NIMIC, (I) pron. neg., adv., (II) nimicuri, s. n. I. 1. Pron. neg. (Indică inexistența unui lucru, a unui fapt etc.) Niciun lucru; spec. niciun cuvânt, niciun sunet, niciun zgomot; niciun lucru rău, defavorabil, primejdios. ♦ Loc. adj. De nimic = a) care este fără nicio valoare, fără importanță, mărunt; b) (despre oameni) lipsit de orice merit; lipsit de caracter; ticălos, necinstit. ◊ Loc. adv. Pe nimic = (aproape) gratuit, degeaba. Întru (sau cu) nimic = în niciun fel, deloc. 2. Adv. (Înv. și pop.) Defel, deloc, nicidecum; câtuși de puțin, în niciun fel. A Expr. A nu avea nimic a face = a nu avea nicio legătură (imul cu altul). II. S. n. 1. (Adesea la pl.) Lucru, ființă, faptă sau vorbă fără valoare; fleac. ◊ Loc. adv. (Reg.) Pe o nimică pe ceas = într-o clipă, repede. ◊ Expr. O nimica toată = ceva de foarte mică importanță sau valoare,fără nicio însemnătate. 4- Fig. Lipsă de merit; nimicnicie, zădărnicie. 2. Fig. (Mai ales art.) Neant, neființă; haos. [Var.: nimica, (reg.) nimică, nemica, nemică pron. neg., adv., s. f.] – Lat. nemica.

nimic [At: COD. VOR. 110/23 / V: (îrg) mic, mica, nem~, nemica, nemică, ~ă, nica, nică / Pl: ~uri / E: ml ne mica] 1 av (Îvp; îcn) În nici un fel Si: deloc, (reg) neam (52). 2 av (Îvp) Câtuși de puțin. 3 av (Îe) A nu avea ~ a face A nu avea nici o legătură cu ceva. 4 png (Îcn; înv, și fără altă negație) Nici un lucru Si: (rar) nicicât (5). 5 png Nici un cuvânt. 6 png Nici un sunet. 7 png Nici un zgomot. 8 png (Spc) Nici un lucru rău, primejdios, defavorabil. 9 png (Îla) De (sau, înv, întru) ~ Care este fără nici o valoare, fără importanță Si: mărunt. 10 png (D. oameni; îal) Lipsit de orice merit. 11 png (D. oameni; îal) Lipsit de caracter . 12 png (Înv; îla) Drept ~ă Care nu trebuie luat în seamă. 13 png (Îlav) Cu (sau, înv, întru) ~ sau (înv) de ~ă În nici un fel. 14 png (Îlav) Pe ~ Fără contravaloarea corespunzătoare. 15-16 png (Îal) (Aproape) gratuit. 17 png (Îcr mai mult decât; îlav) Alt(a) ~(ă) sau ~(ă) alt(a) Nici un alt lucru. 18 sn (Șlp) Lucru, fapt, vorbă sau ființă fără valoare, fără importanță Si: fleac. 19 sn (Reg; îlav) Pe (o) ~ă pe ceas (sau într-o oră) Într-o clipă Si: repede. 20 sn (Îs) ~a toată Ceva de foarte mică importanță sau valoare. 21 sn Deșertăciune. 22 sn (art) Neființă (2). 23 sn (art) Haos. 24 sn (Mat; îvr) Zero. corectat(ă)

NIMIC, (I) pron. neg., adv., (II) nimicuri, s. n. I. 1. Pron. neg. Nici un lucru; spec. nici un cuvânt, nici un sunet, nici un zgomot; nici un lucru rău, defavorabil, primejdios. ◊ Loc. adj. De nimic = a) care este fără nici o valoare, fără importanță, mărunt; b) (despre oameni) lipsit de orice merit; lipsit de caracter; ticălos, necinstit. ◊ Loc. adv. Pe nimic = (aproape) gratuit, degeaba. Întru (sau cu) nimic = în nici un fel, deloc. 2. Adv. (Înv. și pop.) Defel, deloc, nicidecum; câtuși de puțin, în nici un fel. ◊ Expr. A nu avea nimic a face = a nu avea nici o legătură (unul cu altul). II. S. n. 1. (Adesea la pl.) Lucru, ființă, faptă sau vorbă fără valoare; fleac. ◊ Loc. adv. (Reg.) Pe o nimică pe ceas = într-o clipă, repede. ◊ Expr. O nimica toată = ceva de foarte mică importanță sau valoare, fără nici o însemnătate. ♦ Fig. Lipsă de merit; nimicnicie, zădărnicie. 2. Fig. (Mai ales art.) Neant, neființă; haos. [Var.: nimica, (reg.) nimică, nemica, nemică pron. neg., adv., s. f.] – Lat. nemica.

