ilustra [At: GHICA, S. 57 / Pzi: ~rez / E: fr illustrer, lat illustrare] 1 vr (Înv) A deveni celebru într-un anumit domeniu Si: a se remarca. 2 vt A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 3 vt A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. 4 vt A împodobi cu ilustrații (o carte, un text etc.).

ILUSTRA, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A exemplifica o problemă prin exemple demonstrative, prin fapte, gesturi, a arunca o lumină clară asupra unei anumite probleme, situații etc. Întîi expune teoria, apoi o ilustrează prin exemple. ▭ Își ilustra narațiunea cu gesturi, strîmbături și schimbări de glas caraghioase. VLAHUȚĂ, O. A. III 69. 2. Refl. A se distinge, a se remarca, a deveni celebru. Unii... s-au ilustrat ca profesori și ca înalți funcționari. GHICA, S. 57. ♦ Tranz. A face să se distingă, să se remarce. Între cetățenii ce au ilustrat Moldova a fost și unul Ioan Tăutul. BĂLCESCU, O. I 81. 3. Tranz. A împodobi (o carte, un text etc.) cu ilustrații. ♦ A prezenta printr-un desen; a reprezenta. Mai demult văzusem gravura care ilustrează memorabila... întîlnire [a greierului] cu furnica. BOGZA, A. Î. 660.

ILUSTRA vb. I. 1. tr. A lămuri, a clarifica o problemă prin exemple, prin gesturi etc. 2. refl. A se distinge, a se remarca, a ajunge celebru. 3. tr. A împodobi cu ilustrații o carte, un text. ♦ A reprezenta. [< fr. illustrer, cf. it., lat. illustrare].

ILUSTRA vb. I. tr. 1. a lămuri, a clarifica o problemă prin exemple, gesturi etc. 2. a împodobi un text cu ilustrații. ◊ (despre desene, imagini) a reprezenta. II. refl. a se distinge, a deveni ilustru. (< fr. illustrer, lat. illustrare)

A ILUSTRA ~ez tranz. 1) (probleme, teze, teorii etc.) A clarifica prin exemple; a exemplifica. 2) (cărți, texte etc.) A înzestra cu ilustrații. 3) (idei, planuri) A reprezenta printr-un desen sau printr-o imagine. /<fr. illustrer, lat. illustrare

A SE ILUSTRA mă ~ez intranz. (despre persoane) A deveni ilustru; a se manifesta în mod deosebit; a se distinge; a se remarca; a excela; a se evidenția. /<fr. illustrer, lat. illustrare

ilustrà v. 1. a face ilustru; 2. a orna un text cu gravuri.

*ilustréz v. tr. (lat. illustrare, d. lustrum, curățire. V. lustru). Fac ilustru: vitejia te ilustrează. Ornez cu ilustrațiunĭ (cu gravurĭ) o carte.

ilustra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ilustrez, 3 ilustrează; conj. prez. 1 sg. să ilustrez, 3 să ilustreze

ilustra (a ~) vb., ind. prez. 3 ilustrează

ilustra vb., ind. prez. 1 sg. ilustrez, 3 sg. și pl. ilustrează

ILUSTRA vb. 1. v. exemplifica. 2. a imagina, a înfățișa, a reprezenta. (Acest desen ~...) 3. v. marca. 4. v. remarca.

ILUSTRA vb. 1. a exemplifica, (înv.) a pildui. (Și-a ~ expunerea.) 2. a imagina, a înfățișa, a reprezenta. (Acest desen ~...) 3. a însemna, a marca, a reprezenta, a semnifica. (Acest volum ~ o dată în literatura noastră.) 4. a se deosebi, a se distinge, a se evidenția, a se remarca, a se singulariza, (înv.) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui?)