MARCHÉR s. m. 1. Persoană care marchează punctele cîștigate la joc, în special la biliard. Cf. PONTBRIANT, D., LM Jucau pe un biliard cu buzunări. . . de se minunau marcherii. GANE, ap. CADE, Cf. ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. 2. (Învechit) Marcator (II 1). Cf. LM. – Scris și: (după fr.) marcheor (COSTINESCU). – Pl.: marcheri. - Și: (rar) márcăr s. m. PONTBRIANT, D. - Din fr. marqueur.