14 definiții pentru remarca
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REMARCA, remarc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.
REMARCA, remarc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
remarca [At: CR (1848), 202/72 / Pzi: remarc, (îvr) ~chez / E: fr remarquer] 1 vt A băga de seamă Si: a observa. 2 vr A se face observat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REMARCA, remarc, vb. I. Tranz. A observa, a băga de seamă; a releva. Numai delicateța l-a făcut să nu remarce altfel lucrul. C. PETRESCU, Î. II 67. Oamenii serioși, cinstiți și vrednici sînt remarcați. VLAHUȚĂ, O. A. 185. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi, a se evidenția. S-a remarcat printr-o muncă asiduă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REMARCA vb. I. tr. A observa, a lua în seamă. ♦ refl. A ieși în evidență, a se distinge. [P.i. remarc. / < fr. remarquer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REMARCA vb. I. tr. a băga de seamă, a observa, a releva. II. refl. a ieși în evidență, a se distinge. (< fr. remarquer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A REMARCA remarc tranz. 1) A distinge din restul elementelor de același fel; a scoate în evidență; a evidenția, a reliefa; a releva; a vădi; a decela. 2) A aprecia printr-o remarcă. 3) A sesiza atrăgând atenția; a observa. /<fr. remarquer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE REMARCA mă remarc intranz. (mai ales despre persoane sau despre manifestările lor) A se distinge prin anumite trăsături; a se evidenția; a se afirma; a se impune; a decela; a se ilustra; a se distinge; a bria; a străluci. /<fr. remarquer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
remarcà v. 1. a observa ceva; 2. a distinge între mai mulți: a fost foarte remarcat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*remárc și -chéz, a -cá v. tr. (fr. remarquer, d. marquer, a marca). Observ, disting, bag de samă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
remarca (a ~) (a observa) vb., ind. prez. 1 sg. remarc, 2 sg. remarci, 3 remarcă; conj. prez. 1 sg. să remarc, 3 să remarce
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
remarca (a ~) vb., ind. prez. 3 remarcă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
remarca vb., ind. prez. 1 sg. remarc, 3 sg. și pl. remarcă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REMARCA vb. 1. v. observa. 2. v. constata. 3. v. semnala. 4. v. cunoaște. 5. a se deosebi, a se distinge, a se evidenția, a se ilustra, a se singulariza, (înv.) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui?) 6. v. afirma.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REMARCA vb. 1. a observa, a percepe, a reține, a sesiza, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 2. a constata, a observa, a sesiza, a vedea, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 3. a nota, a observa, a releva, a reține, a semnala, a sublinia. (Să ~ următoarele însușiri...) 4. a (se) cunoaște, a (se) observa, a (se) vedea. (Se ~ că ai trecut tu pe aici.) 5. a se deosebi, a se distinge, a se evidenția, a se ilustra, a se singulariza, (înv.) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui?) 6. a se afirma, a se evidenția, a se impune. (S-a ~ repede în cinematografie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT10) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
remarca, remarcverb
-
- Numai delicateța l-a făcut să nu remarce altfel lucrul. C. PETRESCU, Î. II 67. DLRLC
- Oamenii serioși, cinstiți și vrednici sînt remarcați. VLAHUȚĂ, O. A. 185. DLRLC
- 1.1. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- S-a remarcat printr-o muncă asiduă. DLRLC
-
-
etimologie:
- remarquer DEX '09 DEX '98 DN