3 intrări

44 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARCARE, marcări, s. f. Acțiunea de a marca; marcaj, marcat1. – V. marca.

MARCARE, marcări, s. f. Acțiunea de a marca; marcaj, marcat1. – V. marca.

marcare sf [At: NEGULICI / Pl: ~cări / E: marca] 1 Imprimare pe un obiect de metal prețios a unui semn oficial care garantează calitate și autenticitate Si: marcaj (1), marcat1 (1), (înv) marcație. 2 Aplicare a unui semn distinctiv Si: marcaj (2), marcat2 (2). 3 Delimitare a unui loc prin semne distinctive Si: marcaj (3), marcat3. 4 (Spt) Marcaj (6). 5 (Spt) înscriere a unuia sau mai multor puncte într-o competiție, într-un joc Si: marcat5 (5).

MARCARE, marcări, s. f. Acțiunea de a marca. 1 Aplicare a unui semn distinctiv. 2 (Sport) Înscriere a unui punct cîștigător. Marcarea unui gol. ♦ Acțiune prin care un apărător încearcă să împiedice pe un atacant de a întreprinde acțiuni ofensive.

MARCARE s.f. Acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcație. [< marca].

MARCA, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. ♦ A imprima, pe un obiect de metal prețios, semnul oficial care îi garantează calitatea și autenticitatea. 2. Fig. A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra. ♦ A scoate în evidență, a releva, a sublinia; a manifesta. ♦ A constitui o dovadă; a indica, a dovedi. 3. A delimita un teren, o suprafață etc. prin linii, semne; a însemna. 4. (Sport) A obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc; a înscrie. ♦ A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive, sau să marcheze (4). – Din germ. markieren, fr. marquer.

MARCA, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. ♦ A imprima, pe un obiect de metal prețios, semnul oficial care îi garantează calitatea și autenticitatea. 2. Fig. A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra. ♦ A scoate în evidență, a releva, a sublinia; a manifesta. ♦ A constitui o dovadă; a indica, a dovedi. 3. A delimita un teren, o suprafață etc. prin linii, semne; a însemna. 4. (Sport) A obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc; a înscrie. ♦ A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive, sau să marcheze (4). – Din germ. markieren, fr. marquer.

MARCHER, marcheri, s. m. Persoană care marchează punctele câștigate la un joc. [Acc. și: marcher] – Din fr. marqueur.

MARCHER, marcheri, s. m. Persoană care marchează punctele câștigate la un joc. [Acc. și: marcher] – Din fr. marqueur.

marca vt [At: POLIZU / Pzi: ~chez / E: ger markieren, fr marquer] 1 (C. i. obiecte de metal prețios) A imprima semnul oficial care garantează calitatea și autenticitatea. 2 A aplica cuiva sau pe ceva un semn caracteristic Si: a însemna. 3 (Spc) A însemna cu ciocanul silvic arborii care trebuie tăiați, pentru a-i deosebi de cei care trebuie păstrați sau pentru a delimita hotarul unui parchet (3). 4 (Fig) A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică Si: a reprezenta. 5 A scoate în evidență Si: a manifesta, a releva, a sublinia. 6 A constitui o dovadă Si: a indica. 7 (Udp „cu” sau „prin”) A delimita prin linii, semne Si: a însemna. 8 (Spt) A supraveghea pe unul sau mai mulți jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive. 9 (Spt) A obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc Si: a înscrie. 10 (Fig) A influența decisiv dezvoltarea sau educația unei persoane.

marcher sm [At: PONTBRIANT, D. / V: (rar) ~rcăr[1] / S și: (înv) marcheor / Pl: ~i / E: fr marqueur] 1 Persoană care marchează punctele câștigate la joc, în special la biliard. 2 (Înv) Marcator (2).

  1. Accentuare nu corespunde cu cuvântul-titlu marcăr. — Ladislau Strifler

MARCA, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face un semn distinctiv pe un obiect, pe un arbore, pe un animai etc., pentru a-l deosebi de altele, pentru a-i arăta proveniența etc. V. nota. ♦ A însemna obiectele de metal prețios, pentru a garanta că sînt veritabile. 2. Fig. A indica, a servi drept dovadă, a dovedi, a arăta. Doar scaunele desperecheate marcau succesivele renovări. C. PETRESCU, O. P. I 145. ♦ A scoate în evidență, a sublinia. Victoria revoluției chineze a fost marcată prin proclamarea, la 1 octombrie 1949, a Republicii Populare Chineze. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 70. 3. (Sport) A înscrie puncte cîștigătoare. A marca un gol.

