MARCATOR, -OARE, marcatori, -oare, s. n., s. m., s. f. 1. S. n. Unealtă agricolă folosită pentru a marca rândurile și locul cuiburilor în care se va pune sămânța ori răsadul. 2. S. m. și f. Persoană care lucrează la marcarea unor produse (industriale). 3. S. m. (Sport) Persoană care marchează (4) puncte sau goluri pentru echipa sa. – Marca + suf. -tor.

marcator, ~oare [At: LM / Pl: ~i, ~oare / E: marca + -tor] 1 a Cu care se face sau se imprimă un semn distinctiv. 2 smf Persoană care lucrează la marcarea unor produse industriale Si: (înv) marcher (2). 3 sn Unealtă agricolă compusă dintr-o bară cu colți, folosită pentru a marca rândurile și locul cuiburilor în care se va pune sămânța. 4 smf Sportiv care marchează (9).

MARCATOR, -OARE, marcatori, -oare, subst. 1. S. n. Unealtă agricolă folosită pentru a marca rândurile și locul cuiburilor în care se va pune sămânța sau răsadul. 2. S. m. și f. Persoană care lucrează la marcarea unor produse (industriale). 3. S. m. (Sport) Persoană care marchează (4) puncte sau goluri pentru echipa sa. – Marca + suf. -tor.

MARCATOR², -OARE, marcatori, -oare, s. m. și f. Persoană care marchează (1) un obiect.

MARCATOR, -OARE s.m. și f. Cel care marchează un obiect. [< marca + -tor].

MARCATOR, -OARE I. s. m. f. cel care jalonează un teren, un traseu. II. s. n. 1. unealtă agricolă pentru fixat locurile cuiburilor de însămânțare. 2. dispozitiv al unei mașini de semănat etc. care servește la menținerea distanței constante între rânduri. 3. dispozitiv electronic care produce semnale pentru marcarea intervalelor de timp la oscilatoarele catodice. 4. glonț trasor. III. s. m. (sport) cel care marchează puncte, goluri pentru echipa sa. (< marca + -tor)

marcator s. m. (sport) Autor al unor goluri sau puncte pentru echipa sa ◊ „Doar 2 spanioli [...] fac parte din primii 8 jucători de pe lista marcatorilor actualului campionat spaniol.” Săpt. 15 IX 85 p. 8; v. și portret-robot (din marca + -tor; DN, DEX, DN3 – alte sensuri, DEX-S)

MARCATOR² ~i m. Persoană specializată în lucrările de marcare. /a marca + suf. ~tor

marcator¹ (persoană; semn) s. m., pl. marcatori

marcator¹ (persoană) s. m., pl. marcatori

marcator (persoană) s. m., pl. marcatori

MARCATOR s. (înv.) marcher. (~ de produse industriale.)

MARCATOR s. (înv.) marcher. (~ de produse industriale.)

MARCATÓR, -OARE adj., subst. I. Adj. (Rar) Cu care se face sau se imprimă un semn distinctiv. Cf. LM. II. Subst. 1. S. m. și f. Persoană care lucrează la marcarea unor produse (industriale); (învechit) marcher. Marcator într-o uzină de mașini. 2. S. n. Unealtă agricolă compusă dintr-o bară cu colți, folosită pentru a marca rîndurile și locul cuiburilor în care se va pune sămînța. Cf. NOM. MIN. I, 15. – Pl. : marcatori, -oare. – Marca + suf. -tor.