3 intrări

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARCÁRE, marcări, s. f. Acțiunea de a marca; marcaj, marcat1. – V. marca.

MARCÁRE, marcări, s. f. Acțiunea de a marca; marcaj, marcat1. – V. marca.

marcare sf [At: NEGULICI / Pl: ~cări / E: marca] 1 Imprimare pe un obiect de metal prețios a unui semn oficial care garantează calitate și autenticitate Si: marcaj (1), marcat1 (1), (înv) marcație. 2 Aplicare a unui semn distinctiv Si: marcaj (2), marcat2 (2). 3 Delimitare a unui loc prin semne distinctive Si: marcaj (3), marcat3. 4 (Spt) Marcaj (6). 5 (Spt) înscriere a unuia sau mai multor puncte într-o competiție, într-un joc Si: marcat5 (5).

MARCÁRE, marcări, s. f. Acțiunea de a marca. 1 Aplicare a unui semn distinctiv. 2 (Sport) Înscriere a unui punct cîștigător. Marcarea unui gol. ♦ Acțiune prin care un apărător încearcă să împiedice pe un atacant de a întreprinde acțiuni ofensive.

MARCÁRE s.f. Acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcație. [< marca].

MARCÁ, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. ♦ A imprima, pe un obiect de metal prețios, semnul oficial care îi garantează calitatea și autenticitatea. 2. Fig. A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra. ♦ A scoate în evidență, a releva, a sublinia; a manifesta. ♦ A constitui o dovadă; a indica, a dovedi. 3. A delimita un teren, o suprafață etc. prin linii, semne; a însemna. 4. (Sport) A obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc; a înscrie. ♦ A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive, sau să marcheze (4). – Din germ. markieren, fr. marquer.

MARCÁ, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. ♦ A imprima, pe un obiect de metal prețios, semnul oficial care îi garantează calitatea și autenticitatea. 2. Fig. A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra. ♦ A scoate în evidență, a releva, a sublinia; a manifesta. ♦ A constitui o dovadă; a indica, a dovedi. 3. A delimita un teren, o suprafață etc. prin linii, semne; a însemna. 4. (Sport) A obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc; a înscrie. ♦ A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive, sau să marcheze (4). – Din germ. markieren, fr. marquer.

MARCHÉR, marcheri, s. m. Persoană care marchează punctele câștigate la un joc. [Acc. și: márcher] – Din fr. marqueur.

MARCHÉR, marcheri, s. m. Persoană care marchează punctele câștigate la un joc. [Acc. și: márcher] – Din fr. marqueur.

marca vt [At: POLIZU / Pzi: ~chez / E: ger markieren, fr marquer] 1 (C. i. obiecte de metal prețios) A imprima semnul oficial care garantează calitatea și autenticitatea. 2 A aplica cuiva sau pe ceva un semn caracteristic Si: a însemna. 3 (Spc) A însemna cu ciocanul silvic arborii care trebuie tăiați, pentru a-i deosebi de cei care trebuie păstrați sau pentru a delimita hotarul unui parchet (3). 4 (Fig) A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică Si: a reprezenta. 5 A scoate în evidență Si: a manifesta, a releva, a sublinia. 6 A constitui o dovadă Si: a indica. 7 (Udp „cu” sau „prin”) A delimita prin linii, semne Si: a însemna. 8 (Spt) A supraveghea pe unul sau mai mulți jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive. 9 (Spt) A obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc Si: a înscrie. 10 (Fig) A influența decisiv dezvoltarea sau educația unei persoane.

marcher sm [At: PONTBRIANT, D. / V: (rar) ~rcăr[1] / S și: (înv) marcheor / Pl: ~i / E: fr marqueur] 1 Persoană care marchează punctele câștigate la joc, în special la biliard. 2 (Înv) Marcator (2).

  1. Accentuare nu corespunde cu cuvântul-titlu marcăr. — Ladislau Strifler

MARCÁ, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face un semn distinctiv pe un obiect, pe un arbore, pe un animai etc., pentru a-l deosebi de altele, pentru a-i arăta proveniența etc. V. nota. ♦ A însemna obiectele de metal prețios, pentru a garanta că sînt veritabile. 2. Fig. A indica, a servi drept dovadă, a dovedi, a arăta. Doar scaunele desperecheate marcau succesivele renovări. C. PETRESCU, O. P. I 145. ♦ A scoate în evidență, a sublinia. Victoria revoluției chineze a fost marcată prin proclamarea, la 1 octombrie 1949, a Republicii Populare Chineze. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 70. 3. (Sport) A înscrie puncte cîștigătoare. A marca un gol.

MARCÁ vb. I. tr. 1. A însemna (un obiect) pentru a(-l) recunoaște; (spec.) a însemna (un obiect de aur, de platină etc.) pentru a garanta că este veritabil. 2. (Fig.) A indica, a dovedi; a arăta, a proba. ♦ A remarca; a sublinia. 3. (Sport) A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă spre a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive; a înscrie, a realiza un punct. [P.i. 3,6 -chează. / < fr. marquer, cf. it. marcare].