NIMIC ¹ pron. neg. (Și în forma nimica) 1. Nici un lucru. Grigore Iuga îl privi o clipă și nu răspunse nimic. REBREANU, R. I 43. Ce era boierul de sfat, Cosma Șerpe? Nimic. Un răzăș. DELAVRANCEA, A. 103. Căci nimic nu se întîmplă în întinderea pustie. EMINESCU, O. I 133. ◊ Loc. adv. Pe nimic = aproape gratuit, fără o contravaloare corespunzătoare. Întru (sau cu) nimic = în nici un fel, de fel, de loc. Cei doi trecători din Piscul Voivodesei nu se deosebeau întru nimic de ceilalți. C. PETRESCU, A. 322. ◊ Loc. adj. De nimic = fără valoare, fără importanță, mărunt; (despre oameni) lipsit de merite, șters, netrebnic. Aceasta nu-l împiedică să aibă admirație pentru un om de nimic. C. PETRESCU, C. V. 174. Adesea, lucruri de nimic îl impresionau puternic. VLAHUȚĂ, O. A. 316. Uscățiv așa cum este, gîrbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic. EMINESCU, O. I 132. 2. (Adverbial, învechit și regional) De fel, de loc, nicidecum. Nu le păsa nimic de focul zmeoaicei. ISPIRESCU, L. 26. Nu-ți fie frică nimic. GORJAN, H. I 22. – Variante: nimica, nimică (C. PETRESCU, Î. II 141, COȘBUC, P. II 158, EMINESCU, O. I 38), (învechit) nemic (CREANGĂ, A. 16), nemică (PĂUN-PINCIO, P. 49, GOROVEI, C. 164) pron. neg.

NIMIC ², nimicuri, s. n. 1. (Mai ales la pl.) Lucru sau vorbă fără valoare, fără importanță, de puțină valoare, neînsemnat; fleac, bagatelă. Le împărțea bomboane, gravuri, cutii, creioane colorate și tot ce avea acolo; tot tezaurul ei de nimicuri scumpe. VLAHUȚĂ, O. AL. II 37. Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri, Redeșteptînd în față-mi trecutele nimicuri. EMINESCU, O. I 107. Neguțitorii îți vînd feluri de scumpe nimicuri. NEGRUZZI, S. I 326. 2. Fig. (De obicei în forma articulată) Neant. Se poate ca bolta de sus să se spargă, Să cadă nimicul cu noaptea lui largă. EMINESCU, O. I 38. ♦ Lipsă de merit, nimicnicie. Generații întregi... vor fi umplut cu nimicul lor o vreme, și o bucată din care să scoți un alt Eminescu nu se va mai găsi poate. CARAGIALE, O. III 235.

NIMIC² pron. neg. Nici un lucru; de nici un fel. ~ bun. ◊ Mai ~ aproape deloc; foarte puțin. De ~ lipsit de valoare sau de importanță; mărunt; neînsemnat. Pe ~ pe un preț foarte redus; aproape degeaba. Pentru ~ în lume în nici un caz. [Var. nimica] /<lat. nemica

NIMIC³ nimicuri n. 1) mai ales la pl. Lucru sau vorbă lipsite de importanță; fleac; bagatelă. ◊ (O) nimica toată a) ceva fără nici o însemnătate; b) cantitate neînsemnată. 2) Lipsă de însemnătate; nimicnicie. 3) fig. mai ales art. Lipsă de existență; neființă; inexistență; neant. * Din nimic, tot nimic neavând mijloace, nu poți realiza ceva. [Var. nimica] /<lat. nemica

NIMIC¹ adv. Nici câtuși de puțin; deloc. [Var. nimica] /<lat. nemica

nimic n. 1. niciun lucru: nimic nou; 2. lucru de foarte puțină valoare: mai nimic; de nimic, mișel, păcătos: om de nimic; 3. pl. fleacuri: se gândește la nimicuri. [Tras din nimica]. ║ adv. nu știe nimic.

