8 definiții pentru marcat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARCAT1 s. n. Acțiunea de a m a r c a; marcare, marcaj. Marcatul rufelor. ȘĂINEANU, D. U. - V. marca.

MARCÁT1 s. n. Acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcare, marcaj. – V. marca.

MARCÁT1 s. n. Acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcare, marcaj. – V. marca.

marcat1 sn [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: (rar) ~uri / E: marca] 1-3 Marcare (1-3). 4 (Spt) Marcaj (6). 5 Marcare (5).

marcat a. 1. ce poartă o marcă sau un semn de recunoaștere: rufe marcate; 2. fixat dinainte, predestinat. ║ n. acțiunea de a marca: marcatul rufelor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARCAT s. însemnare, marcare. (~ vitelor de tăiere.)

Intrare: marcat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marcat
  • marcatul
  • marcatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • marcat
  • marcatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marcat (s.n.)

etimologie:

  • vezi marca
    surse: DEX '09 DEX '98