9 definiții pentru necinstit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

necinstit, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 2061/16 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + cinstit] 1 Lipsit de mărire, de glorie. 2-3 (Demn de) disprețuit. 4 Nebăgat în seamă. 5 Umil. 6 Profanat. 7 Dezonorat. 8 Rușinos. 9 Compromis. 10 Batjocorit. 11 Defăimat. 12 (D. femei) Violată. 13 (D. o fată) Dezvirginată. 14 Lipsit de cinste, de probitate. 15 Incorect. 16 Înșelător. 17 Care vădește lipsa de cinste, de probitate.

NECINSTÍT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc. ♦ Care trădează lipsă de cinste, de probitate. – Pref. ne- + cinstit.

NECINSTÍT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc. ♦ Care vădește, trădează lipsă de cinste, de probitate. – Ne- + cinstit.

NECINSTÍT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste; neonest, incorect, înșelător. Cît era de lacom, era și necinstit. NEGRUZZI, S. II 239. ◊ (Adverbial) Atunci a hotărît să nu joace cu cărțile cele blagoslovite, decît cu jucătorii care jucau necinstit. NEGRUZZI, S. I 87.

necinstít, -ă adj. Fără onoare. Fără onestitate. Adv. A te purta necinstit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NECINSTÍT adj. 1. v. violat. 2. v. dezonorat. 3. incorect, necorect, neonest, (livr.) veros, (înv.) malonest. (Om, slujbaș ~.) 4. v. ilegal.

NECINSTIT adj. 1. siluit, violat. (Femeie ~.) 2. compromis, dezonorat, discreditat, terfelit, (fig.) pătat, pîngărit, profanat. (Un om ~.) 3. incorect, necorect, neonest, (livr.) veros, (înv.) malonest. (Om, slujbaș ~.) 4. ilegal, ilicit, incorect, necorect, nelegal, neonest, (livr.) oneros, (fig.) murdar, necurat. (Afaceri ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A FI NECINSTIT a călca strâmb, a umbla cu cioara vopsită, a umbla cu mega.

Intrare: necinstit
necinstit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necinstit
  • necinstitul
  • necinstitu‑
  • necinsti
  • necinstita
plural
  • necinstiți
  • necinstiții
  • necinstite
  • necinstitele
genitiv-dativ singular
  • necinstit
  • necinstitului
  • necinstite
  • necinstitei
plural
  • necinstiți
  • necinstiților
  • necinstite
  • necinstitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

necinstit

  • 1. Lipsit de cinste, de probitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: escroc incorect neonest înșelător 2 exemple
    exemple
    • Cît era de lacom, era și necinstit. NEGRUZZI, S. II 239.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Atunci a hotărît să nu joace cu cărțile cele blagoslovite, decît cu jucătorii care jucau necinstit. NEGRUZZI, S. I 87.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care trădează lipsă de cinste, de probitate.
      surse: DEX '09

etimologie:

  • Prefix ne- + cinstit.
    surse: DEX '09