nimíc, -íca și (rar) -ícă adv. (vrom. nemică, d. lat. ne mica [ne mica quidem] saŭ nec mica, nicĭ o fărmătură; it. pv. sp. miga, fr. mie. V. mică 2, denemic). Nicĭ un lucru saŭ nicĭ un lucru din cele căutate: în ladă nu era nimic, nimic alta (saŭ alta nimic) de cît un franc. Om de nimic, mișel, păcătos. Maĭ nimica, aproape nimica (v. mir 1). A nu fi bun de nimica, a nu avea nicĭ o valoare. A da, a vinde, a cumpăra pe nimica (orĭ pe lucru de nimica), a da, a vinde, a cumpăra pe preț prost orĭ bun. S.n., pl. urĭ. Fleac: a asculta toate nimicurile. S.f. sing. Lucru neînsemnat, fleac: toată afacerea se reduce la o nimica toată. V. neant.

INAMIC, -Ă, inamici, -ce, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Statul beligerant adversar în caz de război; p. ext. forțele armate și cetățenii acestui stat. ♦ Dușman în viața de fiecare zi. 2. Adj. Care aparține statului beligerant adversar sau cetățenilor săi. ♦ Dușmănos, ostil. [Var.: (înv.) inimic, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. inimicus (după amic).

INIMIC, -Ă adj., s. m. și f. v. inamic.

inamic, ~ă [At: ȘINCAI, HR. III, 243/12 / V: inem~, inim~, înim~, nemic / Pl: ~ici, ~ice / E: lat inimicus] 1-2 smf, a Dușman (1-2). 3-4 av, a (În mod) dușmănos. corectat(ă)

înimic, ~ă smf, a vz inamic

nemic png, sn vz nimic

nemica png vz nimic

nemică png vz nimic

nic av, png, s vz nimic

nică¹ av, png, s vz nimic

nimica¹ av, png, sn vz nimic

nimica² vt [At: ALR II, 4084/95 / V: ~mnica / Pzi: nimic / E: nimic] (Reg) A tăia mărunt Si: a toca.

nimică av, png, sn vz nimic

nimnica v vz nimica²

DE NIHILO NIHIL (lat.) = Din nimic, nimic. Formula prin care Lucrețiu (De rerum natura) arăta că toate ființele se nasc.

NIHIL SINE DEO (lat.) = Nimic fără Dumnezeu. Deviza de pe stema României.

NIL NOVI SUB SOLE (lat. ) = Nu e nimic nou sub soare.

POST MORTEM, NIHIL (lat.) = După moarte, nimic.

INAMIC, -Ă, inamici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. Dușman, vrăjmaș (în război, în viața de fiecare zi etc.). 2. Adj. Dușmănos, ostil. [Var.: (înv.) inimic, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. inimicus (după amic).

INIMIC, -Ă, adj., s. m. și f. v. inamic.

INAMIC¹, -Ă, inamici, -e, adj. 1. Care aparține dușmanului; dușman. Țară inamică. Armate inamice. 2. (Și în forma învechită inimic) Dușmănos, ostil. Admiră această inimă țesută din atîtea fibre inimice. GALACTION, O. I 347. Măști rîzînde puse bine pe-un caracter inimic. EMINESCU, O. I 35. – Variantă: (învechit) inimic, -ă adj.

INIMIC, -Ă adj. v. inamic.

NEMIC pron. neg. v. nimic¹.

NEMICĂ pron. neg. v. nimic¹.

NIMICA ¹ pron. neg. v. nimic¹.

NIMICA² s. f. sg. (Și în forma nimică) Lucru sau vorbă fără valoare; bagatelă, nimic² (1). I-a dat o nimica. ◊ Expr. Nimica toată = ceva de mică importanță, fără nici o însemnătate. În primăvară se certară dintr-o nimica toată. DUMITRIU, P. F. 55. Lucra toată săptămîna ca un bărbat, pentru nimica toată. CREANGĂ, A. 26. Nimica de vreme = timp foarte scurt, v. clipă. Nu vorbise cu el într-o săptămînă, cît vorbise acum într-o nimica de vreme. DUMITRIU, P. F. 45. (Prin confuzie cu «mică») Pe nimică pe ceas = pe mică pe ceas, v. mică⁴. Pe nimică pe ceas beam cîte-un cofăiel întreg de apă. CREANGĂ, A. 15. – Variantă: nimică s. f. sg.

NIMICĂ¹ pron. neg. v. nimic¹.

NIMICĂ ² s. f. sg. v. nimica².

INAMIC, -Ă adj., s.m. și f. Dușman, potrivnic, vrăjmaș. ♦ (Cel) care este dușmănos, ostil. [Var. inimic, -ă adj., s.m.f. / < lat. inimicus].

