II-a (voi)
  • olăcăiți
(să)
  • olăcăiți
  • olăcăiați
  • olăcăirăți
  • olăcăiserăți
  • olăcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • olăcăie
(să)
  • olăcăie
  • olăcăiau
  • olăcăi
  • olăcăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olăcăi
  • olăcăire
  • olăcăit
  • olăcăitu‑
  • olăcăind
  • olăcăindu‑
singular plural
  • olăcăiește
  • olăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olăcăiesc
(să)
  • olăcăiesc
  • olăcăiam
  • olăcăii
  • olăcăisem
a II-a (tu)
  • olăcăiești
(să)
  • olăcăiești
  • olăcăiai
  • olăcăiși
  • olăcăiseși
a III-a (el, ea)
  • olăcăiește
(să)
  • olăcăiască
  • olăcăia
  • olăcăi
  • olăcăise
plural I (noi)
  • olăcăim
(să)
  • olăcăim
  • olăcăiam
  • olăcăirăm
  • olăcăiserăm
  • olăcăisem
a II-a (voi)
  • olăcăiți
(să)
  • olăcăiți
  • olăcăiați
  • olăcăirăți
  • olăcăiserăți
  • olăcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • olăcăiesc
(să)
  • olăcăiască
  • olăcăiau
  • olăcăi
  • olăcăiseră
oricări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oricăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oligări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oligăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olicări
  • olicărire
  • olicărit
  • olicăritu‑
  • olicărind
  • olicărindu‑
singular plural
  • olicărește
  • olicăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olicăresc
(să)
  • olicăresc
  • olicăream
  • olicării
  • olicărisem
a II-a (tu)
  • olicărești
(să)
  • olicărești
  • olicăreai
  • olicăriși
  • olicăriseși
a III-a (el, ea)
  • olicărește
(să)
  • olicărească
  • olicărea
  • olicări
  • olicărise
plural I (noi)
  • olicărim
(să)
  • olicărim
  • olicăream
  • olicărirăm
  • olicăriserăm
  • olicărisem
a II-a (voi)
  • olicăriți
(să)
  • olicăriți
  • olicăreați
  • olicărirăți
  • olicăriserăți
  • olicăriseți
a III-a (ei, ele)
  • olicăresc
(să)
  • olicărească
  • olicăreau
  • olicări
  • olicăriseră
olicăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
olecui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olicăi
  • olicăire
  • olicăit
  • olicăitu‑
  • olicăind
  • olicăindu‑
singular plural
  • olicăie
  • olicăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olicăi
(să)
  • olicăi
  • olicăiam
  • olicăii
  • olicăisem
a II-a (tu)
  • olicăi
(să)
  • olicăi
  • olicăiai
  • olicăiși
  • olicăiseși
a III-a (el, ea)
  • olicăie
(să)
  • olicăie
  • olicăia
  • olicăi
  • olicăise
plural I (noi)
  • olicăim
(să)
  • olicăim
  • olicăiam
  • olicăirăm
  • olicăiserăm
  • olicăisem
a II-a (voi)
  • olicăiți
(să)
  • olicăiți
  • olicăiați
  • olicăirăți
  • olicăiserăți
  • olicăiseți
a III-a (ei, ele)
  • olicăie
(să)
  • olicăie
  • olicăiau
  • olicăi
  • olicăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olicăi
  • olicăire
  • olicăit
  • olicăitu‑
  • olicăind
  • olicăindu‑
singular plural
  • olicăiește
  • olicăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olicăiesc
(să)
  • olicăiesc
  • olicăiam
  • olicăii
  • olicăisem
a II-a (tu)
  • olicăiești
(să)
  • olicăiești
  • olicăiai
  • olicăiși
  • olicăiseși
a III-a (el, ea)
  • olicăiește
(să)
  • olicăiască
  • olicăia
  • olicăi
  • olicăise
plural I (noi)
  • olicăim
(să)
  • olicăim
  • olicăiam
  • olicăirăm
  • olicăiserăm
  • olicăisem
a II-a (voi)
  • olicăiți
(să)
  • olicăiți
  • olicăiați
  • olicăirăți
  • olicăiserăți
  • olicăiseți
a III-a (ei, ele)
  • olicăiesc
(să)
  • olicăiască
  • olicăiau
  • olicăi
  • olicăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

olecăi, olecăi / olecăi, olecăiescverb

etimologie:
  • oleo DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.