MÁRCHER s.m. Cel care marchează punctele câștigate la joc, în special la biliard. [< engl. marker].

MARCÁ vb. tr. 1. a însemna (un obiect, un animal) pentru a(-l) recunoaște; (spec.) a însemna (un obiect de aur, de platină etc.) pentru a garanta că este veritabil. 2. (fig.) a indica, a dovedi; a arăta, a proba. ◊ a remarca; a sublinia. 3. a delimita un teren, o cale rutieră sau navigabilă etc. 4. (sport) a supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă spre a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive. 5. a înscrie unul sau mai multe puncte într-o competiție etc. (< fr. marquer, germ. markieren)

MARCHÉR/MÁRCHER s. m. cel care marchează punctele câștigate la joc, în special la biliard. (< engl. marker, fr. marqueur)

A MARCÁ ~chéz tranz. 1) A evidenția printr-o marcă; a însemna. 2) (obiecte din metale prețioase, mărfuri industriale) A prevedea cu un semn oficial (pentru a garanta calitatea și autenticitatea). 3) (terenuri, suprafețe) A indica printr-un jalon, stabilind limitele. 4) A indica printr-un semn; a scoate în evidență. ~ greșelile. 5) sport (goluri, puncte etc.) A trece la activul său ori al echipei sale; a înscrie. 6) sport (jucători din echipa adversă) A supune unui marcaj. 7) A însemna prin sine; a constitui; a reprezenta. 8) fig. A servi drept dovadă; a demonstra; a dovedi; a proba. /<germ. markieren, fr. marquer

marcà v. 1. a pune o marcă pe: a marca rufe; 2. a pune un semn de recunoaștere: a marca un loc într’o carte; 3. fig. a semnala.

marcher m. cel ce marchează la joc (= fr. marqueur).

*marchéz, a -cá v. tr. (fr. marquer, vfr. merquer și mercher, germ. merken, a marca, a observa, d. merk-, semn. Merquer s’a prefăcut în marquer după it. marcare. V. remarc). Pun marcă, însemnez: a marca rufe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

marcáre s. f., g.-d. art. marcắrii; pl. marcắri

marcáre s. f., g.-d. art. marcării; pl. marcări

arată toate definițiile

Intrare: marcare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marcare
  • marcarea
plural
  • marcări
  • marcările
genitiv-dativ singular
  • marcări
  • marcării
plural
  • marcări
  • marcărilor
vocativ singular
plural
Intrare: marca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • marca
  • marcare
  • marcat
  • marcatu‑
  • marcând
  • marcându‑
singular plural
  • marchea
  • marcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • marchez
(să)
  • marchez
  • marcam
  • marcai
  • marcasem
a II-a (tu)
  • marchezi
(să)
  • marchezi
  • marcai
  • marcași
  • marcaseși
a III-a (el, ea)
  • marchea
(să)
  • marcheze
  • marca
  • marcă
  • marcase
plural I (noi)
  • marcăm
(să)
  • marcăm
  • marcam
  • marcarăm
  • marcaserăm
  • marcasem
a II-a (voi)
  • marcați
(să)
  • marcați
  • marcați
  • marcarăți
  • marcaserăți
  • marcaseți
a III-a (ei, ele)
  • marchea
(să)
  • marcheze
  • marcau
  • marca
  • marcaseră
Intrare: marcher
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marcher
  • marcherul
  • marcheru‑
plural
  • marcheri
  • marcherii
genitiv-dativ singular
  • marcher
  • marcherului
plural
  • marcheri
  • marcherilor
vocativ singular
  • marcherule
  • marchere
plural
  • marcherilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marcăr
  • marcărul
  • marcăru‑
plural
  • marcări
  • marcării
genitiv-dativ singular
  • marcăr
  • marcărului
plural
  • marcări
  • marcărilor
vocativ singular
  • marcărule
  • marcăre
plural
  • marcărilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marcare

  • 1. Acțiunea de a marca; marcat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: marcaj marcat (s.n.) marcație
    • 1.1. Aplicare a unui semn distinctiv.
      surse: DLRLC
    • 1.2. sport Înscriere a unui punct câștigător.
      exemple
      • Marcarea unui gol.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. Acțiune prin care un apărător încearcă să împiedice pe un atacant de a întreprinde acțiuni ofensive.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi marca
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

marca

  • 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. A imprima, pe un obiect de metal prețios, semnul oficial care îi garantează calitatea și autenticitatea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. figurat A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ilustra reprezenta
  • 3. A delimita un teren, o suprafață etc. prin linii, semne.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: însemna (nota)
  • 4. sport A obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: înscrie attach_file un exemplu
    exemple
    • A marca un gol.
      surse: DLRLC
    • 4.1. A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive, sau să marcheze.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

marcher marcăr

etimologie: