Definiția cu ID-ul 924838:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NIMÍC 1 pron. neg. (Și în forma nimica) 1. Nici un lucru. Grigore Iuga îl privi o clipă și nu răspunse nimic. REBREANU, R. I 43. Ce era boierul de sfat, Cosma Șerpe? Nimic. Un răzăș. DELAVRANCEA, A. 103. Căci nimic nu se întîmplă în întinderea pustie. EMINESCU, O. I 133. ◊ Loc. adv. Pe nimic = aproape gratuit, fără o contravaloare corespunzătoare. Întru (sau cu) nimic = în nici un fel, de fel, de loc. Cei doi trecători din Piscul Voivodesei nu se deosebeau întru nimic de ceilalți. C. PETRESCU, A. 322. ◊ Loc. adj. De nimic = fără valoare, fără importanță, mărunt; (despre oameni) lipsit de merite, șters, netrebnic. Aceasta nu-l împiedică să aibă admirație pentru un om de nimic. C. PETRESCU, C. V. 174. Adesea, lucruri de nimic îl impresionau puternic. VLAHUȚĂ, O. A. 316. Uscățiv așa cum este, gîrbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic. EMINESCU, O. I 132. 2. (Adverbial, învechit și regional) De fel, de loc, nicidecum. Nu le păsa nimic de focul zmeoaicei. ISPIRESCU, L. 26. Nu-ți fie frică nimic. GORJAN, H. I 22. – Variante: nimíca, nimícă (C. PETRESCU, Î. II 141, COȘBUC, P. II 158, EMINESCU, O. I 38), (învechit) nemíc (CREANGĂ, A. 16), nemícă (PĂUN-PINCIO, P. 49, GOROVEI, C. 164) pron. neg.