3 intrări
44 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (10)
- relaționale (9)
- enciclopedice (2)
- argou (1)
- altele (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MARCARE, marcări, s. f. Acțiunea de a marca; marcaj, marcat1. – V. marca.
MARCARE, marcări, s. f. Acțiunea de a marca; marcaj, marcat1. – V. marca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
marcare sf [At: NEGULICI / Pl: ~cări / E: marca] 1 Imprimare pe un obiect de metal prețios a unui semn oficial care garantează calitate și autenticitate Si: marcaj (1), marcat1 (1), (înv) marcație. 2 Aplicare a unui semn distinctiv Si: marcaj (2), marcat2 (2). 3 Delimitare a unui loc prin semne distinctive Si: marcaj (3), marcat3. 4 (Spt) Marcaj (6). 5 (Spt) înscriere a unuia sau mai multor puncte într-o competiție, într-un joc Si: marcat5 (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
MARCARE, marcări, s. f. Acțiunea de a marca. 1 Aplicare a unui semn distinctiv. 2 (Sport) Înscriere a unui punct cîștigător. Marcarea unui gol. ♦ Acțiune prin care un apărător încearcă să împiedice pe un atacant de a întreprinde acțiuni ofensive.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARCARE s.f. Acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcație. [< marca].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MARCA, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. ♦ A imprima, pe un obiect de metal prețios, semnul oficial care îi garantează calitatea și autenticitatea. 2. Fig. A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra. ♦ A scoate în evidență, a releva, a sublinia; a manifesta. ♦ A constitui o dovadă; a indica, a dovedi. 3. A delimita un teren, o suprafață etc. prin linii, semne; a însemna. 4. (Sport) A obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc; a înscrie. ♦ A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive, sau să marcheze (4). – Din germ. markieren, fr. marquer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MARCA, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. ♦ A imprima, pe un obiect de metal prețios, semnul oficial care îi garantează calitatea și autenticitatea. 2. Fig. A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra. ♦ A scoate în evidență, a releva, a sublinia; a manifesta. ♦ A constitui o dovadă; a indica, a dovedi. 3. A delimita un teren, o suprafață etc. prin linii, semne; a însemna. 4. (Sport) A obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc; a înscrie. ♦ A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive, sau să marcheze (4). – Din germ. markieren, fr. marquer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MARCHER, marcheri, s. m. Persoană care marchează punctele câștigate la un joc. [Acc. și: marcher] – Din fr. marqueur.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MARCHER, marcheri, s. m. Persoană care marchează punctele câștigate la un joc. [Acc. și: marcher] – Din fr. marqueur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
marca vt [At: POLIZU / Pzi: ~chez / E: ger markieren, fr marquer] 1 (C. i. obiecte de metal prețios) A imprima semnul oficial care garantează calitatea și autenticitatea. 2 A aplica cuiva sau pe ceva un semn caracteristic Si: a însemna. 3 (Spc) A însemna cu ciocanul silvic arborii care trebuie tăiați, pentru a-i deosebi de cei care trebuie păstrați sau pentru a delimita hotarul unui parchet (3). 4 (Fig) A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică Si: a reprezenta. 5 A scoate în evidență Si: a manifesta, a releva, a sublinia. 6 A constitui o dovadă Si: a indica. 7 (Udp „cu” sau „prin”) A delimita prin linii, semne Si: a însemna. 8 (Spt) A supraveghea pe unul sau mai mulți jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive. 9 (Spt) A obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc Si: a înscrie. 10 (Fig) A influența decisiv dezvoltarea sau educația unei persoane.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
marcăr sm vz marcher
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
marcher sm [At: PONTBRIANT, D. / V: (rar) ~rcăr[1] / S și: (înv) marcheor / Pl: ~i / E: fr marqueur] 1 Persoană care marchează punctele câștigate la joc, în special la biliard. 2 (Înv) Marcator (2).