INIMIC, -Ă adj., s.m. și f. v. inamic.

INAMIC, -Ă I. adj., s. m. f. (stat, putere etc.) dușman, vrăjmaș, adversar. II. adj. 1. dușmănos, ostil. 2. care aparține statului beligerant, adversar. (după lat. inimicus)

INAMIC¹ ~că (~ci, ~ce) Care aparține dușmanului; propriu dușmanului; dușmănesc; vrăjmășesc. [Sil. in-a-] /<lat. inimicus^[1]

inimic a. și m. dușman, vrăjmaș.

nimica adv. nimic: nimica toată. [Vechiu-rom. nemica = lat. NE MICA, nicio fărâmă].

*ĭnamic, V. inimic.

*inimíc, -ă adj. și s. (lat. in-imicus, d. in-, ne, și amicus, amic). Dușman, adversar. – Ob. inamic (după amic).

nemícă V. nimic.

!nimic¹ pr.

+nimic (de ~) loc. adj. (oameni de nimic)

nimic² s. n., pl. nimicuri

nimic¹/(pop.) nimica pr.

nimic² s. n., pl. nimicuri

nimic/nimica pr.

nimic s. n., pl. nimicuri

nimic

nimic.

inamic (desp. i-na-/in-a-) adj. m., s. m., pl. inamici; adj. f., s. f. inamică, pl. inamice

+nimica (fam.) s. f. (o ~ toată)

!inamic (i-na-/in-a-) adj. m., s. m., pl. inamici; adj. f., s. f. inamică, pl. inamice

nimica v. nimic

inamic adj. m., s. m. (sil. mf. in-) amic^[1]

inamic

nimic adv. – Deloc. – Var. nimica, nemic(ă), înv. Lat. nemῑca (Diez, I, 276; Densusianu, Hlr., 164; Pușcariu 1181; Candrea-Dens., 1094; REW 5885), cf. v. ven. nemiga, v. fr. nemie, it. ne mica. În limba veche, păstrează sensul etimologic de „cîtuși de puțin”; nemica de arme nu s’au apucat, ce de fugă (Gr. Ureche); n-au mai rămas nemică verdeață (Dosoftei). Cf. mică. Der. nimic, s. n. (bagatelă, micime, fleac); nimici, vb. (a anihila, a distruge, a suprima); nimicitor, adj. (distrugător); nimicnicie, s. f. (vanitate, nulitate); nimiccie, s. f. (înv., nulitate).

„Nihil sine Deo” („Nimic fără Dumnezeu”), deviză înscrisă, începând din 1867, pe ștampile, monedele și drapelele statului român până în 1947, când a fost înlăturată de regimul comunist.

AUT CAESAR, AUT NIHIL (lat.) ori cezar, ori nimic – Principiu atribuit lui Cezar Borgia. Expresie a unei ambiții nemăsurate.

DE NIHILO FERI NIL POSSE (lat.) din nimic nu se poate face nimic – Lucrețiu, „De rerum natura”, 2, 287.

DIFFICILES NUGAE (lat.) nimicuri chinuite – Marțial, „Epigrame”, II, 86, 9. Ironie la adresa poeților care scriu cu multă trudă versuri nereușite.

ES IST NICHTS SCHRECKLICHER, ALS EINE TÄTIGE UNWISSENHEIT (germ.) nimic nu este mai înspăimântător ca ignoranța activă – Goethe, „Maximen und Reflexionen”.

EX NIHILO NIHIL (lat.) din nimic nu se naște nimic – Lucrețiu, „De rerum natura”, I, 149. Principiul cauzalității, preluat de la Epicur și întâlnit și la alți autori antici.

HOMO SUM: HUMANI NIHIL A ME ALIENUM PUTO (lat.) sunt om: nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e străin – Terențiu, „Heauton timorumenos”, act. I, scena 1, 25. Vers devenit expresie a sentimentului de solidaritate umană.

IN OMNIBUS ALIQUID, IN TOTO NIHIL (lat.) din toate câte puțin, în total nimic – Cunoștințe fragmentare și superficiale nu pot da o cultură solidă.

NE QUID NIMIS (lat.) nimic să nu fie prea mult – Terențiu, „Andria”, 61. Traducerea latină a devizei „Meden agan” (Mηδέν ἀγαυ) înscrisă pe frontonul templului din Delfi. Îndemn la cumpătare, la păstrarea măsurii.

