14 definiții pentru remarca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REMARCA, remarc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

REMARCA, remarc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

remarca [At: CR (1848), 202/72 / Pzi: remarc, (îvr) ~chez / E: fr remarquer] 1 vt A băga de seamă Si: a observa. 2 vr A se face observat.

REMARCA, remarc, vb. I. Tranz. A observa, a băga de seamă; a releva. Numai delicateța l-a făcut să nu remarce altfel lucrul. C. PETRESCU, Î. II 67. Oamenii serioși, cinstiți și vrednici sînt remarcați. VLAHUȚĂ, O. A. 185. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi, a se evidenția. S-a remarcat printr-o muncă asiduă.

REMARCA vb. I. tr. A observa, a lua în seamă. ♦ refl. A ieși în evidență, a se distinge. [P.i. remarc. / < fr. remarquer].

REMARCA vb. I. tr. a băga de seamă, a observa, a releva. II. refl. a ieși în evidență, a se distinge. (< fr. remarquer)

A REMARCA remarc tranz. 1) A distinge din restul elementelor de același fel; a scoate în evidență; a evidenția, a reliefa; a releva; a vădi; a decela. 2) A aprecia printr-o remarcă. 3) A sesiza atrăgând atenția; a observa. /<fr. remarquer

A SE REMARCA mă remarc intranz. (mai ales despre persoane sau despre manifestările lor) A se distinge prin anumite trăsături; a se evidenția; a se afirma; a se impune; a decela; a se ilustra; a se distinge; a bria; a străluci. /<fr. remarquer

remarcà v. 1. a observa ceva; 2. a distinge între mai mulți: a fost foarte remarcat.

*remárc și -chéz, a -cá v. tr. (fr. remarquer, d. marquer, a marca). Observ, disting, bag de samă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

remarca (a ~) (a observa) vb., ind. prez. 1 sg. remarc, 2 sg. remarci, 3 remarcă; conj. prez. 1 sg. să remarc, 3 să remarce

remarca (a ~) vb., ind. prez. 3 remarcă

remarca vb., ind. prez. 1 sg. remarc, 3 sg. și pl. remarcă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REMARCA vb. 1. v. observa. 2. v. constata. 3. v. semnala. 4. v. cunoaște. 5. a se deosebi, a se distinge, a se evidenția, a se ilustra, a se singulariza, (înv.) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui?) 6. v. afirma.

REMARCA vb. 1. a observa, a percepe, a reține, a sesiza, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 2. a constata, a observa, a sesiza, a vedea, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 3. a nota, a observa, a releva, a reține, a semnala, a sublinia. (Să ~ următoarele însușiri...) 4. a (se) cunoaște, a (se) observa, a (se) vedea. (Se ~ că ai trecut tu pe aici.) 5. a se deosebi, a se distinge, a se evidenția, a se ilustra, a se singulariza, (înv.) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui?) 6. a se afirma, a se evidenția, a se impune. (S-a ~ repede în cinematografie.)

Intrare: remarca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • remarca
  • remarcare
  • remarcat
  • remarcatu‑
  • remarcând
  • remarcându‑
singular plural
  • remarcă
  • remarcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • remarc
(să)
  • remarc
  • remarcam
  • remarcai
  • remarcasem
a II-a (tu)
  • remarci
(să)
  • remarci
  • remarcai
  • remarcași
  • remarcaseși
a III-a (el, ea)
  • remarcă
(să)
  • remarce
  • remarca
  • remarcă
  • remarcase
plural I (noi)
  • remarcăm
(să)
  • remarcăm
  • remarcam
  • remarcarăm
  • remarcaserăm
  • remarcasem
a II-a (voi)
  • remarcați
(să)
  • remarcați
  • remarcați
  • remarcarăți
  • remarcaserăți
  • remarcaseți
a III-a (ei, ele)
  • remarcă
(să)
  • remarce
  • remarcau
  • remarca
  • remarcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

remarca, remarcverb

  • 1. A băga de seamă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Numai delicateța l-a făcut să nu remarce altfel lucrul. C. PETRESCU, Î. II 67. DLRLC
    • format_quote Oamenii serioși, cinstiți și vrednici sînt remarcați. VLAHUȚĂ, O. A. 185. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.