MARCA vb. I. tr. 1. A însemna (un obiect) pentru a(-l) recunoaște; (spec.) a însemna (un obiect de aur, de platină etc.) pentru a garanta că este veritabil. 2. (Fig.) A indica, a dovedi; a arăta, a proba. ♦ A remarca; a sublinia. 3. (Sport) A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă spre a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive; a înscrie, a realiza un punct. [P.i. 3,6 -chează. / < fr. marquer, cf. it. marcare].

MARCHER s.m. Cel care marchează punctele cîștigate la joc, în special la biliard. [< engl. marker].

MARCA vb. tr. 1. a însemna (un obiect, un animal) pentru a(-l) recunoaște; (spec.) a însemna (un obiect de aur, de platină etc.) pentru a garanta că este veritabil. 2. (fig.) a indica, a dovedi; a arăta, a proba. ◊ a remarca; a sublinia. 3. a delimita un teren, o cale rutieră sau navigabilă etc. 4. (sport) a supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă spre a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive. 5. a înscrie unul sau mai multe puncte într-o competiție etc. (< fr. marquer, germ. markieren)

MARCHER/MARCHER s. m. cel care marchează punctele câștigate la joc, în special la biliard. (< engl. marker, fr. marqueur)

A MARCA ~chez tranz. 1) A evidenția printr-o marcă; a însemna. 2) (obiecte din metale prețioase, mărfuri industriale) A prevedea cu un semn oficial (pentru a garanta calitatea și autenticitatea). 3) (terenuri, suprafețe) A indica printr-un jalon, stabilind limitele. 4) A indica printr-un semn; a scoate în evidență. ~ greșelile. 5) sport (goluri, puncte etc.) A trece la activul său ori al echipei sale; a înscrie. 6) sport (jucători din echipa adversă) A supune unui marcaj. 7) A însemna prin sine; a constitui; a reprezenta. 8) fig. A servi drept dovadă; a demonstra; a dovedi; a proba. /<germ. markieren, fr. marquer

marcà v. 1. a pune o marcă pe: a marca rufe; 2. a pune un semn de recunoaștere: a marca un loc într’o carte; 3. fig. a semnala.

marcher m. cel ce marchează la joc (= fr. marqueur).

*marchéz, a -cá v. tr. (fr. marquer, vfr. merquer și mercher, germ. merken, a marca, a observa, d. merk-, semn. Merquer s’a prefăcut în marquer după it. marcare. V. remarc). Pun marcă, însemnez: a marca rufe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

marcare s. f., g.-d. art. marcării; pl. marcări

marcare s. f., g.-d. art. marcării; pl. marcări

marcare s. f., g.-d. art. marcării; pl. marcări

marca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. marchez, 3 marchea; conj. prez. 1 sg. să marchez, 3 să marcheze

marcher (persoană) (înv.) s. m., pl. marcheri

marca (a ~) vb., ind. prez. 3 marchea

!marcher (persoană) (rar) s. m., pl. marcheri

marca vb., ind. prez. 1 sg. marchez, 3 sg. și pl. marchea

marcher/marcher s. m., pl. marcheri/marcheri

marca (ind. prez. 3 sg. și pl. marchează)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MARCARE s. 1. v. însemnare. 2. v. timbrare. 3. v. delimitare. 4. v. accentuare. 5. (SPORT) înscriere. (~ unui gol.) 6. v. marcaj.

MARCARE s. 1. însemnare, marcat. (~ vitelor de tăiere.) 2. francare, timbrare. (~ unei scrisori.) 3. circumscriere, delimitare, demarcare, demarcație, hotărnicire, limitare, mărginire. (~ unui teren.) 4. accentuare, evidențiere, întărire, relevare, reliefare, subliniere, (livr.) potențare. (~ unor caracteristici ale lucrării.) 5. (SPORT) înscriere. (~ unui gol.) 6. (SPORT) marcaj. (~ adversarului.)

MARCA vb. 1. v. însemna. 2. v. timbra. 3. v. delimita. 4. v. înregistra. 5. a arăta, a indica, a însemna, a preciza. (Ceasul ~ timpul.) 6. v. accentua. 7. a ilustra, a însemna, a reprezenta, a semnifica. (Acest roman ~ o dată importantă în literatură.) 8. (SPORT) a înscrie, (rar) a puncta. (A ~ un gol.)

MARCA vb. v. demonstra, dovedi, indica, proba.

