enorm, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~e / E: fr énorme, lat enormis, -e, cf it enorme] 1 a (Indică dimensiunea) Care depășește cu mult dimensiunile obișnuite. 2 a Care are dimensiuni deosebit de mari (considerate în mod absolut sau prin comparație) Si: colosal, gigantic Vz monumental. 3 av Foarte mult. 4 av (Ca determinant al unui adjectiv căruia îi dă valoare de superlativ absolut) Extraordinar. 5 a (D. suprafețe) Foarte întins. 6 a (D. încăperi, recipiente etc.) Foarte încăpător. 7 a Foarte spațios. 8 a (D. ape, gropi, prăpăstii etc.) Foarte adânc (și foarte lat). 9 a (Arată cantitatea, dimensiunea) Care este foarte îmbelșugat. 10 a În cantitate mare. 11 a (D. numere; pex, d. valori care se pot exprima numeric) Deosebit de ridicat. 12 a (D. prețuri, sume de bani etc.) Exorbitant. 13 (D. intensitate) Care este foarte mare. 14 a Care este foarte viu. 15 a (D. calitatea, valoarea unui lucru; adesea precedă substantivul și poartă accentul în frază) De valoare sau de însemnătate foarte mare. 16 a Care este foarte important. 17 a (Pex) Ieșit din comun Si: deosebit. 18 a (D. unități de timp) De foarte lungă durată.

*ENORM adj. 1 Peste măsură de mare, grozav de mare: are o avere ~ă ¶ 2 Fig. Grozav, excesiv: a comis o greșală ~ă; – adv.: m’am plictisit ~ [fr.].

ENORM, -Ă, enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, colosal, uriaș. Asemeni unui bărzăun enorm... dinamul bîzîie înfundat. BOGZA, C. O. 178. Pescarul de la apa Frumoasei încalță niște cizme enorme de cauciuc pînă la coapse. SADOVEANU, V. F. 83. Un cal... trîntit pe spate, sugrumat de jug, se zbătea din picioare, ca un gîndac enorm, cu fața-n sus. VLAHUȚĂ, O. A. III 50. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult. b) (Urmat de determinări adjectivale introduse prin prep. «de» formează superlativul acestora) Extrem de..., extraordinar de... Urcuș enorm de greu.

ENORM, -Ă adj. Foarte mare, imens, colosal. // adv. Foarte mult; extrem de... [< fr. énorme, it. enorme, cf. lat. enormis < ex – afară, norma – regulă].

ENORM, -Ă I. adj. foarte mare, imens, colosal. II. adv. foarte mult; extrem de... (< fr. énorme, lat. enormis)

ENORM¹ adv. 1) Foarte mult. 2) (urmat de adjective cu prepoziția de) Extrem de...; din cale afară de...; nemaipomenit de... ~ de greu. /<fr. énorme, lat. enormis

ENORM² ~ă (~i, ~e) Care este de proporții foarte mari; extraordinar de mare; gigantic; uriaș; colosal; imens. /<fr. énorme, lat. enormis

enorm a. 1. mare peste măsură: un câine enorm; 2. fig. excesiv; o prostie enormă.

*enórm, -ă adj. (lat. e-normis, d. normă, regulă). Mare peste măsură, excesiv: arbore enorm. Fig. Succes, noroc enorm. Adv. În mod enorm.

enorm adj. m., pl. enormi; f. enormă, pl. enorme

enorm adj. m., pl. enormi; f. enormă, pl. enorme

enorm adj. m., pl. enormi; f. sg. enormă, pl. enorme

ENORM adj. 1. v. extraordinar. 2. v. uriaș. 3. (fig.) mamut. (O uzină ~.) 4. v. nemărginit. 5. colosal, imens, nenumărat, (înv. și reg.) nesocotit. (O mulțime ~.) 6. v. incalculabil.

ENORM adj. 1. colosal, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. 2. colosal, fabulos, gigantic, imens, uriaș, (înv. și reg.) nămilos, (înv.) urieșesc, (fig.) astronomic. (De proporții ~.) 3. colosal, imens, nemărginit, nemăsurat, nesfîrșit, vast, (livr.) incomensurabil. (O suprafață ~.) 4. colosal, imens, nenumărat, (înv. și reg.) nesocotit. (O mulțime ~.) 5. colosal, considerabil, imens, incalculabil, nelimitat, (rar) necalculabil. (Cu efecte ~.)

Enorm ≠ infim