NIHIL EST ANNI VELOCIUS (lat.) nimic nu trece mai iute ca anii – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, X, 250. V. și Eheu! Fugaces... labuntur anni.

NIHIL EST IN INTELLECTU QUOD NON PRIUS FUERIT IN SENSU (lat.) nu există nimic în minte fără să fi fost mai înainte în simțuri – Principiu care rezumă concepția senzualistă a lui J. Locke, îndreptat împotriva teoriei carteziene a ideilor înnăscute.

NIHIL NOVI SUB SOLE (lat.) nimic nou sub soare – Solomon, „Eclesiastul”, 1, 10.

NIL ACTUM CREDENS, CUM QUID SUPERESSET AGENDUM (lat.) nimic (nu poate fi) considerat încheiat, câtă vreme mai rămâne ceva de făcut – Lucan, „Pharsalia”, II, 657.

NIL ADMIRARI (lat.) să nu te lași impresionat de nimic – Horațiu, „Epistulae”, I, 6, 1. Păstrarea seninătății și a unei dispoziții sufletești egale în toate împrejurările este condiția fericirii. Uneori expresia definește și o atitudine de nepăsare.

NIL MORTALIBUS ARDUM EST (lat.) nimic nu este imposibil muritorilor – Horațiu, „Ode”, I, 3, 37. Omul, în cutezanța sa, încearcă și reușește să înfăptuiască lucruri care par a-i depăși puterile.

NIL SINE MAGNO VITA LABORE DEDIT MORTALIBUS (lat.) fără mare trudă viața n-a dat oamenilor nimic – Horațiu, „Satirae”, I, 9, 60.

NIL TERRIBILE NISI IPSE TIMOR (lat.) nimic nu este de temut în afară de însăși teama – Fr. Bacon, „De dignitate et augmentis scentiarum”, II.

NULLUM EST IAM DICTUM, QUOD NON SIT DICTUM PRIUS (lat.) nu s-a spus nimic care să nu fi fost spus mai înainte – Terențiu, „Eunuchus”, Prolog, 41. Ineditul și originalitatea sunt întotdeauna relative.

OIDA ME UDEN EIDENAI (οιδα με ουδευ ειδευαι) (gr.) știu că nu știu nimic – Maximă atribuită lui Socrate. Relevând caracterul limitat și relativ al cunoștințelor omenești, gânditorul grec atribuie îndoielii filozofice rolul de metodă a cunoașterii de sine.

OMNIA MUTANTUR, NIHIL INTERIT (lat.) totul se transformă, nimic nu piere – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, XV, 165.

POST MORTEM, NIHIL EST (lat.) după moarte nu e nimic – Seneca, „Troades”, 397.

RIEN N’EST BEAU QUE LE VRAI (fr.) nimic nu e frumos ca adevărul – Boileau, „Épîtres”, IX, 43.

NIMIC canci, ciuciu, din față, hoha, ioc, la ochi, mai mult de-o grămadă, măciuci, măciuci în buci, nexam, nici bechi / boacă / bucățică, nici pe dracu / pe naiba, oha, o laie, pielea sulii / pulii, sânge la tavă.

nimica toată expr. fleac, lucru lipsit de importanță.

om de nimic expr. (peior.) om neserios, pe care nu te poți bizui niciodată; om demn de dispreț.

NIMIC pron., adv., s. 1. pron. (rar) nicicât. (Totul sau ~.) 2. adv. (pop. și fam.) boacă, (pop.) neam, (arg.) canci. (Nu știe ~ la istorie.) 3. s. v. neant. 4. s. v. deșertăciune. 5. s. v. fleac. 6. s. v. mărunțiș. 7. s. (mai ales la pl.) v. palavră.

NIMIC s. v. nulitate.

NIMIC adv. v. defel, deloc, nicicum, nicidecum.

NIMIC pron., adv., s. 1. pron. (rar) nicicît. (Totul sau ~.) 2. adv. (pop. și fam.) boacă, (Olt. și Munt.) neam, (arg.) canci. (Nu știe ~ la istorie.) 3. s. inexistență, neant, neființă, (rar) negură, neunde, uitare, (înv.) nedereasă, nefapt. Așa-zisa liniște a ~cului.) 4. s. deșertăciune, inutilitate, nimicnicie, zădărnicie, (înv.) mișelie, nimicie. (Psalmistul afirmă că totul e ~.) 5. s. bagatelă, fleac, (fam.) moft, (fig.) jucărie. (E un ~ să fac asta.) 6. s. bagatelă, chițibuș, fleac, mărunțiș, prostie, (reg.) blagomanie, (fam.) moft. (Nu te lega de ~uri.) 7. s. (mai ales la pl.) fleac, palavră, (reg.) laf, marghiolie, (înv.) tîndale (pl.), (fam.) balivernă, moft, parascovenie. (Spune tot felul de ~uri.)

nimic s. v. NULITATE.

nimic adv. v. DEFEL. DELOC. NICICUM. NICIDECUM.