MARCA vb. 1. a însemna. (A ~ un animal de tăiere.) 2. a franca, a timbra. (A ~ o scrisoare.) 3. a circumscrie, a delimita, a demarca, a hotărnici, a limita, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. (A ~ un teren.) 4. a arăta, a indica, a înregistra. (Termometrul ~ o temperatură ridicată.) 5. a arăta, a indica, a însemna, a preciza. (Ceasul ~ timpul.) 6. a accentua, a evidenția, a întări, a puncta, a releva, a reliefa, a sublinia, (livr.) a învedera, a potența. (A ~ calitățile lucrării.) 7. a ilustra, a însemna, a reprezenta, a semnifica. (Acest roman ~ o dată în literatură.) 8. a înscrie, (rar) a puncta. (A ~ un gol.)

marca vb. v. DEMONSTRA. DOVEDI. INDICA. PROBA.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MARCÁRE (< marca) s. f. 1. (MED.) Procedeu de studiu folosit pentru punerea în evidență a unor celule (de obicei sangvine), prin fixarea locală a unei substanțe radioactive. 2. (SILV.) Marcarea arborilor = operație de înscriere a numerelor de ordine, o dată cu măsurarea diametrelor arborilor, pentru a cunoaște volumul de lemn dintr-o pădure înainte de exploatare. 3. Marcarea animalelor = individualizare a cailor, cornutelor și a porcilor prin însemnare cu cifre sau semne convenționale, tatuaje, crestări la urechi pentru a le ține evidența. Practicarea m.a. la animalele sălbatice permite studierea deplasării acestora. 4. M. radioactivă = aplicarea unui semn distinctiv reprezentat de o moleculă specifică, în scopul observării sau dozării sale.

MARCA, com. în jud. Sălaj, pe cursul superior al râului Barcău; în zona în care acesta și-a sculptat un frumos defileu în rocile cristaline; 2.798 loc. (2000). Haltă de c. f. (în satul Porț). Vestigii ale unei așezări dacice din sec. 1 î. Hr.-1 d. Hr. Satul M. apare menționat documentar în 1314. Biserica de lemn cu hramul Înălțarea Domnului (1792), în satul Porț.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

s-a marcat! expr. 1. am înțeles! 2. e-n regulă!, s-a aranjat!

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARCARE s. f. Acțiunea de a m a r c a. 1. Imprimare pe un obiect de metal prețios a unui semn oficial care garantează calitatea și autenticitatea. DICȚ. 2. Aplicare a unui semn distinctiv. Cf.NEGULICI, POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W. Marcarea arborilor. DS 186. 3. Delimitare a unui loc (prin semne distinctive). Marcarea hotarului nou. IORGA, L. II, 10. 4. (Sport) Marcaj (2). 5. (Sport) Înscriere a unuia sau mai multor puncte într-o competiție, într-un joc. Meciul a fost. . . echilibrat pînă la marcarea celui de-al doilea gol. SP. POP. 1963, nr. 4356, 5. – Pl. : marcări. – V. marca.

MARCA vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică un obiect de metal prețios) A imprima semnul oficial care garantează calitatea și autenticitatea. Cf. m a r c a t2 (1) DICȚ. 2. A aplica (cuiva sau pe ceva) un semn caracteristic; a însemna. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Marcați vitele, lăzile. LM, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. A marca rufe. ȘĂINEANU, D. U. ♦ S p e c. A însemna cu ciocanul silvic arborii care trebuie tăiați, pentru a-i deosebi de cei care trebuie păstrați sau pentru a delimita hotarul unui parchet. Cf. DS 186, ARVINTE, TERM. 155. 3. F i g. A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra. Dar această mișcare cu rezultate atît de imense a avut începuturi modeste. Gheorghe Lazăr. . . deschizînd o școală în care, întîia oară, se predau cursurile în românește, le marchează mai cu seamă. MACEDONSKI, O. IV, 115. Caragiale marchează și el cu putere data de 1800. IBRĂILEANU, SP. CR. 235. [Romanul] Ion. . . marchează o dată în istoria noastră literară. id. S. L. 63. Premierele de anul acesta au marcat un real progres. CONTEMP. 1950, nr. 180, 6/1. Ibrăileanu fusese socialist militant pînă aproximativ în 1900. Pecetea socialismului său a marcat întreaga lui activitate. RALEA, S. T. III, 198. Victoria revoluției sovietice în Rusia a marcat o cotitură radicală în destinele omenirii, în istoria universală. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2724. Apariția marxismului a marcat o uriașă revoluție în filozofie, în întreaga istorie a gîndirii omenești. ib. nr. 2803, cf. SG I, 135. ♦ A scoate în evidență, a releva, a sublinia; a manifesta. Regula și excepția au cumpănă egală și, prin urmare, excepția are tot atâta drept să fie marcată ca și regula. MAIORESCU, CR. III, 255. Poate că ar fi momentul să marcăm o altă atitudine față de palat. STANCU, R. A. IV, 343. Autorul a urmărit să marcheze cu claritate dezvoltarea personajului său. CONTEMP. 1953, nr. 349, 3/1. ♦ A constitui o dovadă; a indica. Doar scaunele desperecheate marcau succesivele renovări ale mobilierului, C. PETRESCU, O. P. I, 145. 4. (Complementul indică un teren, o suprafață etc.; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu” sau „prin”) A delimita (prin linii, semne), a însemna. Cărările erau marcate cu tulpini groase de floarea-soarelui. V. ROM. mai 1955, 42. 5.(Sport) A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă, spre a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive. (A b s o l.) Jucătorul. . . avea sarcina să marcheze strict. SP. POP. 1963, nr. 4356, 6. (Sport) A obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc; a înscrie. Prin cele două goluri marcate. . . echipa noastră de tineret a obținut o victorie valoroasă. SP. POP. 1960, nr. 3699, 5/1. Au ratat la Ploiești cam tot atîtea goluri cîte au marcat învingătorii. SCÎNTEIA, 1963, nr. 6004. ◊ A b s o l. Au marcat. . . din lovitură liberă. SP. POP. 1960, nr. 3692, 3/1. – Prez. ind.: marchez. – Din germ. markieren, fr. marquer.

