NESOCOTIT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. Nechibzuit; imprudent. Să ajungem a putea pedepsi pe acei blestemați de zmei pentru nesocotita lor îndrăzneală. ISPIRESCU, L. 219. Plug, grapă, teleagă... nici că se aflau la casa acestui om nesocotit. CREANGĂ, P. 38. O, tu, om nesocotit, La aceasta ai venit, Ca să mă omori pe mine? TEODORESCU, P. P. 117. ◊ (Substantivat) Fugi d-aci, nesocotitule, zise împăratul. ISPIRESCU, L. 82. 2. Ignorat, desconsiderat, disprețuit; nerespectat. Dispoziție nesocotită. 3. (Învechit) Care nu poate fi socotit, apreciat; nenumărat, nemăsurat. Urma-vom cu ochii cetele nesocotite de arcași și de lănceri? ODOBESCU, S. III 79. Felurimea și mulțimea peștelui este nesocotită. GOLESCU, Î. 110.