INAMIC s., adj. 1. s., adj. v. dușman. 2. adj. v. dușmănos.^[1]

INAMIC s., adj. 1. s., adj. adversar, dușman, potrivnic, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (înv.) neamic, neprieten, nepriitor, pîrîș, sculător. (Armata ~.) 2. adj. dușmănos, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, vrăjmășesc, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (reg.) vrăjmășos, (înv.) dușmănesc, mînios, potrivitor. (O acțiune ~.)

Nimic ≠ tot

Inamic ≠ amic, prieten^[1]

Aut Caesar, aut nihil (lat. „Ori Cezar (împărat), ori nimic”) – cum s-ar zice pe românește: „ori Stan, ori căpitan”. Se întrebuințează atunci cînd vrei să spui, într-o formă mai hotărîtă, că joci cartea cea mare: „ori sînt totul, ori mai bine nimic”. Deviză a oamenilor foarte ambițioși; paternitatea expresiei este atribuită faimosului Cezar Borgia, cardinal și om politic italian, care și-a bizuit faima și puterea pe un nesfîrșit lanț de crime, de trădări și nelegiuiri perfide (la începutul secolului al XVI-lea). IST.

Beaucoup de bruit pour rien (fr. „Mult zgomot pentru nimic”) – vezi: Much ado about nothing. LIT.

Difficiles nugae (lat. „Nimicuri dificile”, în sensul de: fleacuri pretențioase) – astfel denumește Marțial versurile sucite și enigmatice pe care le scriau unii poeți ca Sotades și Palaemon, azi complet uitați. Expresia se găsește în cartea a doua, epigrama 86, adresată lui Classicus și determină o concluzie, din păcate, încă uneori actuală pentru anumite elucubrații literare: „Cu astfel de șarade să pierd o-ntreagă zi? Să pun atîta trudă în niște nerozii? Ca Palaemon, poeme pentru cei proști nu scriu; Eu năzuiesc pe placul celor mai buni să fiu.” (traducerea: Tudor Măinescu) Prin extensiune, formula lui Marțial: difficiles nugae se aplică astăzi nu numai poemelor care o merită, ci oricăror bagatele cu pretenții de capodopere. LIT.

Ex nihilo nihil (lat. „Din nimic, nimic”) – Acest început de vers din poemul De rerum natura (Despre natura lucrurilor) al poetului latin Lucrețiu (cîntul I, 149, 205) cuprinde un principiu filozofic al lui Lucrețiu și Epicur; după părerea lui Voltaire, el reprezintă punctul de vedere al întregii antichități. ÎI găsim exprimat și în poeziile satirice ale lui Persius (sat. III, vers 24). Filozoful german Hegel a parafrazat: „von nichts, durch nichis, zu nichts” (de la nimic, prin nimic, spre nimic), formă de care s-a servit Engels într-un articol polemic publicat în 1872 în ziarul social-democrat „Volksstadt”. În mod obișnuit se întrebuințează ca și vorba românului: Cine nu seamănă nu culege. Mai circulă și sub forma: De nihilo, nihil (Din nimic nu rezultă nimic). LIT.

Il ne faut jurer de rien (fr. „Nu trebuie să juri pentru nimic”) – Este titlul unei comedii a lui Alfred de Musset. Datorită faptului că această piesă s-a jucat ani de-a rîndul cu succes, titlul și-a făcut repede pîrtie în vorbire și în publicistică, devenind și în afara hotarelor Franței o expresie curentă. Se întrebuințează în sensul: să nu pui mîna-n foc pentru nimeni.

Ils n’ont rien appris ni rien oublié (fr. „Nimic n-au învățat și nimic n-au uitat”) – fraza, atribuită diplomatului francez Talleyrand, a fost rostită după căderea lui Napoleon, cînd Bourbonii, moștenitorii vechii dinastii, se întorseseră din emigrație în Franța și voiau să restaureze totul, ca și cînd revoluția și urmările ei n-ar fi existat. Înțelesul frazei e clar: „nimic n-au învățat (din cele ce s-au petrecut) și nimic n-au uitat (din cele care altă dată le-au plăcut)”. LIT.

