15 definiții pentru desconsidera disconsidera


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desconsidera vt [At: DEX / Pzi: ~íder / E: des- + considera cf fr déconsidérer] A nu da cuiva considerația, stima, atenția cuvenită Si: a disprețul.

DESCONSIDERÁ, desconsíder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considerația, stima, atenția cuvenită; a disprețui. – Pref. des- + considera (după fr. déconsidérer).

DESCONSIDERÁ, desconsíder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considerația, stima, atenția cuvenită; a disprețui. – Des1- + considera (după fr. déconsidérer).

DESCONSIDERÁ, desconsíder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considerație, stimă, atenție; a nu băga în seamă, a disprețui.

DESCONSIDERÁ vb. I. tr. A disprețui (pe cineva). [P.i. desconsíder. / < des- + considera, după fr. déconsidérer].

DESCONSIDERÁ vb. tr. a disprețui (pe cineva). (după fr. déconsidérer)

A DESCONSIDERÁ desconsíder tranz. (persoane) A trata cu desconsiderație; a supune unei atitudini lipsite de considerație; a ignora; a disprețui. /des- + a considera

desconsiderà v. 1. a face să piarză considerațiunea; 2. a-și atrage disprețul.

*desconsíder, a -á v. tr. (d. consider, după fr. déconsidérer). Nu consider, nu ĭaŭ în samă, nu daŭ atențiune: omu cult desconsideră opiniunea vulguluĭ. – Și dis-.

* disconsíder V. desconsider.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 desconsíderă

desconsiderá vb., ind. prez. 1 sg. desconsíder, 3 sg. și pl. desconsíderă; ger. desconsiderând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCONSIDERÁ vb. v. disprețui.

DESCONSIDERA vb. a disprețui, a nesocoti, (înv.) a defăima, a mepriza, a ocărî. (De ce îl ~ atît?)

Intrare: desconsidera
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desconsidera
  • desconsiderare
  • desconsiderat
  • desconsideratu‑
  • desconsiderând
  • desconsiderându‑
singular plural
  • desconsideră
  • desconsiderați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desconsider
(să)
  • desconsider
  • desconsideram
  • desconsiderai
  • desconsiderasem
a II-a (tu)
  • desconsideri
(să)
  • desconsideri
  • desconsiderai
  • desconsiderași
  • desconsideraseși
a III-a (el, ea)
  • desconsideră
(să)
  • desconsidere
  • desconsidera
  • desconsideră
  • desconsiderase
plural I (noi)
  • desconsiderăm
(să)
  • desconsiderăm
  • desconsideram
  • desconsiderarăm
  • desconsideraserăm
  • desconsiderasem
a II-a (voi)
  • desconsiderați
(să)
  • desconsiderați
  • desconsiderați
  • desconsiderarăți
  • desconsideraserăți
  • desconsideraseți
a III-a (ei, ele)
  • desconsideră
(să)
  • desconsidere
  • desconsiderau
  • desconsidera
  • desconsideraseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • disconsidera
  • disconsiderare
  • disconsiderat
  • disconsideratu‑
  • disconsiderând
  • disconsiderându‑
singular plural
  • disconsideră
  • disconsiderați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disconsider
(să)
  • disconsider
  • disconsideram
  • disconsiderai
  • disconsiderasem
a II-a (tu)
  • disconsideri
(să)
  • disconsideri
  • disconsiderai
  • disconsiderași
  • disconsideraseși
a III-a (el, ea)
  • disconsideră
(să)
  • disconsidere
  • disconsidera
  • disconsideră
  • disconsiderase
plural I (noi)
  • disconsiderăm
(să)
  • disconsiderăm
  • disconsideram
  • disconsiderarăm
  • disconsideraserăm
  • disconsiderasem
a II-a (voi)
  • disconsiderați
(să)
  • disconsiderați
  • disconsiderați
  • disconsiderarăți
  • disconsideraserăți
  • disconsideraseți
a III-a (ei, ele)
  • disconsideră
(să)
  • disconsidere
  • disconsiderau
  • disconsidera
  • disconsideraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desconsidera disconsidera

etimologie: