Nihil agere delectat (lat. „E o încîntare să nu faci nimic”) – Cicero, în De oratore (II, 24). Veche locuțiune latină la adresa leneșilor, a fost înlocuită de expresia italiană modernă : Dolce farniente (vezi la litera D.) LIT.

Qui se croit propre à tout, souvent n’est bon à rien („Cine se crede bun la toate adesea nu-i bun la nimic”) – frază amuzantă a autorului comic francez Louis Benoît Picard din L’entrée dans le monde (Intrarea în lume), a ajuns o expresie folosită adeseori în sprijinul specializării profesionale. LIT.

Rien n’est beau que le vrai (fr. „Nimic nu-i frumos ca adevărul”) Boileau, Epistola IX, versul 43 – Și pentru a explica ideea, el adaugă în același vers: le vrai seul est aimable (Numai adevărul este de iubit), adică merită să fie îmbrățișat. Deci: elogiul adevărului (L’éloge du vrai), cum de altfel e și intitulată epistola lui Boileau. LIT.

Rien ne pèse tant qu’un secret (fr. „Nimic nu apasă atît cît un secret”) La Fontaine, cartea VIII, fabula nr. 6 Femeile și secretul, versul I – Un bărbat, spre a încerca discreția nevestei, îi pune în pat un ou, susținînd că ea l-a născut. Femeia promite să nu spună nimănui. Dar, de cum pleacă soțul de acasă, povestește totul unei vecine care, la rîndul ei, făgăduiește că va respecta secretul. Rezultatul? După cîteva zile, tot tîrgul știa că femeia făcuse… o sută de ouă! Morala fabulei, devenită proverb, se adresează celor ce nu pot păstra o taină. LIT.

Rien ne se perd… tout se transforme (fr. „Nimic nu se pierde… totul se transformă.”) – celebră axiomă a lui Lavoisier care exprimă ideea mișcării și continuității materiei, a veșnicei transformări. Heraclit, la vremea lui, a formulat această idee în Όλα ρέουν (vezi: „Totul curge!”). Iar Ovidiu în Metamorfoze (cartea XV, v. 165) folosise aproape aceleași cuvinte: Omnia mutantur, nihul interit (Totul se schimbă, nimic nu se pierde), dar pentru un conținut idealist, metafizic (vezi). Lavoisier a dat acestui adevăr fundamentul științific. ȘT.