Much ado about nothing (engl. „Mult zgomot pentru nimic”) – titlul unei comedii de Shakespeare, căruia îi revine și paternitatea expresiei. Devenită proverb și în alte limbi: „Beaucoup de bruit pour rien” (în franceză) – „Viel Lärm um nichts” (în germană), – se aplică în împrejurarea cînd se face zarvă multă pentru o nimica toată. LIT.

Ne quid nimis (lat. „Nimic prea mult”) – proverb latin, căruia îi corespunde zicătoarea noastră: „Ce-i prea mult nu-i sănătos”. E un adevăr de care și-au dat seama popoarele, din cele mai vechi timpuri pînă astăzi, căci la multe găsim, sub diverse forme, aceeași maximă. Grecii antici ziceau: medén ágan (Păstrează măsura!). Francezii spun Ce qui est trop est trop. Germanii: Was zuviel ist ungesund. Expresia ne guid nimis o găsim în comedia Andria (act.I, sc. 1) a poetului comic latin Terențiu, dar nu se poate preciza dacă el este chiar autorul ei, sau numai un beneficiar al înțelepciunii populare. LIT.

Nihil agere delectat (lat. „E o încîntare să nu faci nimic”) – Cicero, în De oratore (II, 24). Veche locuțiune latină la adresa leneșilor, a fost înlocuită de expresia italiană modernă : Dolce farniente (vezi la litera D.) LIT.

Nil admirari (lat. Să nu te miri de nimic„) – Horațiu, Epistole (I, 6, 1). E povața pe care poetul o dădea, ca să poți fi și rămîne fericit. Aici admirari n-are nici sensul de ”a admira„, cum s-ar părea după asemănarea lui cu verbul românesc și nici sensul obișnuit al cuvîntului ”a te mira„, ci un înțeles mai complex. Fraza întreagă din această epistolă adresată lui Numicius ne lămurește: Nil admirari est prope una solague res quae possit facere beatum et servare (Să nu te lași uimit de nimic este aproape singurul mijloc care poate face pe om fericit și să-l mențină astfel). Adică: să nu te lași stăpînit de tulburare, covîrșit de emoții. Căci ”seninătatea, Numicius, e poate unicul drum ce duce la fericire și numai prin ea o poți păstra„. Horațiu s-a inspirat dintr-o maximă atribuită lui Pitagora și adoptată de mai mulți filozofi greci. E un principiu al fericirii, în sens moral, și ca atare îl folosește poetul latin. Uneori însă Nil admirari apare și cu înțelesul lui literal: ”să nu te miri" și atunci se referă la nepăsători, la indiferenți. LIT.

Nimic nou sub soare – Vorbă veche, foarte veche, care a avut mare succes în tinerețea ei. Ea ne-a rămas din cartea Eclesiastul (I, 10), atribuită regelui Solomon (1082-975 î.e.n.). Firește că astăzi, în epoca energiei atomice, a lasserului și a rachetelor cosmice, vorba „nimic nou sub soare” pare anacronică. Chiar dacă, pentru a-i denunța vîrsta, o rostim în latinește nil novi sub sole, sau în grecește, ea poate trezi un zîmbet ironic la adresa scepticului autor din antichitate. De altfel, întregul context: „ce-a fost o să mai fie, ce-o să fie a mai fost. Nimic nou sub soare” se referă la nemișcare, la stagnare, la o repetare stereotipă a fenomenelor. Cu alte cuvinte, tot ce se săvîrșește pe lume s-a mai întîmplat cîndva și se va mai întîmpla după un timp. Romanticii au interpretat însă acest „nimic nou sub soare” ca fiind tot ceea ce este etern omenesc repetîndu-se într-un circuit nesfîrșit, ca de pildă: nașterea, dragostea, moartea… Scriitorul german Karl Gutzkow, în piesa Uriel Acosta (act. IV, sc. 2), folosește aceeași idee: Alles schon dagewesen! Iar Eminescu, în Glossa, o exprimă cu măiestria lui poetică: „Vreme trece, vreme vine,/ Toate-s vechi și nouă toate”. BIB.