MARCHÉR s. m. 1. Persoană care marchează punctele cîștigate la joc, în special la biliard. Cf. PONTBRIANT, D., LM Jucau pe un biliard cu buzunări. . . de se minunau marcherii. GANE, ap. CADE, Cf. ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. 2. (Învechit) Marcator (II 1). Cf. LM. – Scris și: (după fr.) marcheor (COSTINESCU). – Pl.: marcheri. - Și: (rar) márcăr s. m. PONTBRIANT, D. - Din fr. marqueur.

Intrare: marcare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marcare
  • marcarea
plural
  • marcări
  • marcările
genitiv-dativ singular
  • marcări
  • marcării
plural
  • marcări
  • marcărilor
vocativ singular
plural
Intrare: marca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • marca
  • marcare
  • marcat
  • marcatu‑
  • marcând
  • marcându‑
singular plural
  • marchea
  • marcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • marchez
(să)
  • marchez
  • marcam
  • marcai
  • marcasem
a II-a (tu)
  • marchezi
(să)
  • marchezi
  • marcai
  • marcași
  • marcaseși
a III-a (el, ea)
  • marchea
(să)
  • marcheze
  • marca
  • marcă
  • marcase
plural I (noi)
  • marcăm
(să)
  • marcăm
  • marcam
  • marcarăm
  • marcaserăm
  • marcasem
a II-a (voi)
  • marcați
(să)
  • marcați
  • marcați
  • marcarăți
  • marcaserăți
  • marcaseți
a III-a (ei, ele)
  • marchea
(să)
  • marcheze
  • marcau
  • marca
  • marcaseră
Intrare: marcher
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marcher
  • marcherul
  • marcheru‑
plural
  • marcheri
  • marcherii
genitiv-dativ singular
  • marcher
  • marcherului
plural
  • marcheri
  • marcherilor
vocativ singular
  • marcherule
  • marchere
plural
  • marcherilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marcăr
  • marcărul
  • marcăru‑
plural
  • marcări
  • marcării
genitiv-dativ singular
  • marcăr
  • marcărului
plural
  • marcări
  • marcărilor
vocativ singular
  • marcărule
  • marcăre
plural
  • marcărilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

marcare, marcărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a marca; marcat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Aplicare a unui semn distinctiv. DLRLC
    • 1.2. sport Înscriere a unui punct câștigător. DLRLC
      • format_quote Marcarea unui gol. DLRLC
      • 1.2.1. Acțiune prin care un apărător încearcă să împiedice pe un atacant de a întreprinde acțiuni ofensive. DLRLC
etimologie:
  • vezi marca DEX '09 DEX '98 DN

marca, marchezverb

  • 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. A imprima, pe un obiect de metal prețios, semnul oficial care îi garantează calitatea și autenticitatea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. figurat A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică. DEX '09 DEX '98
    • 2.1. A scoate în evidență. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Victoria revoluției chineze a fost marcată prin proclamarea, la 1 octombrie 1949, a Republicii Populare Chineze. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 70. DLRLC
    • 2.2. A constitui o dovadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Doar scaunele desperecheate marcau succesivele renovări. C. PETRESCU, O. P. I 145. DLRLC
  • 3. A delimita un teren, o suprafață etc. prin linii, semne. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    sinonime: însemna
  • 4. sport A obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: înscrie
    • format_quote A marca un gol. DLRLC
    • 4.1. A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive, sau să marcheze. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

marcher, marcherisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care marchează punctele câștigate la un joc. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: marcator
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.