11 definiții pentru nechibzuit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nechibzuit, ~ă a [At: CREANGĂ, P. 37 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + chibzuit] 1 (D. oameni) Lipsit de judecată, de înțelepciune în ceea ce spune sau face Si: (Mol) nechitit. 2 Care nu a fost bine gândit Si: (fig) nerumegat (3). 3 Care denotă nesocotință.

NECHIBZUÍT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. – Pref. ne- + chibzuit.

NECHIBZUÍT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. – Ne- + chibzuit.

NECHIBZUÍT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Care nu e chibzuit în cele ce face sau vorbește, care face toate fără a chibzui; nesocotit.

nechibzuit a. lipsit de chibzuință, nesocotit.

nechibzuít, -ă adj. Fără chibzuință, nesocotit: om, răspuns nechibzuit. Adv. A răspunde nechibzuit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nechibzuít adj. m., pl. nechibzuíți; f. nechibzuítă, pl. nechibzuíte

nechibzuít adj. m., pl. nechibzuíți; f. sg. nechibzuítă, pl. nechibzuíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NECHIBZUÍT adj. 1. v. imprudent. 2. v. nebunesc.

NECHIBZUIT adj. 1. imprudent, necugetat, neprevăzător, nesăbuit, nesocotit, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (Om ~.) 2. nebun, nebunesc, necugetat, necumpănit, necumpătat, nesăbuit, nesocotit, prostesc, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (Faptă ~.)

Nechibzuit ≠ chibzuit, gândit, judicios, socotit

Intrare: nechibzuit
nechibzuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nechibzuit
  • nechibzuitul
  • nechibzuitu‑
  • nechibzui
  • nechibzuita
plural
  • nechibzuiți
  • nechibzuiții
  • nechibzuite
  • nechibzuitele
genitiv-dativ singular
  • nechibzuit
  • nechibzuitului
  • nechibzuite
  • nechibzuitei
plural
  • nechibzuiți
  • nechibzuiților
  • nechibzuite
  • nechibzuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nechibzuit

  • 1. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: nechitit necugetat
    • 1.1. Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Care nu e chibzuit în cele ce face sau vorbește, care face toate fără a chibzui.
      surse: DLRLC sinonime: nesocotit

etimologie:

  • Prefix ne- + chibzuit.
    surse: DEX '09