NESOCOTIT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Pref. ne- + socotit.

nesocotit, ~ă [At: (cca 1650) GCR I, 193/2 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + socotit] 1 a Nemăsurat (1). 2 sf (Îvr) Faptă nechibzuită. 3 a Care nu este luat în seamă Si: disprețuit, neglijat. 4 a Lăsat în părăsire. 5 a (Rar) Lipsit de importanță. 6 a (Rar) Fără valoare. 7-8 smf, a (Persoană) care este lipsită de judecată, de chibzuință în acțiuni Si: (înv) nesocotitor (1-2). 9-10 smf, a (Pex) (Persoană) imprudentă. 11 a (D. manifestările oamenilor) Care denotă lipsă de judecată Si: absurd, nechibzuit, prostesc. 12 a (Pex; d. manifestările oamenilor) Temerar.

NESOCOTIT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Ne- + socotit.

NESOCOTIT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. Nechibzuit; imprudent. Să ajungem a putea pedepsi pe acei blestemați de zmei pentru nesocotita lor îndrăzneală. ISPIRESCU, L. 219. Plug, grapă, teleagă... nici că se aflau la casa acestui om nesocotit. CREANGĂ, P. 38. O, tu, om nesocotit, La aceasta ai venit, Ca să mă omori pe mine? TEODORESCU, P. P. 117. ◊ (Substantivat) Fugi d-aci, nesocotitule, zise împăratul. ISPIRESCU, L. 82. 2. Ignorat, desconsiderat, disprețuit; nerespectat. Dispoziție nesocotită. 3. (Învechit) Care nu poate fi socotit, apreciat; nenumărat, nemăsurat. Urma-vom cu ochii cetele nesocotite de arcași și de lănceri? ODOBESCU, S. III 79. Felurimea și mulțimea peștelui este nesocotită. GOLESCU, Î. 110.

NESOCOTIT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la socotit) 1) (despre persoane) Care este lipsit de chibzuință în acțiuni; nesăbuit. 2) Care nu este apreciat; desconsiderat. /ne- + socotit

nesocotit a. nechibzuit.

nesocotít, -ă adj. Nechibzuit, lipsit de socoteală: om, fapt nesocotit.

NESOCOTIT adj. 1. v. imprudent. 2. v. nebunesc.

NESOCOTIT adj. v. colosal, enorm, imens, nenumărat.

NESOCOTIT adj. 1. imprudent, nechibzuit, necugetat, neprevăzător, nesăbuit, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (Om ~.) 2. nebun, nebunesc, nechibzuit, necugetat, necumpănit, necumpătat, nesăbuit, prostesc, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (O faptă ~.)

nesocotit adj. v. COLOSAL. ENORM. IMENS. NENUMĂRAT.