Nullum est iam dictum, quod non sit dictum prius (lat. „Nu este nici un cuvînt care să nu fi fost spus mai înainte”) – Terențiu, în prologul comediei Eunuchus (41). Fraza se referă desigur la faptul că Terențiu a spus și el după alții, prelucrînd această piesă după două comedii grecești ale lui Menandru: Lingușitorul și Eunucul, care la rîndul lor au fost compuse după un autor necunoscut – și așa mai departe. Comedia Eunuchus a fost tradusă în românește de George Coșbuc, sub titlul Parmeno, unul dintre personajele principale ale piesei. Expresia lui Terențiu, care amintește de Nil novi sub sole (vezi: Nimic nou sub soare), mai apare uneori și sub forma: Nihil est iam dictum... etc. Voltaire, la rîndul lui, spunea: Presque tout est imitation (Aproape totul e imitație).

Omnia mutantur, nihil interit (lat. „Totul se schimbă, nimic nu dispare”) – Ovidiu, Metamorfozele (XV, 165). Poetul îi întreabă pe oameni de ce se înspăimintă de moarte, de întunericul ei, de nume născocite ca cel al fluviului Styx, de infernul imaginar care nu se găsește decît la poeți? Sufletul este nemuritor. El trece însă prin mai multe trupuri: cînd părăsește un trup, intră imediat în altul. Natura – susține Ovidiu – e în veșnică schimbare, totuși rămîne mereu aceeași: succesiunea zilelor, a nopților, a anotimpurilor, a vîrstelor vieții. În ultimă analiză, toate se schimbă, nimic nu piere. Scriitorii și filozofii idealiști s-au servit de versul lui Ovidiu pentru a susține principiul continuității spiritului. A fost invocat și de adepții metempsihozei. Vezi replica științifică: Rien ne se perd,... tout se transforme. LIT.

Post mortem, nihil est (lat. „După moarte, nu mai e nimic”) – Seneca, în tragedia Troienele, versul 398, care se termină cu ipsaque mors nihil (însăși moartea nu e nimic). Se citează spre a sublinia caracterul ireversibil al unui final. LIT.

Qui se croit propre à tout, souvent n’est bon à rien („Cine se crede bun la toate adesea nu-i bun la nimic”) – frază amuzantă a autorului comic francez Louis Benoît Picard din L’entrée dans le monde (Intrarea în lume), a ajuns o expresie folosită adeseori în sprijinul specializării profesionale. LIT.

Rien n’est beau que le vrai (fr. „Nimic nu-i frumos ca adevărul”) Boileau, Epistola IX, versul 43 – Și pentru a explica ideea, el adaugă în același vers: le vrai seul est aimable (Numai adevărul este de iubit), adică merită să fie îmbrățișat. Deci: elogiul adevărului (L’éloge du vrai), cum de altfel e și intitulată epistola lui Boileau. LIT.

Rien ne pèse tant qu’un secret (fr. „Nimic nu apasă atît cît un secret”) La Fontaine, cartea VIII, fabula nr. 6 Femeile și secretul, versul I – Un bărbat, spre a încerca discreția nevestei, îi pune în pat un ou, susținînd că ea l-a născut. Femeia promite să nu spună nimănui. Dar, de cum pleacă soțul de acasă, povestește totul unei vecine care, la rîndul ei, făgăduiește că va respecta secretul. Rezultatul? După cîteva zile, tot tîrgul știa că femeia făcuse… o sută de ouă! Morala fabulei, devenită proverb, se adresează celor ce nu pot păstra o taină. LIT.

Rien ne se perd… tout se transforme (fr. „Nimic nu se pierde… totul se transformă.”) – celebră axiomă a lui Lavoisier care exprimă ideea mișcării și continuității materiei, a veșnicei transformări. Heraclit, la vremea lui, a formulat această idee în Όλα ρέουν (vezi: „Totul curge!”). Iar Ovidiu în Metamorfoze (cartea XV, v. 165) folosise aproape aceleași cuvinte: Omnia mutantur, nihul interit (Totul se schimbă, nimic nu se pierde), dar pentru un conținut idealist, metafizic (vezi). Lavoisier a dat acestui adevăr fundamentul științific. ȘT.

This nothing’s more than matter (engl. „Nimicul acesta e mai mult decît ceva”) – Shakespeare, Hamlet (act. IV, sc. 5) – e răspunsul lui Laertes, cînd Ofelia îi dă o floare de „nu mă uita” și-l roagă să se gîndească la ea mereu. Sensul este că unele lucruri mici, fără importanță materială, pot avea o deosebită valoare afectivă. LIT.

nimica, nimic, vb. IV (reg.) a tăia mărunt, a mărunți, a fărâmița, a toca; a dumica.