- Accentuare nu corespunde cu cuvântul-titlu marcăr. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
MARCA, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face un semn distinctiv pe un obiect, pe un arbore, pe un animai etc., pentru a-l deosebi de altele, pentru a-i arăta proveniența etc. V. nota. ♦ A însemna obiectele de metal prețios, pentru a garanta că sînt veritabile. 2. Fig. A indica, a servi drept dovadă, a dovedi, a arăta. Doar scaunele desperecheate marcau succesivele renovări. C. PETRESCU, O. P. I 145. ♦ A scoate în evidență, a sublinia. Victoria revoluției chineze a fost marcată prin proclamarea, la 1 octombrie 1949, a Republicii Populare Chineze. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 70. 3. (Sport) A înscrie puncte cîștigătoare. A marca un gol.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARCA vb. I. tr. 1. A însemna (un obiect) pentru a(-l) recunoaște; (spec.) a însemna (un obiect de aur, de platină etc.) pentru a garanta că este veritabil. 2. (Fig.) A indica, a dovedi; a arăta, a proba. ♦ A remarca; a sublinia. 3. (Sport) A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă spre a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive; a înscrie, a realiza un punct. [P.i. 3,6 -chează. / < fr. marquer, cf. it. marcare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MARCHER s.m. Cel care marchează punctele cîștigate la joc, în special la biliard. [< engl. marker].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MARCA vb. tr. 1. a însemna (un obiect, un animal) pentru a(-l) recunoaște; (spec.) a însemna (un obiect de aur, de platină etc.) pentru a garanta că este veritabil. 2. (fig.) a indica, a dovedi; a arăta, a proba. ◊ a remarca; a sublinia. 3. a delimita un teren, o cale rutieră sau navigabilă etc. 4. (sport) a supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă spre a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive. 5. a înscrie unul sau mai multe puncte într-o competiție etc. (< fr. marquer, germ. markieren)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MARCHER/MARCHER s. m. cel care marchează punctele câștigate la joc, în special la biliard. (< engl. marker, fr. marqueur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A MARCA ~chez tranz. 1) A evidenția printr-o marcă; a însemna. 2) (obiecte din metale prețioase, mărfuri industriale) A prevedea cu un semn oficial (pentru a garanta calitatea și autenticitatea). 3) (terenuri, suprafețe) A indica printr-un jalon, stabilind limitele. 4) A indica printr-un semn; a scoate în evidență. ~ greșelile. 5) sport (goluri, puncte etc.) A trece la activul său ori al echipei sale; a înscrie. 6) sport (jucători din echipa adversă) A supune unui marcaj. 7) A însemna prin sine; a constitui; a reprezenta. 8) fig. A servi drept dovadă; a demonstra; a dovedi; a proba. /<germ. markieren, fr. marquer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
marcà v. 1. a pune o marcă pe: a marca rufe; 2. a pune un semn de recunoaștere: a marca un loc într’o carte; 3. fig. a semnala.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
marcher m. cel ce marchează la joc (= fr. marqueur).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*marchéz, a -cá v. tr. (fr. marquer, vfr. merquer și mercher, germ. merken, a marca, a observa, d. merk-, semn. Merquer s’a prefăcut în marquer după it. marcare. V. remarc). Pun marcă, însemnez: a marca rufe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
marcare s. f., g.-d. art. marcării; pl. marcări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
marcare s. f., g.-d. art. marcării; pl. marcări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
marcare s. f., g.-d. art. marcării; pl. marcări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
marca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. marchez, 3 marchează; conj. prez. 1 sg. să marchez, 3 să marcheze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
marcher (persoană) (înv.) s. m., pl. marcheri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
marca (a ~) vb., ind. prez. 3 marchează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!marcher (persoană) (rar) s. m., pl. marcheri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
marca vb., ind. prez. 1 sg. marchez, 3 sg. și pl. marchează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
marcher/marcher s. m., pl. marcheri/marcheri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
marca (ind. prez. 3 sg. și pl. marchează)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MARCARE s. 1. v. însemnare. 2. v. timbrare. 3. v. delimitare. 4. v. accentuare. 5. (SPORT) înscriere. (~ unui gol.) 6. v. marcaj.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MARCARE s. 1. însemnare, marcat. (~ vitelor de tăiere.) 2. francare, timbrare. (~ unei scrisori.) 3. circumscriere, delimitare, demarcare, demarcație, hotărnicire, limitare, mărginire. (~ unui teren.) 4. accentuare, evidențiere, întărire, relevare, reliefare, subliniere, (livr.) potențare. (~ unor caracteristici ale lucrării.) 5. (SPORT) înscriere. (~ unui gol.) 6. (SPORT) marcaj. (~ adversarului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ATOM MARCAT s. v. trasor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MARCA vb. 1. v. însemna. 2. v. timbra. 3. v. delimita. 4. v. înregistra. 5. a arăta, a indica, a însemna, a preciza. (Ceasul ~ timpul.) 6. v. accentua. 7. a ilustra, a însemna, a reprezenta, a semnifica. (Acest roman ~ o dată importantă în literatură.) 8. (SPORT) a înscrie, (rar) a puncta. (A ~ un gol.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MARCA vb. v. demonstra, dovedi, indica, proba.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MARCHER s. v. marcator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MARCA vb. 1. a însemna. (A ~ un animal de tăiere.) 2. a franca, a timbra. (A ~ o scrisoare.) 3. a circumscrie, a delimita, a demarca, a hotărnici, a limita, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. (A ~ un teren.) 4. a arăta, a indica, a înregistra. (Termometrul ~ o temperatură ridicată.) 5. a arăta, a indica, a însemna, a preciza. (Ceasul ~ timpul.) 6. a accentua, a evidenția, a întări, a puncta, a releva, a reliefa, a sublinia, (livr.) a învedera, a potența. (A ~ calitățile lucrării.) 7. a ilustra, a însemna, a reprezenta, a semnifica. (Acest roman ~ o dată în literatură.) 8. a înscrie, (rar) a puncta. (A ~ un gol.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
marca vb. v. DEMONSTRA. DOVEDI. INDICA. PROBA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
marcher s. v. MARCATOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MARCÁRE (< marca) s. f. 1. (MED.) Procedeu de studiu folosit pentru punerea în evidență a unor celule (de obicei sangvine), prin fixarea locală a unei substanțe radioactive. 2. (SILV.) Marcarea arborilor = operație de înscriere a numerelor de ordine, o dată cu măsurarea diametrelor arborilor, pentru a cunoaște volumul de lemn dintr-o pădure înainte de exploatare. 3. Marcarea animalelor = individualizare a cailor, cornutelor și a porcilor prin însemnare cu cifre sau semne convenționale, tatuaje, crestări la urechi pentru a le ține evidența. Practicarea m.a. la animalele sălbatice permite studierea deplasării acestora. 4. M. radioactivă = aplicarea unui semn distinctiv reprezentat de o moleculă specifică, în scopul observării sau dozării sale.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARCA, com. în jud. Sălaj, pe cursul superior al râului Barcău; în zona în care acesta și-a sculptat un frumos defileu în rocile cristaline; 2.798 loc. (2000). Haltă de c. f. (în satul Porț). Vestigii ale unei așezări dacice din sec. 1 î. Hr.-1 d. Hr. Satul M. apare menționat documentar în 1314. Biserica de lemn cu hramul Înălțarea Domnului (1792), în satul Porț.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
s-a marcat! expr. 1. am înțeles! 2. e-n regulă!, s-a aranjat!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MARCARE s. f. Acțiunea de a m a r c a. 1. Imprimare pe un obiect de metal prețios a unui semn oficial care garantează calitatea și autenticitatea. DICȚ. 2. Aplicare a unui semn distinctiv. Cf.NEGULICI, POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W. Marcarea arborilor. DS 186. 3. Delimitare a unui loc (prin semne distinctive). Marcarea hotarului nou. IORGA, L. II, 10. 4. (Sport) Marcaj (2). 5. (Sport) Înscriere a unuia sau mai multor puncte într-o competiție, într-un joc. Meciul a fost. . . echilibrat pînă la marcarea celui de-al doilea gol. SP. POP. 1963, nr. 4356, 5. – Pl. : marcări. – V. marca.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARCA vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică un obiect de metal prețios) A imprima semnul oficial care garantează calitatea și autenticitatea. Cf. m a r c a t2 (1) DICȚ. 2. A aplica (cuiva sau pe ceva) un semn caracteristic; a însemna. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Marcați vitele, lăzile. LM, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. A marca rufe. ȘĂINEANU, D. U. ♦ S p e c. A însemna cu ciocanul silvic arborii care trebuie tăiați, pentru a-i deosebi de cei care trebuie păstrați sau pentru a delimita hotarul unui parchet. Cf. DS 186, ARVINTE, TERM. 155. 3. F i g. A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra. Dar această mișcare cu rezultate atît de imense a avut începuturi modeste. Gheorghe Lazăr. . . deschizînd o școală în care, întîia oară, se predau cursurile în românește, le marchează mai cu seamă. MACEDONSKI, O. IV, 115. Caragiale marchează și el cu putere data de 1800. IBRĂILEANU, SP. CR. 235. [Romanul] Ion. . . marchează o dată în istoria noastră literară. id. S. L. 63. Premierele de anul acesta au marcat un real progres. CONTEMP. 1950, nr. 180, 6/1. Ibrăileanu fusese socialist militant pînă aproximativ în 1900. Pecetea socialismului său a marcat întreaga lui activitate. RALEA, S. T. III, 198. Victoria revoluției sovietice în Rusia a marcat o cotitură radicală în destinele omenirii, în istoria universală. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2724. Apariția marxismului a marcat o uriașă revoluție în filozofie, în întreaga istorie a gîndirii omenești. ib. nr. 2803, cf. SG I, 135. ♦ A scoate în evidență, a releva, a sublinia; a manifesta. Regula și excepția au cumpănă egală și, prin urmare, excepția are tot atâta drept să fie marcată ca și regula. MAIORESCU, CR. III, 255. Poate că ar fi momentul să marcăm o altă atitudine față de palat. STANCU, R. A. IV, 343. Autorul a urmărit să marcheze cu claritate dezvoltarea personajului său. CONTEMP. 1953, nr. 349, 3/1. ♦ A constitui o dovadă; a indica. Doar scaunele desperecheate marcau succesivele renovări ale mobilierului, C. PETRESCU, O. P. I, 145. 4. (Complementul indică un teren, o suprafață etc.; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu” sau „prin”) A delimita (prin linii, semne), a însemna. Cărările erau marcate cu tulpini groase de floarea-soarelui. V. ROM. mai 1955, 42. 5.(Sport) A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă, spre a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive. (A b s o l.) Jucătorul. . . avea sarcina să marcheze strict. SP. POP. 1963, nr. 4356, 6. (Sport) A obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc; a înscrie. Prin cele două goluri marcate. . . echipa noastră de tineret a obținut o victorie valoroasă. SP. POP. 1960, nr. 3699, 5/1. Au ratat la Ploiești cam tot atîtea goluri cîte au marcat învingătorii. SCÎNTEIA, 1963, nr. 6004. ◊ A b s o l. Au marcat. . . din lovitură liberă. SP. POP. 1960, nr. 3692, 3/1. – Prez. ind.: marchez. – Din germ. markieren, fr. marquer.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÁRCĂR s. m. v. marcher.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARCHÉR s. m. 1. Persoană care marchează punctele cîștigate la joc, în special la biliard. Cf. PONTBRIANT, D., LM Jucau pe un biliard cu buzunări. . . de se minunau marcherii. GANE, ap. CADE, Cf. ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. 2. (Învechit) Marcator (II 1). Cf. LM. – Scris și: (după fr.) marcheor (COSTINESCU). – Pl.: marcheri. - Și: (rar) márcăr s. m. PONTBRIANT, D. - Din fr. marqueur.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT204) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
marcare, marcărisubstantiv feminin
-
- 1.1. Aplicare a unui semn distinctiv. DLRLC
- 1.2. Înscriere a unui punct câștigător. DLRLC
- Marcarea unui gol. DLRLC
- 1.2.1. Acțiune prin care un apărător încearcă să împiedice pe un atacant de a întreprinde acțiuni ofensive. DLRLC
-
-
etimologie:
- marca DEX '09 DEX '98 DN
marca, marchezverb
- 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. A imprima, pe un obiect de metal prețios, semnul oficial care îi garantează calitatea și autenticitatea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
- 2. A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică. DEX '09 DEX '98sinonime: ilustra reprezenta
-
- Victoria revoluției chineze a fost marcată prin proclamarea, la 1 octombrie 1949, a Republicii Populare Chineze. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 70. DLRLC
-
-
- Doar scaunele desperecheate marcau succesivele renovări. C. PETRESCU, O. P. I 145. DLRLC
-
-
- 3. A delimita un teren, o suprafață etc. prin linii, semne. DEX '09 DEX '98 MDN '00sinonime: însemna
- 4. A obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: înscrie
- A marca un gol. DLRLC
- 4.1. A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive, sau să marcheze. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- markieren DEX '09 DEX '98 MDN '00
- marquer DEX '09 DEX '98 DN
marcher, marcherisubstantiv masculin
- 1. Persoană care marchează punctele câștigate la un joc. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: marcator
etimologie:
- marqueur DEX '09 DEX '98 MDN '00