nesocotit, ~ă [At: (cca 1650) GCR I, 193/2 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + socotit] 1 a Nemăsurat (1). 2 sf (Îvr) Faptă nechibzuită. 3 a Care nu este luat în seamă Si: disprețuit, neglijat. 4 a Lăsat în părăsire. 5 a (Rar) Lipsit de importanță. 6 a (Rar) Fără valoare. 7-8 smf, a (Persoană) care este lipsită de judecată, de chibzuință în acțiuni Si: (înv) nesocotitor (1-2). 9-10 smf, a (Pex) (Persoană) imprudentă. 11 a (D. manifestările oamenilor) Care denotă lipsă de judecată Si: absurd, nechibzuit, prostesc. 12 a (Pex; d. manifestările oamenilor) Temerar.