demonstra [At: HELIADE, O. I, 477 / V: (înv) ~mun~, ~mus~ / Pzi: ~rez (rar) ~onstru / E: fr démonstrer, lat demonstrare] 1 vt A dovedi în mod convingător, prin argumente, probe materiale, raționamente logice, exemple concrete, adevărul sau falsul unei afirmații, al unui fapt etc. 2 vt A face dovada, prin calcule și raționamente, a adevărului exprimat într-o formulă etc. 3 vt A ilustra ceva prin exemple. 4 vt A exprima sentimente, atașamentul față de o idee, prin conduită, prin fapte. 5 vi (D. mulțimi de oameni) A manifesta.

DEMONSTRA, demonstrez, vb. I. 1. Tranz. A arăta într-un mod convingător, prin argumente sau prin exemple concrete, adevărul (sau neadevărul) unei afirmații, al unui fapt etc.; a dovedi, a proba, a învedera ceva prin argumente logice. [Îi] demonstrase că nu era ce-și închipuia. CARAGIALE, O. III 13. Misia istoriei este a ne arăta, a ne demonstra această transformație continuă, această mișcare progresivă a omenirii. BĂLCESCU, O. II 10. ♦ A face dovada adevărului exprimat printr-o teoremă. 2. Intranz. A lua atitudine pentru sau împotriva unui fapt, a unei măsuri sau a unei acțiuni; a participa la o demonstrație, a manifesta. Manifestanții au demonstrat pentru pace.

DEMONSTRA vb. I. tr. A dovedi adevărul (sau neadevărul) unei afirmații pe cale de raționament sau prin exemple concrete. 2. intr. A lua parte la o demonstrație; a manifesta, a arăta ceva prin semne exterioare. [< lat. demonstrare, cf. fr. démontrer].

DEMONSTRA vb. I. tr. a arăta în mod convingător, pe cale de raționament sau prin exemple concrete, (ne)adevărul unei afirmații. ◊ a dovedi, prin calcule și raționamente, adevărul exprimat într-o teoremă, într-un enunț. II. intr. a lua parte la o demonstrație; a manifesta, a arăta ceva prin semne exterioare. (< lat. demonstrare, după fr. démontrer, /II/ rus. demonstrirovati)

A DEMONSTRA¹ ~ez tranz. A adeveri prin raționament sau prin fapte concrete; a dovedi; a proba; a atesta; a arăta. /<fr. démontrer, lat. demonstrare

A DEMONSTRA² ~ez intranz. A participa la o demonstrație. /<fr. démontrer, lat. demonstrare

demonstrà v. 1. a proba într’un mod evident; 2. a preda o lecțiune arătând lucrul, de care se vorbește.

demunstra v vz demonstra

demustra v vz demonstra

*demonstréz v. tr. (lat. de-monstrare. V. mustru, monitor). Probez înlăturînd orĭ-ce îndoĭală: Newton a demonstrat legea gravitațiuniĭ. Arăt, denot: roșeața demonstrează rușinea. Explic arătînd obĭectu despre care vorbesc. – Rar demonstru, -ștri, -stră.

demonstra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demonstrez, 3 demonstrează; conj. prez. 1 sg. să demonstrez, 3 să demonstreze

demonstra (a ~) vb., ind. prez. 3 demonstrează

demonstra vb., ind. prez. 1 sg. demonstrez, 3 sg. și pl. demonstrează

DEMONSTRA vb. 1. v. confirma. 2. a dovedi, a indica, a proba, (fig.) a marca. (Cursul evenimentelor ~ o cotitură.) 3. v. manifesta. 4. a argumenta, a dovedi, a întări, a proba, a susține. (Și-a ~ temeinic ideile.) 5. a arăta, a explica, a expune. (A ~ o teoremă.) 6. a manifesta. (Masele ~.) 7. a etala. (Și-a ~ din plin cunoștințele.)

DEMONSTRA vb. 1. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susține, (livr.) a corobora, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.) 2. a dovedi, a indica, a proba, (fig.) a marca. (Cursul evenimentelor ~ o cotitură.) 3. a arăta, a dovedi, a manifesta, a vădi. (~ reale aptitudini pentru...) 4. a argumenta, a dovedi, a întări, a proba, a susține. (Și-a ~ temeinic ideile.) 5. a arăta, a explica, a expune. (A ~ o teoremă.) 6. a manifesta. (Masele ~.) 7. a etala. (Și-a ~ din plin cunoștințele.)

Quod erat demonstrandum (lat. „Ceea ce era de demonstrat”) – formulă cu care își încheia demonstrațiile matematicianul grec Euclid (sec. III î.e.n.). În traducere latină, formula a devenit o concluzie pentru orice fel de demonstrație. În scris, e de obicei redată prin inițialele Q.E.D. ȘT.