NIMÍC, (I) pron. neg., adv., (II) nimicuri, s. n. I. 1. Pron. neg. (Indică inexistența unui lucru, a unui fapt etc.) Niciun lucru; spec. niciun cuvânt, niciun sunet, niciun zgomot; niciun lucru rău, defavorabil, primejdios. ♦ Loc. adj. De nimic = a) care este fără nicio valoare, fără importanță, mărunt; b) (despre oameni) lipsit de orice merit; lipsit de caracter; ticălos, necinstit. ◊ Loc. adv. Pe nimic = (aproape) gratuit, degeaba. Întru (sau cu) nimic = în niciun fel, deloc. 2. Adv. (Înv. și pop.) Defel, deloc, nicidecum; câtuși de puțin, în niciun fel. A Expr. A nu avea nimic a face = a nu avea nicio legătură (imul cu altul). II. S. n. 1. (Adesea la pl.) Lucru, ființă, faptă sau vorbă fără valoare; fleac. ◊ Loc. adv. (Reg.) Pe o nimică pe ceas = într-o clipă, repede. ◊ Expr. O nimica toată = ceva de foarte mică importanță sau valoare,fără nicio însemnătate. 4- Fig. Lipsă de merit; nimicnicie, zădărnicie. 2. Fig. (Mai ales art.) Neant, neființă; haos. [Var.: nimíca, (reg.) nimícă, nemíca, nemícă pron. neg., adv., s. f.] – Lat. nemica.

nimic [At: COD. VOR. 110/23 / V: (îrg) mic, mica, nem~, nemica, nemică, ~ă, nica, nică / Pl: ~uri / E: ml ne mica] 1 av (Îvp; îcn) În nici un fel Si: deloc, (reg) neam (52). 2 av (Îvp) Câtuși de puțin. 3 av (Îe) A nu avea ~ a face A nu avea nici o legătură cu ceva. 4 png (Îcn; înv, și fără altă negație) Nici un lucru Si: (rar) nicicât (5). 5 png Nici un cuvânt. 6 png Nici un sunet. 7 png Nici un zgomot. 8 png (Spc) Nici un lucru rău, primejdios, defavorabil. 9 png (Îla) De (sau, înv, întru) ~ Care este fără nici o valoare, fără importanță Si: mărunt. 10 png (D. oameni; îal) Lipsit de orice merit. 11 png (D. oameni; îal) Lipsit de caracter . 12 png (Înv; îla) Drept ~ă Care nu trebuie luat în seamă. 13 png (Îlav) Cu (sau, înv, întru) ~ sau (înv) de ~ă În nici un fel. 14 png (Îlav) Pe ~ Fără contravaloarea corespunzătoare. 15-16 png (Îal) (Aproape) gratuit. 17 png (Îcr mai mult decât; îlav) Alt(a) ~(ă) sau ~(ă) alt(a) Nici un alt lucru. 18 sn (Șlp) Lucru, fapt, vorbă sau ființă fără valoare, fără importanță Si: fleac. 19 sn (Reg; îlav) Pe (o) ~ă pe ceas (sau într-o oră) Într-o clipă Si: repede. 20 sn (Îs) ~a toată Ceva de foarte mică importanță sau valoare. 21 sn Deșertăciune. 22 sn (art) Neființă (2). 23 sn (art) Haos. 24 sn (Mat; îvr) Zero. corectată

NIMÍC, (I) pron. neg., adv., (II) nimicuri, s. n. I. 1. Pron. neg. Nici un lucru; spec. nici un cuvânt, nici un sunet, nici un zgomot; nici un lucru rău, defavorabil, primejdios. ◊ Loc. adj. De nimic = a) care este fără nici o valoare, fără importanță, mărunt; b) (despre oameni) lipsit de orice merit; lipsit de caracter; ticălos, necinstit. ◊ Loc. adv. Pe nimic = (aproape) gratuit, degeaba. Întru (sau cu) nimic = în nici un fel, deloc. 2. Adv. (Înv. și pop.) Defel, deloc, nicidecum; câtuși de puțin, în nici un fel. ◊ Expr. A nu avea nimic a face = a nu avea nici o legătură (unul cu altul). II. S. n. 1. (Adesea la pl.) Lucru, ființă, faptă sau vorbă fără valoare; fleac. ◊ Loc. adv. (Reg.) Pe o nimică pe ceas = într-o clipă, repede. ◊ Expr. O nimica toată = ceva de foarte mică importanță sau valoare, fără nici o însemnătate. ♦ Fig. Lipsă de merit; nimicnicie, zădărnicie. 2. Fig. (Mai ales art.) Neant, neființă; haos. [Var.: nimíca, (reg.) nimícă, nemíca, nemícă pron. neg., adv., s. f.] – Lat. nemica.

