13 definiții pentru marcher

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARCHER, marcheri, s. m. Persoană care marchează punctele câștigate la un joc. [Acc. și: marcher] – Din fr. marqueur.

MARCHER, marcheri, s. m. Persoană care marchează punctele câștigate la un joc. [Acc. și: marcher] – Din fr. marqueur.

marcher sm [At: PONTBRIANT, D. / V: (rar) ~rcăr[1] / S și: (înv) marcheor / Pl: ~i / E: fr marqueur] 1 Persoană care marchează punctele câștigate la joc, în special la biliard. 2 (Înv) Marcator (2).

  1. Accentuare nu corespunde cu cuvântul-titlu marcăr. — Ladislau Strifler

MARCHER s.m. Cel care marchează punctele cîștigate la joc, în special la biliard. [< engl. marker].

MARCHER/MARCHER s. m. cel care marchează punctele câștigate la joc, în special la biliard. (< engl. marker, fr. marqueur)

marcher m. cel ce marchează la joc (= fr. marqueur).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

marcher (persoană) (înv.) s. m., pl. marcheri

!marcher (persoană) (rar) s. m., pl. marcheri

marcher/marcher s. m., pl. marcheri/marcheri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARCHÉR s. m. 1. Persoană care marchează punctele cîștigate la joc, în special la biliard. Cf. PONTBRIANT, D., LM Jucau pe un biliard cu buzunări. . . de se minunau marcherii. GANE, ap. CADE, Cf. ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. 2. (Învechit) Marcator (II 1). Cf. LM. – Scris și: (după fr.) marcheor (COSTINESCU). – Pl.: marcheri. - Și: (rar) márcăr s. m. PONTBRIANT, D. - Din fr. marqueur.

Intrare: marcher
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marcher
  • marcherul
  • marcheru‑
plural
  • marcheri
  • marcherii
genitiv-dativ singular
  • marcher
  • marcherului
plural
  • marcheri
  • marcherilor
vocativ singular
  • marcherule
  • marchere
plural
  • marcherilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marcăr
  • marcărul
  • marcăru‑
plural
  • marcări
  • marcării
genitiv-dativ singular
  • marcăr
  • marcărului
plural
  • marcări
  • marcărilor
vocativ singular
  • marcărule
  • marcăre
plural
  • marcărilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

marcher, marcherisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care marchează punctele câștigate la un joc. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: marcator
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.