NESOCOTIT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Pref. ne- + socotit.

nesocotit, ~ă [At: (cca 1650) GCR I, 193/2 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + socotit] 1 a Nemăsurat (1). 2 sf (Îvr) Faptă nechibzuită. 3 a Care nu este luat în seamă Si: disprețuit, neglijat. 4 a Lăsat în părăsire. 5 a (Rar) Lipsit de importanță. 6 a (Rar) Fără valoare. 7-8 smf, a (Persoană) care este lipsită de judecată, de chibzuință în acțiuni Si: (înv) nesocotitor (1-2). 9-10 smf, a (Pex) (Persoană) imprudentă. 11 a (D. manifestările oamenilor) Care denotă lipsă de judecată Si: absurd, nechibzuit, prostesc. 12 a (Pex; d. manifestările oamenilor) Temerar.

NESOCOTIT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Ne- + socotit.

NESOCOTIT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. Nechibzuit; imprudent. Să ajungem a putea pedepsi pe acei blestemați de zmei pentru nesocotita lor îndrăzneală. ISPIRESCU, L. 219. Plug, grapă, teleagă... nici că se aflau la casa acestui om nesocotit. CREANGĂ, P. 38. O, tu, om nesocotit, La aceasta ai venit, Ca să mă omori pe mine? TEODORESCU, P. P. 117. ◊ (Substantivat) Fugi d-aci, nesocotitule, zise împăratul. ISPIRESCU, L. 82. 2. Ignorat, desconsiderat, disprețuit; nerespectat. Dispoziție nesocotită. 3. (Învechit) Care nu poate fi socotit, apreciat; nenumărat, nemăsurat. Urma-vom cu ochii cetele nesocotite de arcași și de lănceri? ODOBESCU, S. III 79. Felurimea și mulțimea peștelui este nesocotită. GOLESCU, Î. 110.

NESOCOTIT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la socotit) 1) (despre persoane) Care este lipsit de chibzuință în acțiuni; nesăbuit. 2) Care nu este apreciat; desconsiderat. /ne- + socotit

nesocotit a. nechibzuit.

nesocotít, -ă adj. Nechibzuit, lipsit de socoteală: om, fapt nesocotit.

NESOCOTI, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

nesocoti vt [At: (a. 1689) GCR I, 285/2 / Pzi: ~tesc / E: ne- + socoti] 1 A nu prețui la valoarea cuvenită Si: a desconsidera, (nob) a nerecunoaște. 2 A nu ține seama de... Si: a ignora, a neglija. 3 (Spc) A încălca o lege, o dispoziție.

NESOCOTI, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Ne- + socoti.

NESOCOTI, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu ține seamă de..., a trece peste...; p. ext. a disprețui, a desconsidera, a ignora. Viață și domnie le nesocotesc: Ale mele lupte vouă-o dovedesc. BOLINTINEANU, O. 46. Nu nesocoti cuvintele mele. ALECSANDRI, T. 1434.

A NESOCOTI ~esc tranz. (păreri, spuse, dispoziții, legi etc.) A trece în mod intenționat cu vederea (făcându-se a nu observa); a nu lua în seamă; a ignora. /ne- + a socoti

nesocotì v. 1. a nu ținea seamă de: nesocotind ranele ce primeau NEGR.; 2. fig. a înfrunta: a nesocoti primejdiile.

nesocotésc v. tr. Nu socotesc, desconsider: a nesocoti ordinu. Înfrunt, sfidez: a nesocoti periculu.

nesocoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotesc, 3 sg. nesocotește, imperf. 1 nesocoteam; conj. prez. 1 sg. să nesocotesc, 3 să nesocotească

nesocoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotesc, imperf. 3 sg. nesocotea; conj. prez. 3 să nesocotească

nesocoti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotesc, imperf. 3 sg. nesocotea; conj. prez. 3 sg. și pl. nesocotească

NESOCOTIT adj. v. colosal, enorm, imens, nenumărat.

NESOCOTIT adj. 1. v. imprudent. 2. v. nebunesc.

NESOCOTIT adj. 1. imprudent, nechibzuit, necugetat, neprevăzător, nesăbuit, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (Om ~.) 2. nebun, nebunesc, nechibzuit, necugetat, necumpănit, necumpătat, nesăbuit, prostesc, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (O faptă ~.)

nesocotit adj. v. COLOSAL. ENORM. IMENS. NENUMĂRAT.

NESOCOTI vb. 1. v. ignora. 2. v. disprețui. 3. v. contraveni. 4. v. încălca.

NESOCOTI vb. 1. a ignora, a neglija, a omite. (N-a ~ nimic din ce i-ar face plăcere.) 2. a desconsidera, a disprețui, (înv.) a defăima, a mepriza, a ocărî. (De ce îi ~?) 3. a se abate, a călca, a contraveni, a încălca, a viola, (înv.) a păși, a sparge, a stropși, a știrbi. (A ~ legea.) 4. a încălca, (fig.) a silui. (A ~ legile limbii.)

A nesocoti ≠ a respecta