NIMÍC ¹ pron. neg. (Și în forma nimica) 1. Nici un lucru. Grigore Iuga îl privi o clipă și nu răspunse nimic. REBREANU, R. I 43. Ce era boierul de sfat, Cosma Șerpe? Nimic. Un răzăș. DELAVRANCEA, A. 103. Căci nimic nu se întîmplă în întinderea pustie. EMINESCU, O. I 133. ◊ Loc. adv. Pe nimic = aproape gratuit, fără o contravaloare corespunzătoare. Întru (sau cu) nimic = în nici un fel, de fel, de loc. Cei doi trecători din Piscul Voivodesei nu se deosebeau întru nimic de ceilalți. C. PETRESCU, A. 322. ◊ Loc. adj. De nimic = fără valoare, fără importanță, mărunt; (despre oameni) lipsit de merite, șters, netrebnic. Aceasta nu-l împiedică să aibă admirație pentru un om de nimic. C. PETRESCU, C. V. 174. Adesea, lucruri de nimic îl impresionau puternic. VLAHUȚĂ, O. A. 316. Uscățiv așa cum este, gîrbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic. EMINESCU, O. I 132. 2. (Adverbial, învechit și regional) De fel, de loc, nicidecum. Nu le păsa nimic de focul zmeoaicei. ISPIRESCU, L. 26. Nu-ți fie frică nimic. GORJAN, H. I 22. – Variante: nimíca, nimícă (C. PETRESCU, Î. II 141, COȘBUC, P. II 158, EMINESCU, O. I 38), (învechit) nemíc (CREANGĂ, A. 16), nemícă (PĂUN-PINCIO, P. 49, GOROVEI, C. 164) pron. neg.

NIMÍC ², nimicuri, s. n. 1. (Mai ales la pl.) Lucru sau vorbă fără valoare, fără importanță, de puțină valoare, neînsemnat; fleac, bagatelă. Le împărțea bomboane, gravuri, cutii, creioane colorate și tot ce avea acolo; tot tezaurul ei de nimicuri scumpe. VLAHUȚĂ, O. A. III 37. Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri, Redeșteptînd în față-mi trecutele nimicuri. EMINESCU, O. I 107. Neguțitorii îți vînd feluri de scumpe nimicuri. NEGRUZZI, S. I 326. 2. Fig. (De obicei în forma articulată) Neant. Se poate ca bolta de sus să se spargă, Să cadă nimicul cu noaptea lui largă. EMINESCU, O. I 38. ♦ Lipsă de merit, nimicnicie. Generații întregi... vor fi umplut cu nimicul lor o vreme, și o bucată din care să scoți un alt Eminescu nu se va mai găsi poate. CARAGIALE, O. III 235.

NIMÍC¹ adv. Nici câtuși de puțin; deloc. [Var. nimica] /<lat. nemica

NIMÍC³ nimícuri n. 1) mai ales la pl. Lucru sau vorbă lipsite de importanță; fleac; bagatelă. ◊ (O) nimica toată a) ceva fără nici o însemnătate; b) cantitate neînsemnată. 2) Lipsă de însemnătate; nimicnicie. 3) fig. mai ales art. Lipsă de existență; neființă; inexistență; neant. * Din nimic, tot nimic neavând mijloace, nu poți realiza ceva. [Var. nimica] /<lat. nemica

NIMÍC² pron. neg. Nici un lucru; de nici un fel. ~ bun. ◊ Mai ~ aproape deloc; foarte puțin. De ~ lipsit de valoare sau de importanță; mărunt; neînsemnat. Pe ~ pe un preț foarte redus; aproape degeaba. Pentru ~ în lume în nici un caz. [Var. nimica] /<lat. nemica

nimic n. 1. niciun lucru: nimic nou; 2. lucru de foarte puțină valoare: mai nimic; de nimic, mișel, păcătos: om de nimic; 3. pl. fleacuri: se gândește la nimicuri. [Tras din nimica]. ║ adv. nu știe nimic.

nimíc, -íca și (rar) -ícă adv. (vrom. nemică, d. lat. ne mica [ne mica quidem] saŭ nec mica, nicĭ o fărmătură; it. pv. sp. miga, fr. mie. V. mică 2, denemic). Nicĭ un lucru saŭ nicĭ un lucru din cele căutate: în ladă nu era nimic, nimic alta (saŭ alta nimic) de cît un franc. Om de nimic, mișel, păcătos. Maĭ nimica, aproape nimica (v. mir 1). A nu fi bun de nimica, a nu avea nicĭ o valoare. A da, a vinde, a cumpăra pe nimica (orĭ pe lucru de nimica), a da, a vinde, a cumpăra pe preț prost orĭ bun. S.n., pl. urĭ. Fleac: a asculta toate nimicurile. S.f. sing. Lucru neînsemnat, fleac: toată afacerea se reduce la o nimica toată. V. neant.

înimic, ~ă smf, a vz inamic

nemic png, sn vz nimic

nemica png vz nimic

nemică png vz nimic

nic av, png, s vz nimic

nică¹ av, png, s vz nimic